Obiectiv turistic

Oricine vizitează secţia Colecţii Speciale a Bibliotecii Judeţene „Dinicu Golescu“ Argeş rămâne impresionat, încă de la intrare, de o lucrare de rară frumuseţe ce atrage atenţia prin dimensiunile sale impunătoare. Este vorba de o litografie de mari dimensiuni, ce prezintă succint istoria neamului românesc de la origini până în anul 1892.   Arborele istoric genealogic al României, cuprinzând Charta Resboelor şi a Luptelor Române, a fost realizat de profesorul de istorie Jon C. Gârleanu, fiind aprobat de Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, la 24 februarie 1892, când a avut loc deschiderea Corpurilor Legiuitoare.  Arborele istoric genealogic al României, „dedicat naţiunei“ române de autorul său Jon C. Gârleanu, este o încercare reuşită de a consemna evenimentele importante din istoria României, până la 24 februarie 1892, când se opresc informaţiile şi de aceea se presupune că aceasta este data la care a fost realizată frumoasa dantelărie grafică de dimensiuni impresionante (200 cm/90cm).     Informaţiile din caseta tehnică ne indică faptul că litografia a fost editată şi executată de Tipo-Lithografia „Eduard Wiegand“ din Bucureşti, această informaţie având relevanţă pentru cei pasionaţi de istoria tipografiilor bucureştene de la sfârşitul sec. al XIX-lea.  Desenul şi grafica acestei lucrări, minuţios realizate, îi aparţin artistului H. Fialla.  Arborele  este  conceput  în mod  realist,  cu  rădăcinile  viguroase - dacii  si  romanii,  bine  ancorate în  pământul  patriei, reprezentat de harta României Mari, hartă ce este înconjurată de o cunună împletită din ramuri de stejar şi de laur, simbolul vitejiei în luptă şi al victoriei militare. Aşadar, autorul acestei impresionante litografii, Jon C. Gârleanu se dovedeşte a fi un bun cunoscător al ştiinţei heraldicii, unde frunzele de laur și cele de stejar sunt un simbol al neînfricării, al valorii, dar şi al triumfului.  Pentru a ilustra mai bine lupta pentru apărarea pământului strămoşesc şi a aduce un omagiu acelor conducători români care au ştiut să apere pământul ţării, menţinând, în acelaşi timp, unitatea de credinţă şi de limbă a poporului român, sunt prezentaţi aici, de o parte şi de alta a hărţii României Mari, patru bărbaţi de seamă ai neamului: Ştefan cel Mare, voievodul Moldovei; Mihai Viteazul, domnul Ţării Româneşti; principele Alexandru Ioan Cuza şi regele Carol I.  Dacă sub portretele lui Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul şi al regelui Carol I sunt consemnate în câteva cuvinte victorii sau evenimente importante din timpul domniei acestora, sub portretul lui Alexandru Ioan Cuza se află cele două steme ale Principatelor Române – Moldova şi Ţara Românească, unite, pe vecie, sub conducerea domnitorului.  Aşa cum istoria noastră este un flux continuu, neîntrerupt, arborele, reprezentat în litografie, nu este terminat, fapt care invită şi alte generații la continuarea acestuia.  Tulpina dreaptă şi neterminată reprezintă, potrivit profesorului Jon C. Gârleanu, cursul neîntrerupt al evoluţiei noastre istorice, ca popor. Ramurile mari reprezintă perioade importante ale istoriei, ramurile mici semnifică domnitorii, iar frunzele au consemnate în interiorul lor evenimente importante.  Coroana acestui arbore are 1660 de frunze, deci tot atâtea evenimente reprezentative pentru istoria noastră.  Jos, în colţul din dreapta al litografiei, autorul Jon C. Gârleanu şi-a semnat opera cu cerneală neagră. Datorită trecerii timpului semnătura s-a mai estompat. Dacă mai adăugăm şi faptul că exemplarul nostru, consemnat cu numărul 202, este unicul din ţară, în stare de conservare bună, ne putem face o imagine mai clară asupra valorii istorice deosebite pe care o  prezintă această impunătoare litografie.  

Avenul de sub Vârful Grind, cunoscut și sub denumirile de Avenul din Grind sau Avenul de sub Colții Grindului, este o rezervație naturală de tip speologic - arie protejată de interes național, situată în județul Argeș, pe teritoriul administrativ al comunei Dâmbovicioara.  Este ste cel mai adânc aven din România, în prezent având o adâncime de -769 metri. A fost descoperit în anul 1985 într-o zonă în care există unul dintre cele mai mari potențiale de denivelare din țară și este încă în explorare.  Intrarea în Avenul de sub Vârful Grind se află la altitudinea de ~ 1922 m pe versantul estic al Munților Piatra Craiului. Este localizată pe abruptul de sub creasta principală, pe unul din Hornurile Grindului (vale de abrupt).  Aria protejată inclusă în Parcul Național Piatra Craiului reprezintă un aven (gol subteran, peșteră), o formă carstică de prăbușire, alcătuită din mai multe puțuri verticale întrerupte de galerii, cu forme vizibile de eroziune și coroziune.  A fost explorat pentru prima dată în 1936 de către Alfred Prox, în speranţa atingerii unei ipotetice reţele subterane în masivul Piatra Craiului. În 1967, Friedrich Thomas şi Walter Gutt din Braşov coboară din nou până la baza avenului şi găsesc o continuare de 15 m, pe care însă nu au putut s-o exploreze din lipsă de echipament.  În toamna anului 1985, este descoperită intrarea avenului de către Ioan Dobrescu și Ioan Bostan cu o echipă de la Clubul de Speologie „Piatra Craiului" din Câmpulung Muscel.  Avenul este unul tipic alpin cu puține porțiuni orizontale şi este format dintr-o succesiune de 22 puţuri consecutive (pe parcursul principal) fără afluenți majori, cel mai lung afluent fiind cel care este interceptat la cota -167 m.    În afară de acesta, cele mai importante secvențe de puțuri laterale/paralele sunt sectorul Himalaya 2 și cea de sub Puțul Walter Gutt (care confluează cu parcursul principal la cota -567 m).  Datorită dezvoltării verticale, temperatura aerului în partea inferioară a avenului este în general scăzută (-2, -6º C) şi se menţine aşa tot timpul anului, fiind mai coborâtă în perioada rece.  Avenul din Grind a fost creat de apele de infiltraţie, care au lărgit sistemul de diaclaze ce afectează conglomeratele de Bucegi. Este unul din puţinele goluri verticale de amploare dezvoltate în conglomerate, rocă în general mai puţin carstificabilă.   Explorarea acestui aven oferă posibilitatea studierii unui interesant profil geologic, în care se poate urmări tectonica şi stratigrafia acestui sector al Pietrei Craiului. Sursa: speosilex.ro, speologie.org, avenulgrind.ro, Clubul de Speologie Silex Brașov

Barajul Pecineagu se află pe cursul superior al râului Dâmbovița, într-o zonă superbă, între munții Piatra Craiului și Iezer-Păpușa. Construcția se află în exploatarea Administrației Naționale Apele Române, prin Administrația Bazinală de Apă Argeș-Vedea. Înălțimea acesteia este una impresionantă, 107 metri, iar lungimea coronamentului este de 267 metri. Lacul de acumulare Pecineagu are o capacitate de acumulare de 63 de milioane metri cubi de apă, dar poate înmagazina până la 69 de milioane de metri cubi. Este utilizat pentru alimentare cu apă, producție de energie hidroelectrică și irigații. La baraj se poate ajunge mergând pe drumul din Câmpulung Muscel spre Brașov pe DN73, până ce ajungeți în Podu Dâmboviței. De acolo, veți parcurge 25 de kilometri cu mașina pe un drum ce traversează satul Sătic. Sursa: Apele Române Argeș-Vedea

Construit între 1960 - 1966 pentru producția de energie electrică, irigații și prevenirea inundațiilor, Barajul Vidraru este cel mai înalt baraj din România, cu o înălțime de 166 de metri, precum și cel mai mare baraj arc de la noi din țară. Lacul are o suprafață de 1000 ha și un volum de 465 mil. m.c.  Barajul Vidraru reprezintă un punct de mare atracție turistică. Aerul curat, apa limpede de un albastru păstrunzător, frumusețea naturii și priveliștea liniștitoare definesc acest loc ca fiind excelent pentru recreere.  Pe lacul de acumulare al barajului pot fi practicate diverse sporturi nautice, luciul apei fiind accesibil și pentru plimbări cu vaporașul.  Pentru pasionații de pescuit există locuri perfecte pentru acest tip de activitate, iar pentru iubitorii de camping, Lacul Vidraru este renumit pentru zonele de campat care se găsesc de jur împrejurul acestuia. De pe coronamentul Barajului Vidraru se deschide o priveliște de neuitat, iar peste lac și baraj, domină Omul de Fier, o statuie impunătoare, aparținând sculptorului Constantin Popovici, care îl înfățișează pe eroul mitologic Prometeu cu fulgerele în mâini – simbolul electricității. Sursa: Salvamont Argeș

Refugiul Salvamont Cota 2000 este poziționat de-a lungul celebrului drum Transfăgărășan, într-o curbă dinaintea intrării în tunelul Bâlea - Capra, la aproximativ trei km distanță de frumosul Lac Bâlea. Acesta impresionează prin măreția sa, prin construcția pe baza unor serpentine, așezarea într-o curbă foarte strâmtă, culoarea reprezentativă cazurilor de prim ajutor - roșu vizibil, arhitectura sa unicată, accesul foarte facil, dar și prin peisajele de vis surprinse iarna sau vara. [Image]Acest refugiu este destinat salvamontiștilor, precum și aventurierilor montani care au nevoie de adăpost în caz de condiții meteo nefavorabile sau alte probleme. Nu este unitate turistică de cazare. Compartimentarea sa cuprinde mai multe camere, printre care și o cameră de acordare a primului ajutor, iar la etajul trei se află dispeceratul bazei de salvare. De asemenea, unitatea dispune și de SUV-uri și ATV-uri necesare pentru intervenții în caz de ajutor. Refugiul Salvamont Cota 2000 este cel mai înalt din țară, fiind un loc sigur pentru aventurierii montani și o bază pentru zona de acoperire a salvamontiștilor. Face parte din zona turistică a Munților Făgăraș, renumiți pentru vizitarea Vârfului Moldoveanu (cel mai înalt vârf din România), dar și pentru cel mai apreciat drum montan - Transfăgărășan. Acesta este vizitat anual de milioane de turiști atât pentru frumusețea sa, cât și pentru obiectivele turistice care se găsesc în zonă, cum ar fi: Cetatea Poienari, Barajul Vidraru, Cascada Capra, Lacul Bâlea și multe altele. • Ultima portiune a Transfagarasanului argesean, inainte de tunelul spre Balea Lac [Image]Baza de salvare montană Cota 2000 - Transfăgărăşan funcţionează în regim de permanenţă tot timpul anului. Permanența la Cota 2000 este asigurată de către salvatorii montani, sprijiniți de voluntari. Sursa: Salvamont Argeș; https://transfagarasan.travel/ 

Nu o puteți vizita pentru că nu mai există, dar ea este aici, în centrul orașului, ca un dor, ca un regret. Publicăm pancarta aflată pe locul sfântului lăcaș pentru a invita la meditație.  La 23 aprilie 1962,în perioada detenției ultimului preot paroh a bisericii, preotul Florian I.Samarescu,a fost transmis Comitetului executiv al Sfatului popular al regiunii Argeș,HCM-ul nr.387 având conținutul : "Se aprobă scoaterea din lista monumentelor de cultură de pe teritoriul R.P.R.a bisericii Sfântul Nicolae din Pitești, anexată la H.C.M. nr.1160 din 1955 (semnat-Președintele Consiliului de miniștri,Ion Gheoghe Maurer).  La 26 aprilie 1962, Sfatul Popular al Regiunii Argeș (președinte I.Sandu) a trimis hotărârea Sfatului Popular al orașului Pitești. În iulie 1962 Biserica Sfântul Nicolae a fost demolată. Istoria orașului și a bisericii,istorie de peste două secole se încheia tragic.Odată cu Biserica a fost demolat centrul orașului, străzile Neagoe Basarab (strada Mare) și strada Domnița Bălașa. În cartea "Ansamblul urban medieval Pitești" scrisă de Eugenia Greceanu în 1982, se prezintă și istoria Bisericii Sfântul Nicolae,fosta catedrală a orașului .  Biserica Sfântul Nicolae a fost refăcută în 1812 ,pe locul unei biserici mai vechi de zid,din secolul XVIII.Cea mai veche carte de slujbă donată bisericii datează din 1743.Biserica a fost distrusă de cutremurul din 1802 și refăcută în 1812.A ars în 1848 , împreună cu Ulița Mare și a fost reconstruită ,la a treia zidire din 1864,când a fost sfințită.În grădina de brazi din preajma bisericii ,se afla bustul din bronz al lui Ion C.Brătianu.Biserica era pictată de Gheorghe Tatarascu și dăruită de M.S.Regele Carol I.  La 30 aprilie 1878, a fost oficiat primul Te-Deum de recunoștință penru victoriile din Războiul de Independență,în prezența domnitorului Carol și defilării regimentului de dorobanți.Domnitorul Carol a dăruit bisericii un policandru de valoare cu inscripția "Carol I al României închină Bisericii din orașul Pitești cu hramul Sfântul și Făcătorul de minuni Nicolae,acest odor ,în amintirea zilelor de 9 mai 1866,10 mai 1878,14 decembrie 1877- ziua reîntoarcerii acasă după izbânzile din Bulgaria.  Biserica avea un ceas mare în turlă, fiind denumită și "Biserica cu ceas". Biserica a fost o redută a luptei anticomuniste, luptătorul în rezistență Apostol găsind adăpost în această biserică până la arestarea sa.Biserica avea icoane aurite de valoare și o pictură impresionantă în tinda de la intrare.  Cum se arată în cartea citată,în 1883 Grigore Tocilescu,citează biserica datând din 1848,însă pisania consemnă reclădirea ei," cu cheltuiala mahalagiilor și ajutorul creștinilor" în 1812. 

Comuna Călinești se află la o distanță de 15 km față de Municipiul Pitești. Cele mai vechi urme de existență umană pe teritoriul localității datează din perioada bronzului și au fost descoperite pe teritoriul satelor Călinești și Râncăciov. Astfel, la Călinești, pe Dealul Brâncoveanu a fost descoperit un topor de piatră, iar în apropierea spitalului o ceașcă din ceramică și două cuțite. Pe teritoriul satului Râncăciov au fost descoperite trei topoare de aramă de la începutul epocii bronzului, iar pe Dealul Olarului s-a gasit un tezaur de monede greco-macedonene. Pe teritoriul satului Vrănești, au fost descoperite două tezaure geto-dacice și ceramica provincială romană din sec IV. Dintre toate satele componente ale comunei, satul Călinești este atestat documentar din hrisovul emis de cancelaria Domnească a lui Mircea cel Bătrân, la 20 mai 1388. În comuna Călinești se găsesc patru monumente istorice de arhitectură de interes național:  ·        Biserica de lemn „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”- Drăghicești (1744, strămutată în 1988) din Călinești;  ·        Biserica de lemn „Sfântul Apostol Toma” și „Sfinții Voievozi”, zisă „a Turcului” (1758–1759) din Cârstieni;  ·        Biserica „Cuvioasa Paraschiva” a fostului schit Lacu Negru (1787) din satul Radu Negru;  ·        Mănăstirea Râncăciov din secolul al XV-lea (cu modificări în 1648 și 1868). La acestea se mai adaugă și situl arheologic de interes național din „Dealul Olarului”, sit cuprinzând urme de așezări din eneolitic (cultura Gumelnița), Epoca Bronzului, perioada Latène, perioada Halstatt și secolul al XIV-lea (Evul Mediu). În plus, opt cruci de piatră de pe teritoriul comunei sunt clasificate ca monumente memoriale sau funerare de interes național.                                            Sursa: https://primaria-calinesti.ro/; https://ro.wikipedia.org/ Sursa foto: Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului

Accesul în canion începe chiar din Transfăgărășan, la aproximativ 3 km în amonte de Cetatea Poenari și 2 km în aval de Barajul Vidraru. Lungimea circuitului este de aproximativ 9 km, durata traseului fiind de 4-5 ore, având un grad de dificultate mediu spre dificil. Este singurul canion amenajat turistic din Munții Făgăraș, cu scări metalice, cabluri, podețe, balustrade și pasarele între versanții pârâului.   Amenajările au fost realizate, în anul 2012, de Salvamont Argeș, instituție aflată în coordonarea Consiliului Județean Argeș, planul de amenajare fiind stabilit în urma unor schimburi de experiență cu omologii francezi din Savoie.   Traseul prin cheile Valea lui Stan este unul dintre cele mai frumoase trasee de chei din țară. Canionul impresionează prin îngustimea văii, cu pereţi de stâncă ce se înalţă ameţitor, într-un peisaj sălbatic.  Spre finalul traseului ajungeți în Poiana Călugărița, locul perfect în care puteți face un popas, înainte de a ajunge la destinație, pe malul Lacului Vidraru. Informații utile:  •        Este foarte important să purtați echipament corespunzător pentru acest gen de drumeții. Pentru siguranţă, dacă sunteţi începători şi nu aţi mai străbătut trasee cu căţărări pe scări suspendate deasupra hăurilor, echipaţi-vă cu cască, ham şi lonjă.  •        La intrarea în traseu se află un panou turistic informativ, cu regulile care trebuie respectate de către cei care doresc să se aventureze pe acest traseu. •        Atenție! În zonă a fost semnalată prezența urșilor. Sursa: Salvamont Argeș; Salvamont Curtea de Argeș; http://salvamontcurteadearges.ro/

Cunoscută și sub denumirea de Cascada Iezerului, Cascada Capra este una dintre cele mai impresionante cascade din țara noastră. Este situată pe versantul sudic al Munților Făgăraș, la altitudinea de 1690 metri, chiar lângă Transfăgărășan, între Cabana Capra și Lacul Bâlea, pe DN 7C.  Cascada izvorăște din Lacul Capra, aflat la o altitudine de 2.241 de metri, și are o cădere spectacoloasă, de aproximativ 40 de metri înălțime. Datorită debitului foarte mare de apă, cascada rezistă și în sezonul rece, apa acesteia înghețând doar în iernile geroase. Aflându-se exact la marginea șoselei, cascada este foarte accesibilă și oferă o priveliște de neuitat, fiind o adevărată încântare pentru cei care vin să o admire. Este un loc ideal pentru un popas sau pentru o drumeție de o zi, putând să vă bucurați de peisajele spectaculoase, de prospețimea aerului, să surprindeți cele mai frumoase fotografii sau pur și simplu să vă relaxați. În zonă, se află Cabana Capra (la 4 km distanță) și Lacul Bâlea (la 5 km distanță). Sursa: Salvamont Argeș

Castrul Roman Jidova este cea mai importantă şi mai bine păstrată construcţie militară de acest gen de pe traseul Limesului Transalutanus, fiind în acelaşi timp şi singura edificată din piatră. Aici, în muzeul de sit în care a fost transformat castrul, pot fi văzute puternicul zid de incintă din piatră, cu porţile şi turnurile adiacente, clădirea ofiţerilor, locuinţa comandantului, magazia în care erau adăpostite proviziile pentru hrana soldaţilor, dar şi a cailor, precum şi ingeniosul sistem de încălzire specific tehnicii romane, aşa-numitul hypocaustum. De la „Jidova” provine şi o atestare expresă a trupei militare din armata imperială romană ce a activat pe limesul transalutan, fiind cantonată în acest castru. Este vorba de o trupă auxiliară alcătuită din luptători orginari din Commagena, o regiune a provinciei romane Syria: Cohors Prima Flavia Commagenorum. Expoziţia, deschisă în 1970, cuprinde obiecte din ceramică (opaiţe, cărămizi şi fragmente de ţigle cu inscripţii, amfore, piese de pavimentum şi mozaic, piese pentru hypocaustum), arme (vârfuri de săgeţi, suliţe, cuţite), accesorii de echipament militar etc. În incinta castrului se păstrează o parte din clădirile romane (Principia – comandamentul, Praetorium – clădirea comandantului, clădirea ofiţerilor, Horreum – magazia de cereale). Pe latura de sud a fost reconstituit un turn de curtină şi, parţial, turnurile porţii Praetoria (poarta principală de intrare), turnul semirotund din colţul de sud-vest, cât şi celelalte turnuri ale porţilor Decumana, Dextra şi Sinistra de pe laturile nord, est şi vest. Castrul Roman Jidova se află în administrarea Muzeului Județean Argeș, instituție coordonată și finanțată de Consiliul Județean Argeș.  În fiecare an, la Castrul Roman Jidova are loc Festivalul de reconstituire istorică ,,TRANSALVTAVNVS FEST. La porțile Imperiului”, un eveniment organizat de Asociația Historia Renascita, în parteneriat cu Consiliul Județean Argeș și Muzeul Județean Argeș. Programul festivalului include prezentări tematice, demonstrații militare, pentatlon antic, ateliere interactive și demonstrative – gastronomie antică, fierărie, monetărie, zale, țesătorie, tir cu arcul, dar și reprezentații ale bătăliilor între legiunile romane și cele barbare. Adresa: Castrul Roman Jidova este situat în cartierul Pescăreasa, la intrarea în Municipiul Câmpulung, în imediata proximitate a drumului național DN 73.  Program de vizitare: luni-duminică în intervalul 9.00-17.00 Preţ bilete:  ·        Adulţi – 20 lei ·        Elevi/studenţi/pensionari – 10 lei

 În imediata apropiere a Mănăstirii Corbii de Piatră, se află gospodăria Mamei Uța, o casă de pe muchia istoriei, aflată la capătul satului. Situată sub o scobitură imensă de piatră, gospodăria abisală a Mamei Uța își face apariția discret. Casa cu pereți albaștri aduce aminte de alte timpuri și prezintă cel mai bine moștenirea tradițiilor și obiceiurilor din nordul județului Argeș. De la paturile de altădată la leagănul în care Mama Uța și-a crescut fiica, de la preșurile țesute până la prispa plină de flori, totul pare decupat dintr-un film al copilăriei. [Image]Despre casa Mamei Uța se spune că este singura de pe pământ cu o cascadă naturală în grădină. Minunăția de șiroi de apă prăvălit pe jgheabul de piatră, de la o înălțime de opt metri, taie răsuflarea privitorilor. Odată ajunși sub boltele cascadei, turiștii realizează că, de fapt, șiroiul reprezintă o cascadă de lumină, secată, pe o piatră uscată, unde cândva apele de pe dealuri se prăbușeau la poalele stâncii. Pătrunzând parcă într-un decor din vremea dacilor, curtea Mamei Uța, cu numeroase flori în curcubee, este nelipsită de prezența turiștilor, care descoperă aici o lume a legendelor. În jurul casei albastre a mamei Uța, neschimbată de un secol și jumătate, bolovanii uriași cu forme stranii par mai degrabă ouă de dinozaur sau fragmente din statui ciclopice. Aici, legendele amintesc de populația ce își ducea existența înainte de Potop - celebrii uriași. Povestea pare cu adevărat credibilă, dat fiind faptul că odată ridicată privirea în peretele de gresie, un picior imens și pietrificat își face apariția, distingându-se, fără nicio îndoială, coapsa și genunchiul uriașului, captive în stânca de piatră. [Image]Pitoreasca localitate Corbi este situată în zona central-nordică a județului Argeș, pe cursul mijlociu al Râului Doamnei, la 55 km de municipiul Pitești, 34 km de Câmpulung și 31 km de Curtea de Argeș. Sursa: Primăria Corbi; primariacorbi.com

Catedrala "Sfinții Petru și Pavel" tronează în centrul Mioveniului, definind practic blazonul arhitectonic al oraşului. Este unul dintre cele mai impunătoare edificii din țară. [6 Catedrala Mioveni.jpg]În anul 1992, existând doar o singură biserică în oraşul Mioveni, iar numărul locuitorilor fiind în creştere prin dezvoltarea industriei locale, s-a decis construirea unui nou lăcaș de rugăciune pentru enoriașii locului și nu numai. Noua catedrală a fost proiectată la dimensiuni impresionante, fiind în prezent cel mai mare lăcaş de cult din cuprinsul Arhiepiscopiei Argeşului și Muscelului. [7 Interior Catedrala Mioveni 3.jpg]Sursa: Primăria Mioveni; https://miovenicity.ro/

În Valea Superioară a Argeșului, în comuna Arefu, sat Căpățânenii Pământeni, pe vârful Muntelui Cetățuia, se înalță în stâncă, la o altitudine de 850 de metri, Cetatea Poienari. Cunoscută și sub numele de Cetatea lui Vlad Țepeș sau Cetatea lui Negru Vodă, Cetatea Poienari este o încântătoare fortăreață medievală, aflată în vârf de munte, la 25 de kilometri de Curtea de Argeș. Cetatea Poienari a fost pentru prima dată menționată documentar în anul 1453. Inițial, pe vremea lui Negru Vodă, a fost construit un singur turn. Ulterior, construcția a fost dezvoltată în scop de refugiu de către Vlad Țepeș, adăugându-i-se turnuri, ziduri și dependințe. Cetatea Poienari a fost reședința secundară a lui Vlad Țepeș, fiind construită ca post de fortăreață contra otomanilor. Cetatea are o formă alungită, ziduri puternice (cu o grosime de 2-3 metri) și posedă 5 turnuri, 4 rotunde și unul prismatic. De-a lungul timpului, cetatea a avut o utilizare complexă, servind ca loc de adăpostire a domnilor, a vistieriei ţării, dar şi de temniţă pentru boierii vinovaţi de „hiclenie". La Cetatea Poienari se poate ajunge urcând o scară cu 1.480 de trepte din beton, care şerpuiesc printr-o pădure deasă de fag. Priveliștea de sus este impresionantă și vă va recompensa pe deplin efortul. Odată urcate cele 1480 de trepte zidite până în coama dealului, de la înălţimea cetăţii pot fi admirate priveliștile frumoase ale văii Argeșului și Munții Făgăraș.  Peisajul este completat de spectaculosul drum Transfăgărășan, Barajul și Lacul Vidraru, aflate în apropiere. Personalitatea excepțională a lui Țepeș a stârnit imaginația autorilor de romane, schițe, nuvele, scenarii dramatice și cinematografice. Aceasta a fost și sursa de inspirație a scriitorului Jules Verne în compunerea romanului "Castelul din Carpați", inspirat din legendele despre misterioasa cetate a domnitorului Vlad Țepeș.  Cunoscută ca Cetatea lui Vlad Dracul, Cetatea Poienari a atras, de-a lungul timpului, televiziuni de renume. Jurnaliști din țară și din străinătate au realizat materiale documentare despre adevărata viață a lui Vlad Țepeș, fiind fascinați de legendele legate de domnitorul care a adus României faima de țara lui Dracula.  🔘 Informații utile: Adresă: Județul Argeș, Comuna Arefu, DN 7C - Transfăgărășan, la 27 km de Curtea de Argeș.  🔘 Accesul la Cetatea Poienari se face în grupuri organizate, la ore fixe după următorul program:  ora 9:00 / ora 11:00 / ora 13:00 / ultima urcare la ora 15:00.   🔘  Prețul biletului de intrare este 30 de lei pentru adulți și 20 de lei pentru elevi, studenți, pensionari. Biletele pot fi achiziționate atât fizic, de la cetate, cât și online, prin cardul turistic - ARGES TOURIST PASS: https://www.romanian-adventures.ro/oferte/arges-tourist-pass. Tur virtual: https://mpembed.com/show/?m=y7MrKPwdpPu&mpu=1703&fbclid=IwY2xjawGZMTxleHRuA2FlbQIxMQABHaduvqobxqsDsgBv5LebrM_nl_vfjsIQ2lMMBLWYBwigLarQ4p0dJ98qaw_aem_uOnfJ0HSZ2DZEgHSzVTNmQ Cetatea Poienari se află în administrarea Muzeului Județean Argeș, instituție finanțată și subordonată Consiliului Județean Argeș. Mai multe informații despre Cetatea Poienari regăsiți accesând site-ul Muzeului Județean Argeș. [grafica Poienari 13 iunie.jpeg]

De o frumusețe naturală rar întalnită, Cheile Dambovicioarei se întind de-a lungul culoarului Rucăr-Bran, în zona calcaroasă a Munților Piatra Craiului. Din satul Podu Dâmboviţei, parcurgând traseul către satul Dâmbovicioara, drumul şerpuieşte printre case până ajungem la limita satului. În față, apar primii pereţi de stâncă ce marchează intrarea în cheile Dâmbovicioarei. Aici, natura a creat de-a lungul timpului o bogăție de fenomene carstice de o frumusețe deosebită.  • Drumul prin Cheile Dambovicioarei [Image]Zona de chei are aspectul unui adevărat canion. Defileul este format, de fapt, din două sectoare de chei: Cheia Mare, care constituie prima şi cea mai mare parte a defileului, şi Cheia Mică a Dâmbovicioarei, care se găsește în amonte de prima. Cheile Dâmbovicioarei se întind pe o lungime de aproximativ doi kilometri, fiind cea mai spectaculoasă porțiune de chei, cu un aspect de-a dreptul uimitor. Pereții drepți ai văii parcă încearcă să se împreune în anumite sectoare, depășind înălțimea de 200 de metri. Sursa foto: Salvamont Argeș

Valea Vâlsanului este o arie protejată de interes național în zona de sud a Munților Făgăraș, în bazinul hidrografic al Râului Vâlsan, la doar 33 km de Curtea de Argeș.  Cu o lungime de aproape 15 kilometri, Cheile Vâlsanului reprezintă un sector de chei spectaculos, care se caracterizează, în special, prin sălbăticie. Traversând Cheile Vâlsanului ajungem în Poienile Vâlsanului, unde turiştii au posibilitatea să campeze în mijlocul naturii, într-un loc de poveste. De altfel, în fiecare an, mai ales vara, poiana este aproape plină, oamenii venind să petreacă aici câteva zile departe de zgomotul urban. Valea Vâlsanului este un areal unic nu doar prin biodiversitate și peisagistică, ci mai ales prin existența unei specii de pește unică la nivel mondial – Aspretele (Romanichtys valsanicola). Este un pește preistoric, iar din cercetările oamenilor de stiință se arată că există pe Terra de peste 65 000 de ani. Este monument al naturii și o specie de o importanță deosebită, fiind un pește foarte rar, cu o valoare științifică și muzeologică excepțională.  Valea Vâlsanului este o zonă potrivită atât pentru odihnă și relaxare, dar și pentru excursii și drumeții montane. Totodată, în Cheile Vâlsanului, la doar câțiva kilometri în amonte de satul Brădet, veți găsi câteva izvoare de ape minerale amenajate. Compoziția chimică a acestor ape este neschimbată de peste 100 ani. În Cheile Vâlsanului, lângă Nucșoara, poate fi admirată și Cascada Vâlsan, locul perfect unde te poți răcori în zilele călduroase de vară. [Image]Sursa: Via Valahia; https://viavalahia.ro/; https://www.exploretransfagarasan.ro/

Un loc aparte, unic pe aceste meleaguri, este Cimitirul de Onoare al Eroilor, ridicat în memoria eroilor Primului Război Mondial, căzuți în luptele care s-au dus pe Valea Topologului.  Aici, au fost aduse rămășițele pământești ale celor care și-au pierdut viața în război, din toate localitățile învecinate.  Pe lateralele aleii străjuite de brazii din curtea interioară sunt 361 de plăci inscripționate cu numele eroilor.  În cimitir sunt înhumați, în total, 722 de eroi.

Ansamblul monumental religios Bărăția (sec. XIV), monument istoric de arhitectură de interes național, este situat în centrul municipiului Câmpulung, fiind compus din trei obiective distincte: Biserica “Sfântul Iacob”, Turnul Bărăției și Casa parohială.   Biserica “Sfântul Iacob” este cea mai veche clădire din ansamblu, fiind interesantă prin prezența cunoscutei lespezi a Comitelui Laurențiu de Longo Campo, datată în anul 1300, aflată în interior, sub altar.  Lespedea funerară constituie cel mai vechi document epigrafic medieval din Țara Românească și, în același timp, prima mențiune scrisă a orașului Câmpulung. Textul de pe piatra de mormânt, scris în limba latină, este următorul: “Hic sepultus est comes Laurencius de Longo-Campo, pie memorie, anno Domini MCCC”, în traducere: “Aici este înmormântat comitele Laurențiu din Câmpulung, spre pioasă amintire, în anul Domnului 1300”. Incendiată de turci în anul 1737, Bărăția a fost refăcută prin grija egumenului Antoniu Ciobriu în anul 1760, pe structura corului bisericii catolice distruse.   Un autentic simbol arhitectural al Câmpulungului medieval, Turnul Bărăției, cum este denumit turnul-clopotniță, a fost edificat în 1730, pe amplasamentul unui turn anterior, de plan pătrat, având înălțimea până la cornișă de 13 m. La sfârșitul secolului al XIX-lea, construcția a fost supraînălțată printr-un etaj cu acoperiș piramidal, montându-se și un orologiu. Casa parohială datează din secolul al XVII-lea și include, în structura sa, un beci extins la demisol, acoperit cu bolți, iar, la etaj, camere decorate în stil gotic și foișor cu arcade susținut pe coloane masive de cărămidă. Prin lucrările de restaurare, ansamblul istoric al Bărăției, cu monumentele sale revalorificate, se prezintă în condițiile corespunzătoare vechimii și importanței sale istorice și arhitectonice.    Biserica “Sfântul Iacob” Bărăția se află în centrul municipiului Câmpulung, în capătul Bulevardului, pe strada Negru Vodă, 116. Municipiul Câmpulung este străbătut de șoseaua națională DN73, care leagă Piteștiul de Brașov, aflându-se la o distanță de 52 km de Pitești și 84 km de Brașov.

Pe cel mai înalt deal al Ștefăneștilor, zonă în care vinul este o tradiție milenară, Casa de Vinuri Ștefănești și-a dorit să readucă pe harta viticolă a României o podgorie celebră în istorie.  25 de hectare de plantații tinere și o cramă cu tehnologie ultramodernă au fost create să pună în valoare potențialul uriaș al zonei viticole Ștefănești.  Pe dealul Marcea se cultivă soiuri internaționale (Sauvignon Blanc, Chardonnay, Rhein Riesling) și soiuri tradițional românești (Fetească Albă, Fetească Regală, Fetească Neagră și Tămâioasă Românească). Pentru vinurile albe seci mineralitatea și aciditatea naturală date de climă și sol conferă prospețime și lejeritate. Pentru vinurile roșii, solurile argiloase și coacerea lentă sunt cele care dau complexitate, structură și fixează compușii de culoare.  În crama Marcea se folosesc cele mai noi tehnici de vinificație cu echipamente moderne, controlul temperaturii și în legătură permanentă cu cele mai noi tehnici dezvoltate de cercetarea din domeniu.  Dacă vrei să vizitezi Crama Marcea, programează-te accesând linkul: https://marcea.ro/contact Sursa: Crama Marcea

Crucea Ateneului de pe Muntele Iezer are o istorie aparte. În anul 1937, dinamicii activiști culturali ai Ateneului Voinești au inițiat acțiunea de ridicare a unei cruci pe Iezerul Mare. Prima cruce din lemn a fost amplasată la altitudinea de 2270 metri, însă aceasta a cedat din cauza acțiunii factorilor naturali.  De-a lungul timpului, au mai fost montate alte cruci din piatră, însă acestea au dispărut. Astfel, în anul 1988, Asociația de turism „Plaiuri muscelene" și Salvamont Câmpulung, sub conducerea șefului formației de la vremea respectivă, au amplasat o cruce din fier. Căutând bolovani pentru a consolida crucea, la mică distanță, într-o vale, s-a găsit una din crucile de piatră. Aceasta a fost încastrată în beton la baza celei de fier.   Vechea cruce are o inscripție greu vizibilă, motiv pentru care membrii Salvamont au copiat mesajul pe o placă de inox și au prins-o pe crucea actuală:  „MARE EȘTI DOAMNE ȘI MINUNATE SUNT LUCRĂRILE MÂINILOR TALE". Propunere Arges Ghid App: Traseu: Cabana Voina - Valea Bătrâna - Pârâul Iezerului - Refugiul Iezer - Lacul Iezer - Crucea Ateneului Dificultate: mediu/dificil; Distanţă: 8,64 km; Durată: 4:00-5:00h La Crucea Ateneului se poate ajunge pe un traseu pornind din comuna Lerești. Traseul are marcaj Punct Albastru și reprezintă legătura între Cabana Voina și Crucea Ateneului, trecând pe la Refugiul și Lacul Iezer. Această variantă nu este recomandată iarna deoarece străbate firul văii Iezerului Mic (culoar de avalanșă). Traseul oferă priveliști asupra văilor Bătrâna și Iezerul (cu pante înclinate și împădurite), spre Muntele Văcărea și Plaiul lui Pătru și spre Munții Iezer-Păpușa. Odată ajunși la Crucea Ateneului, în față se deschid peisaje superbe, aflându-ne deasupra Lacului Iezer şi a văii glaciare cu acelaşi nume.  Mai multe trasee montane cu plecare din zona Voina către Iezer aici: https://www.cabanavoina.ro/trasee-montane/ Sursa: Primăria Lerești; Facebook/Comuna Turistică Lerești; https://muntii-nostri.ro/; Salvamont Argeș.

În zona centrală a municipiului Câmpulung, lângă Monumentul Eroilor, în zidul casei N. Ionescu – Berechet, se află încastrată Crucea Jurământului, ridicată în vremea domniei lui Gheorghe Duca, în 25 decembrie 1674.    Pe această cruce se află una dintre cele mai lungi inscripții în piatră înscrise pe un monument, din câte se cunosc până în prezent în fostul spațiu al Țării Românești.  Numele său vine de la faptul că fiecare conducător nou ales al orașului trebuia să jure, împreună cu cei 12 pârgari (reprezentanți aleși ai obștei), în fața acestei cruci, că va lupta pentru apărarea drepturilor câmpulungenilor. Astfel, ca simbol al autonomiei și privilegiilor urbane, Crucea îndeplinea un rol solemn în cadrul ceremoniei de investitură a judeților, care în fața ei jurau să apere aceste drepturi.   Textul inscripției este săpat în relief, iar între primele rânduri este intercalată stema Țării Românești (acvila cruciată) ce-i conferă un caracter oficial. După invocația de început a Sfintei Treimi, este menționat hramul căruia îi este închinată Crucea (Nașterea Domnului) și apoi domnitorul în funcție - Duca Vodă și familia sa.  După textul propriu-zis al hrisovului se adaugă, la final, numele ispravnicului crucii (Andrea județul cu 12 pârgari) și precizarea datei (luna decembrie, ziua 25, anul 1674).   Hrisovul domnesc săpat în Crucea Jurământului o așează în categoria acelor „tocmeli, legături sau întăriri” domnești scrise pe piatră, numite generic „Cruci hrisov” foarte rar întâlnite în Țara Românească. Se mai cunosc doar alte patru asemenea exemplare, care se păstrează până astăzi. Monumentul este unic în țară, fiind un adevarat document prin care sunt ilustrate tradițiile orașului.   Ca o replică a acestei cruci, în piața veche a orașului este amplasat Monumentul Crucea pârgarilor, având înălțimea de aproape 2 m, lucrat din piatră de Albești și ridicat în anul 1790.    Câmpulungul poate fi numit orașul crucilor de piatră, căci de sute de ani peste cincizeci de exemplare străjuiesc tăcute incintele bisericilor și răspântiile drumurilor. Dintre toate suratele sale, Crucea Jurământului se detașează prin conținutul și rolul său în viața urbană a Câmpulungului medieval, precum și prin caracterul unic al amplasamentului ei actual - în fațada unei case particulare. Crucea Jurământului din Câmpulung se află încastrată în fațada unei clădiri vechi situată vizavi de fostul Hotel Regal, venind dinspre Biserica Domnească și mergând spre Biserica Bărăția. Sursa: muscel-info.ro, historia.ro

Înainte să fie inventată mașina de spălat, în mediul rural era folosită o metodă inedită pentru a spăla hainele sau alte țesături, în special cele din lână. Dârsta cu pivă, cunoscută în Rucăr ca dârsta lui Nistorică, este o vâltoare acționată de forța apei pentru spălarea diverselor obiecte vestimentare. Folosește satului de 200 de ani și este printre ultimele dârste funcționale din țară. În trecut, în fiecare sat exista o astfel de vâltoare așezată pe cursul unui râu sau pârâu. În vâltoare se spălau, de regulă, țesăturile de lână, însă toate lucrurile puteau fi curățate astfel. Mecanismul este unul relativ simplu. Într-o construcție conică din lemn de forma unei căzi, care nu a fost făcută etanșă în mod intenționat, se pun hainele, covoarele, țesăturile. Apa vine cu putere printre scândurile solide și își schimbă direcția. Astfel, se formază un vârtej, agitând articolele din interior. Nu este nevoie de detergent. Pe măsură ce gravitația își face treaba, apa murdară curge între șipci. Deși este proprietate privată, dârsta lui Nistorică se poate vizita, fiind un obiectiv turistic ce nu trebuie ratat.  Comuna Rucăr este o adevărată oază de liniște și frumusețe naturală, având o istorie bogată și tradiții autentice. Este un colț de rai în care natura și cultura se împletesc într-un mod fascinant. În zonă sunt numeroase pensiuni ce vă stau la dispoziție pentru a vă caza și pentru a vă bucura de mai multe zile în acest loc minunat. Sursa foto: Muntenia la pas

La Răsărit de Câmpulung, la circa şase kilometri distanţă pe şosea, se înalţă Dealul Măţău.  Zona se află la poalele Carpaților Meridionali, în Subcarpații Getici, la o altitudine variind între 650 și 1000 m.  Dealul  Măţău  (1017 m) închide spre sud depresiunea Câmpulungului dintre Râul Târgului și Argeșel și spre nord depresiunea Jugur – Poenari, constituind totodată una din frumusețile naturale ale localității. 

Mănăstirea Curtea de Argeş este una dintre cele mai valoroase construcții de artă și arhitectură bisericească, fiind inclusă în Lista monumentelor istorice din România. A fost ctitorită în vremea lui Neagoe Basarab și restaurată între anii 1875-1886 după planurile arhitectului francez André Lecomte du Noüy.  De mai bine de 130 de ani, la Mănăstirea Curtea de Argeş se află o Evanghelie unică în lume, pictată pe pergament şi scrisă cu litere de aur chiar de către Regina Elisabeta, prima regină a României. [Image]Mănăstirea Curtea de Argeș a fost resfinţită pe 12 octombrie 1886 printr-un ceremonial impresionant la care au participat regele Carol I şi regina Elisabeta. Pentru cinstirea acestui eveniment important, regina Elisabeta a dăruit Mănăstirii Curtea de Argeş o Evanghelie bogat decorată, scrisă şi pictată de ea însăși. Evanghelia a fost descrisă şi publicată pentru prima dată de Grigore Tocilescu în Albumul omagial dedicat sfinţirii Mănăstirii Argeşului: "La începutul anului 1886, Regina, împinsă de un sentiment pe cât de înalt, pe atât de evlavios, începu să picteze un manuscript pe pergament, destinat bisericei episcopală din Argeş și conținând cele douăsprezece Evanghelii ce se citesc în Joia Mare, precum și Evanghelia Învierii din Sâmbata mare.” [Image]„Acest nepreţuit odor este scris întreg de M.S. Regina Elisabeta, pe 50 de pagini mari în folio; fiecare pagină este încadrată într-un chenar lat de 15 centimetri şi alcătuit din motive diferite şi combinate după inspiraţiune proprie: când flori de munte, rânduite cu gust, când seminţe de paltin, când împletituri de arabescuri şi desemnuri luate din ornamentica românească. Fundul fiecărei pagini este deosebit colorat. Textul e scris cu aur sau cu argint, după cum convine mai bine tonului coloarei. Fiecare pagină din cele 50 fiind unice în sine prin iniţiale, prin decoraţiune şi colorare, destăinuieşte o intenţiune artistică şi o bogată imaginaţiune a regescului lor autor.”  (fragment din cartea „Din viata Majestății sale Elisabeta, Regina României”, George Bengescu,  București, Ed. Librariei Socec&Comp., 1906) Într-o scrisoare trimisă prinţesei Elena Bibescu, Regina Elisabeta povestește despre cum au primit credincioşii Evanghelia realizată de ea: „Evanghelia mea a slujit la inaugurare, toată lumea a sărutat-o şi mi s-a înfiorat pielea pe mine văzând că lucrul mâinilor mele a devenit obiect de veneraţie. Regele şi cu mine ne-am dus să-l vizităm pe episcop şi l-am luat cu noi în trăsură, ca să meargă să ia Evanghelia depusă de episcop în altar. S-a aşezat în uşa bisericii şi eu întorceam paginile, explicându-le, iar bieţii oameni le sărutau, la fel şi umerii şi mâinile mele şi mă blagosloveau de o mie de ori – a fost una din cele mai frumoase zile din viaţa mea. Un soare strălucitor lumina biserica ideală, cuceritoare, atât de frumoasă, că, intrând în ea, am început să plâng. (...)” [Image]

Fabrica lui Moș Crăciun, marcă înregistrată, funcționează la Curtea de Argeș și mii de copii din toată țara i-au călcat pragul. Moșul, ajutat de spiriduși, realizează globulețele și apoi, print-o magie, sunt poleite cu praf argintiu sau auriu și chiar personalizate. Un brand recunoscut internațional, Argcoms produce și vinde en-gross către agenții economici din țară și străinătate:  -o gamă variată de ornamente din sticlă pentru pomul de Crăciun (globuri multicolore Φ45, Φ60, Φ70, Φ80 mm) și vârfuri metalizate, clare, luster, într-o prezentare deosebită.  -igurine specifice sărbătorilor de iarnă.  -eramică decorativă și utilitară.  -mic mobilier pentru casă și grădină  -elemente de tâmplărie  -artizanat textil Are parteneri din SUA, CANADA, SUEDIA, GERMANIA, ITALIA, FRANTA, AUSTRALIA.

Lângă Mănăstirea Curtea de Argeș se află Fântâna Meșterului Manole. Balada populară, inspirată de o veche legendă, se încheie prin cumplita jertfă a lui Manole, ce-și zidește soția, fără de care construirea bisericii nu s-ar fi sfârșit.   Confirmând voievodului Neagoe Basarab că poate zidi o biserică și mai frumoasă decât ctitoria sa, este părăsit pe acoperiș împreună cu cei "nouă meșteri mari, calfe și zidari", luându-i-se schela. Meșterii își construiesc aripi de șindrilă cu ajutorul cărora zboară de pe acoperiș, încercând zadarnic să se salveze.    Legenda spune că în locul unde a căzut Manole a țâșnit un izor cu apă limpede. Aici, a fost construită în stil rustic, în secolul al XIX-lea, de episcopul Iosif I, Fântâna Meșterului Manole.   Sursa: Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului; Primăria Curtea de Argeș; Asociația Montană Vidraru; https://visitcurteadearges.ro/

Galeria de Artă "Rudolf Schweitzer Cumpăna" funcționează din anul 1971 în clădirea care, până în anul 1970, a fost sediul Primăriei orașului. Are un patrimoniu de peste 1000 de lucrări de pictură și sculptură clasică și contemporană. Galeria de artă a fost numită „Rudolf Schweitzer-Cumpăna” ca recunoștință pentru cel care a donat urbei sale natale, Pitești, 147 lucrări de pictură și grafică - semn de aleasă cinstire a meleagurilor natale, copilăriei și adolescenței. Galeria „Rudolf Schweitzer-Cumpăna” tezaurizează și valorifică expozițional opere reprezentative ale picturii românești clasice și contemporane semnate de mari artiști ai penelului, precum Nicolae Grigorescu, Theodor Pallady, Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Nicolae Tonitza, Camil Ressu, Ștefan Luchian, Ion Țuculescu, Nicolae Dărăscu, dar și sculpturi ale lui Gheorghe Iliescu-Călinești, Radu Aftenie, Ion Iancuț, Grigore Patrichi, Adrian Popovici, Ovidiu Maitec. IMPORTANT: În prezent, Galeria de Artă „Rudolf Schweitzer-Cumpăna” este ÎNCHISĂ pentru lucrări de restaurare executate în cadrul unui amplu proiect al Consiliului Județean Argeș, cu finanțare europeană, privind valorificarea patrimoniului cultural și dezvoltarea turismului. 

Construită în timpul regelui Carol I, între 1895-1898, de inginerul Elie Radu, după proiectul arhitectului italian Giulio Magni, Gara Regală, unică in România, este ultimul punct feroviar de acces către Curtea de Argeș si Transfăgărășan.   Clădirea, astăzi declarată monument istoric, este de o frumusețe aparte. La exterior se pot admira brâurile de ceramică smăluită, ancadramentele ușilor si ferestrelor fiind din cărămidă smălțuită.  Pentru învelitoarea acoperișului s-au folosit solzi din ardezie, care dau eleganță datorită pietrelor cu înalțime și lățime uniforme si care se folosesc si astăzi.

Lacul Bâlea este un lac glaciar (format în circ glaciar) situat la o altitudine de 2034 m, în Munții Făgăraș, Județul Sibiu.  Dimensiunile lacului sunt: 360 m în lungime, suprafața de 46508 m2 și adâncimea de 11,35 m.  În anul 1932 lacul Bâlea și o suprafață de circa 180 ha în jurul lacului au fost declarate rezervație naturală. Lacul Bâlea se află la circa 77 km de la orașele Sibiu, 68 km Făgăraș și 85 km de la Curtea de Argeș.  În timpul verii se poate ajunge cu automobilul, pe drumul Transfăgărășan, iar în restul timpului cu telecabina, de la cabana Bâlea Cascadă din apropierea cascadei Bâlea.  În anul 2006 a fost construit în apropierea lacului Bâlea primul hotel de gheață din Europa de Est în forma unui iglu de 16 locuri.  Acesta se construiește în fiecare an, în timpul iernii, în perioada ianuarie - martie, din blocurile de gheață luate din lacul Bâlea. 

Regiunea de nord a județului Argeș aparţine celor mai înalte culmi ale Carpaţilor Meridionali, respectiv masivul Făgăraş, cu vârful Moldoveanu (2544 m) - cel mai înalt vârf din Carpații românești şi Negoiu (2535 m). Lacul Călțun este un lac glaciar situat la nord-est de vârful Negoiu din Munții Făgăraș, la jumătatea drumului dintre cabana Negoiu și cabana Bâlea Lac, în căldarea Călțun, la poalele Vârfului Călțun. Lacul este situat la altitudinea de 2 135 m, are suprafața de 7 751 mp, iar adâncimea maximă este de 11,8 m. Sursa: Salvamont Argeș

Unul dintre cele mai frumoase lacuri de pe teritoriul ţării noastre se află pe versantul sudic al Masivului Făgăraş, acesta poartă numele de Lacul Capra şi îmbie turiştii să-şi tragă sufletul chiar şi pentru câteva clipe, în mijlocul naturii. Lacul Capra este un lac glaciar ascuns în inima Munților Făgăraș, la o altitudine de 2230 de metri și are o adâncime maximă de circa 10-11 metri. Din Lacul Capra pleacă pârâul Capra (tributar al râului Argeș), care în doar câțiva metri formează un alt lac mic, Căprița. Mai departe, pârâul coboară spre sud și chiar înainte de Transfăgărășan formează frumoasa Cascadă Capra. Lacul ocupă o suprafaţă totală de 1,80 hectare şi are o formă neregulată, aproape rotundă. Pentru cei care vor să viziteze zona Transfăgărășan și Munții Făgăraș, Lacul Capra este un obiectiv turistic care nu trebuie să lipsească de pe lista obiectivelor naturale din zonă. Întreaga zonă oferă o privelişte greu de descris în cuvinte asupra vârfurilor Buda, Râiosu şi Mușeteica. Pe malul sudic al lacului, se află două monumente ridicate în memoria victimelor unei avalanşe violente ce a avut loc în anul 1963. Aceştia străbăteau pentru prima dată pe timp de iarnă traseul care duce spre Creasta Arpășelului, foarte dificil şi în afara sezonului rece. Vizitarea lacului este recomandată să se facă în grup și cu echipament minim necesar, specific montan. Acces: Pitești - Curtea de Argeș - Transfăgărășan - Lacul Capra, Județul Argeș Sursa: wikipedia, descoperalocuri.ro

Comuna Nucșoara este atestată documentar din anul 1532. Numele comunei provine de la diminutivul nucușor. Tradiția spune că primul om care s-a așezat aici s-a stabilit lângă un nuc mic de unde comuna a primit numele de Nucușoara, care apoi s-a schimbat în Nucșoara. [Image]Nucșoara are o însemnatate deosebită în istoria României, aici fiind unul dintre nucleele de bază ale mișcării de rezistență anti-comunistă din zona de sud a țării, păstrând și astăzi însemne ale trecutului greu încercat. Potențialul turistic al comunei Nucșoara este deosebit de bogat și diversificat. Localitatea se remarcă prin peisaje pitorești încântătoare, bioclimat tonic și de curățare, ape minerale, fond cinegetic bogat, rezervații naturale, înscriindu-se în categoriile de sate peisagistice, sate de interes vânătoresc și sate cu obiective de interes științific. Pe teritoriul comunei Nucșoara se află Lacul Învârtita, cel mai mare lac carstic format pe gips de la noi din ţară. Aflat la o altitudine de 814  m, în regiunea muscelelor subcarpatice dintre Râul Vâlsan şi Râul Doamnei, lacul a fost declarat monument al naturii şi este inclus în arealul rezervaţiei naturale Măgura-Nucşoara. Lacul are o suprafaţă de 2,2 ha şi o adâncime de 5 m şi s-a format într-o dolină pe gips, prin dizolvare, apoi a suferit procese de tasare. Apa lacului are izvoare sulfuroase și nămol cu proprietăți fizico-terapeutice. [Image]În partea de nord a lacului se află rezervația naturală Măgura - Nucșoara, o formațiune de stânci și vegetație, care se ridică de lângă malul lacului la o înălțime de 905 m. O potecă pietonală înconjoară lacul și urcă până la Vârful Măgura, de unde se pot admira atât priveliștile zonei, cât și toată Valea Râului Doamnei.  Între stâncile Măgurei se poate vedea Cerdacul Partizanilor, care era locul de întâlnire și de aprovizionare cu hrană, unde Elisabeta Rizea și alții duceau alimente partizanilor. Comuna Nucșoara este locul ideal în care poți să te conectezi cu natura. Lacul, dar şi pădurea ce-l înconjoară reprezintă o oază perfectă de linişte şi relaxare. De asemenea, turiștii care vor să se bucure de aerul curat de munte pot face drumeții pe trasee spectaculoase, cu priveliști splendide și locuri de o frumusețe naturală aproape ireală.  Adresa: Comuna Nucșoara se află la marginea nordică a județului Argeș, pe cursul superior al Râului Doamnei, în Munții Făgăraș. Este deservită de șoseaua județeană DJ 731, care o leagă spre sud de Corbi, Domnești (unde se intersectează cu DN73C), Pietroșani, Coșești și Dărmănești (unde se termină în DN73). Distanța dintre Pitești și Nucșoara este de 63 km. Sursa: Via Valahia; https://viavalahia.ro/; Primăria Nucșoara; primarianucsoara.ro

Lacul Jgheburoasa (monument al naturii) este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN  ( rezervație naturală de tip mixt), situată în județul Argeș, pe teritoriul administrativ al comunei Rucăr. Rezervația naturală declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, se află în partea sudică a Munților Făgăraș, în bazinul  văii Zârna, la o altitudine de 2.150 m, și se întinde pe o suprafață de 2 hectare.   Aria naturală reprezintă lacul de origine glaciară (luciu de apă) și zona împrejmuitoare, situat la obârșia  văii Jgheburoasa, cu maluri acoperite de vegetație alcătuită în cea mai mare parte din arbuști mici de afin negru de munte, o plantă din specia Vaccinum myrtillus.  Iarna în munții Făgăraș este foarte aspră, riscul de avalanșă fiind unul extrem de mare, încă de la primele căderi de zăpadă. Accesul este recomandat doar alpiniștilor sau turiștilor foarte antrenați și cu echipament complet de iarnă și doar atunci când condițiile meteo și starea zăpezii sunt optime pentru ascensiune.  Sursa: https://ro.wikipedia.org Foto: https://muntii-fagaras.ro/lacuri-alpine

În comuna Șuici descoperim locuința Popii Floarea din Rudeni, personaj evidențiat în versurile poetului George Topîrceanu, constituind astfel sursă de inspirație în scrierile satirice ale sale.  George Topîrceanu și-a petrecut anii copilăriei la Schitul de maici Văleni, iar clasele primare le-a făcut la școala primară din Șuici.  În prezent, locuința Popii Floarea din Rudeni se află în proprietate privată.  Remarcabilă este și o gospodărie tradițională, cu arhitectură specifică zonei, ce păstrează între pereții săi memoria satului argeșean.  Gospodăria tradițională din Șuici este expusă la Muzeul Național al Satului  „Dimitrie Gusti" București. În prezent, gospodăria se află în proprietate privată.

Mănăstirea Antonești este una dintre cele mai frumoase construcții de pe Valea Argeșului. A fost numită așa după întemeietorul ei, Mareșalul Ion Antonescu, și are hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul".  Mănăstirea Antonești este situată în comuna Corbeni, la 20 de km nord de Curtea de Argeș, și este un important punct de pelerinaj pentru cei care traversează localitatea. Așezarea monahală este construită foarte aproape de Barajul Vidraru și de traseul montan Transfăgărășan.  Puţini sunt cei care ştiu că acest loc a fost construit la ordinul Mareşalului Antonescu. În vara anului 1941, la scurt timp după intrarea României în cel de Al Doilea Război Mondial, un adevărat potop s-a abătut asupra locuitorilor din Valea Superioară a Argeşului. Puhoaiele au măturat totul în cale, iar un întreg sat din comuna argeşeană Corbeni a dispărut sub ape.  Șeful statului, generalul Ion Antonescu, a decis ca satul să fie refăcut în întregime pentru familiile afectate. Noul sat a fost numit "Antonești", iar comunitatea ortodoxă din zonă s-a ocupat de construirea unei biserici în localitate. Gheorghe Erbașu a donat terenul, iar zidirea bisericii a început în august 1943. Datorită vitregiilor vremurilor, biserica a rămas neterminată, intrând ulterior în paragină. Prin purtarea de grijă a Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului, biserica începută în 1943 a primit statutul de mănăstire în 1994, iar între anii 1995 și 2004 s-au făcut ample lucrări de consolidare, restaurare, tencuire și pictare. Lucrările au fost încununate de sfințirea bisericii în 24 iunie 2004, în ziua de cinstire a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. Lângă biserică s-a ridicat, în perioada 2000 - 2004, un corp de chilii, la baza căruia s-a amenajat paraclisul închinat Sfântului și Dreptului Iov.  Informații utile:  Acces: Din Curtea de Arges, parcurgând 20 de km pe DN 7C (spre Transfăgărășan), se ajunge în comuna Corbeni. Din centrul comunei Corbeni, distanța până la mănăstire este de cca l km.  Adresa: Comuna Corbeni, 117275,  jud. Argeș. Sursa foto: Arhiepiscopia Argeșului si Muscelului, basilica.ro

Capodoperă a arhitecturii medievale, evocată în nemuritoarea baladă a Meșterului Manole, Mănăstirea Curtea de Argeș a fost ctitorită în vremea lui Neagoe Basarab și sfințită în 1517. Este una dintre cele mai valoroase construcții de artă și arhitectură bisericească, fiind inclusă în Lista monumentelor istorice din România. Atrăgând turiști din întreaga lume, ansamblul mănăstiresc cuprinde monumentala Biserică "Adormirea Maicii Domnului", Agheasmatarul, Palatul Episcopal și un frumos parc în stil franțuzesc de 10 hectare. Supusă mai multor lucrări de restaurare, forma actuală este dată de arhitectul francez André Lecomte du Noüy și de arhitectul român Nicolae Gabrielescu, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În interior, pictura murală în ulei a fost executată de pictorii francezi F. Nicollem și Ch. Renouard, precum și de pictorul român  N. Constantinescu. Biserica este plină de semnificație crestină, cei 12 apostoli fiind reprezentați de 12 coloane executate dintr-un singur bloc. Vechiul iconostaz și câteva icoane de pe timpul lui Șerban Cantacuzino, din secolul al XVII-lea, se află în colecția de obiecte de artă de la Mănăstirea Curtea de Argeș. În mănăstire, se păstrează tablourile Regelui Carol I și al Reginei Elisabeta, precum și Evanghelia scrisă cu litere de aur de Regina Elisabeta. Pronaosul adăpostește mormintele domnitorilor Țării Românești (Neagoe Basarab și Radu de la Afumați) și pe cele ale cuplurilor regale ale României - Carol I și Elisabeta, Ferdinand și Maria. Din același ansamblu mănăstiresc face parte și Paraclisul Palatului Episcopal, unde se află racla cu moaștele Sfintei Filofteia, patroana spirituală a Argeșului și a Țării Românești. Sursa: Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului; Primăria Curtea de Argeș; Asociația Montană Vidraru; https://visitcurteadearges.ro/