Cetatea Poienari - adevărata cetate a lui Vlad Țepeș

Sătic este o așezare pitorească de munte, parte a comunei Rucăr, la poalele spectaculoase ale masivului Piatra Craiului. Împărțit în două zone principale – Săticul de Sus și Săticul de Jos – satul impresionează prin peisaje naturale deosebite, aer curat și liniște autentică de munte. Așezat de-a lungul Văii Dâmboviței, Sătic este înconjurat de păduri dese, pajiști alpine și culmi stâncoase, fiind un loc ideal pentru iubitorii de natură și drumeții. Apropierea de Parcul Național Piatra Craiului îl transformă într-un punct de plecare excelent pentru trasee montane, explorări și activități în aer liber. Săticul este recunoscut ca fiind una dintre cele mai apreciate zone de munte de către turiști. Satul păstrează farmecul tradițional românesc, cu case din lemn și piatră, gospodării simple și ospitalitate autentică. Departe de agitația orașelor, Sătic oferă o experiență de relaxare profundă, fiind o destinație perfectă pentru recreere în natură. Accesul spre Sătic se face din DN73, din localitatea Podu Dâmboviței, făcând stânga pe primul drum după intrarea în localitate, venind dinspre Pitești. În zonă există numeroase posibilități de cazare, care oferă inclusiv facilități precum piscină, saună, mese de ping-pong, biliard, zone pentru grătar, loc de joacă pentru copii etc.

Cheile Mici ale Dâmboviței (cunoscute și ca Cheile de la Plaiul Mare) sunt un defileu carstic sălbatic și spectaculos, situat în Munții Piatra Craiului, pe raza localității Satic (județul Argeș). Cu o lungime de aproximativ 1,5 - 2 km, ele se remarcă prin pereții verticali de stâncă și numeroase fenomene carstice.  Porțiunea cheilor poate fi străbătută parțial cu mașina, drumul continuând apoi către zona turistică Satic.  Traseul este ideal pentru drumeții montane ușoare și oferă peisaje superbe.

Spre deosebire de Cheile Dâmbovicioarei, defileul din Cheile Brusturetului este mai îngust, cu pereți mai puțin înalți și cu o vegetație luxuriantă. Drumul care străbate Cheile Brusturetului este ușor accesibil și oferă priveliști deosebite la fiecare pas.  De-a lungul traseului, vizitatorii pot admira vegetația bogată, se bot bucura de aerul curat de munte și de liniștea specifică zonelor mai puțin turistice. Traseul începe de la Peștera Dâmbovicioara, iar până la capătul Cheilor Brusturetului descoperim câteva locuri inedite.  Dintre acestea, se remarcă Izvoarele din Plai, un mănunchi de fire de apă, care izvorăsc în cascade dintr-o stâncă (punct de reper: căsuţele cătunului Valea Rea, de la confluenţa Văii Peşterii cu Dâmbovicioara).  Mergând mai departe pe drumul din chei, întâlnim Peștera Dracilor sau Gaura Brusturetului, care se află la baza unor stânci înalte, aproape de punctul de confluență al Brusturetului cu Valea Muierii. Unul dintre cele mai spectaculoase puncte din Cheile Brusturetului este cel numit La Gâlgoaie, un puternic şuvoi de ape care ţâşnesc la baza unui perete calcaros înalt de 200 m. La capătul cheilor se află Poiana Brusturetului, un loc de vis, care începe de la punctul de întâlnire al Văii cu Apă cu Valea Seacă a Pietrelor. Aici se află Cabana Brusturet, de unde se poate continua drumul pe alte trasee de munte.  Marcajul local cu bandă galbenă stabileşte o legătură directă cu satul Ciocanu, pe o potecă fără dificultăţi deosebite, care străbate în urcuş locuri încântătoare. 

La poalele Masivului Iezer-Păpușa, într-o zonă în care natura își arată frumusețea altfel în fiecare anotimp, se înalță în calea apelor, barajul Râușor. Construcția este amplasată pe râul Târgului, la 400 de metri mai jos de locul în care râul Târgului își adună apele cu pârâul Râuşor și formează lacul de acumulare cu același nume.  Barajul și acumularea se află în patrimoniul și exploatarea Administrației Bazinale de Apă (ABA) Argeș-Vedea din cadrul Administrației Naționale „Apele Române” (ANAR). Construcția obiectivului hidrotehnic a început în anul 1977, anul 1986 marcând punerea acestuia în funcțiune. Este un baraj de anrocamente cu zone de filtru din balast sortat și nucleu de argila, usor înclinat spre amonte și curbat orizontal cu înălţimea de 120 de metri și deschiderea la coronament de 380 de metri. Părțile componente ale obiectivului hidrotehnic Râușor au fost calculate și verificate la debitele corespunzatoare clasei I-a de importanță, fiind încadrat în categoria B – baraj de importanţă deosebită. Suprafaţa totală a lacului de acumulare este de 190 de hectare, iar volumul este de 60 de milioane metri cubi de apă. Acumularea are o lungime de 4,5 kilometri pe Râul Târgului şi 2,8 kilometri pe Râuşorul Lereştiului. Principalul rol al amenjarii este alimentarea cu apă a municipiului Câmpulung Muscel (situat la 16 km aval) şi a localităţilor limitrofe. Un alt rol important este de apărare împotriva inundațiilor, fiind prevăzut cu un volum de atenuare de 14,5 milioane metri cubi. Amenajarea are şi rol energetic. Printr-o galerie de 5.676 de metri, apa din barajul Râuşor alimentează Centrala Hidroelectrică Lereşti.  Barajul Râușor nu este doar o construcție tehnică, ci și o bijuterie ascunsă în inima munților. Peisajul din jur este spectaculos. Pădurile de conifere și culmile Munților Iezer, care se oglindesc în apele verzi-smarald ale lacului, atrag numeroși turiști pasionați de natură și drumeții. Barajul și lacul de acumulare întregesc frumusețea zonei turistice, de aici pornind trasee montane ce duc spre Vârful Iezer şi Vârful Bătrâna din Munții Iezer-Păpușa. Sursa: Apele Române           Salvamont Argeș

Mănăstirea Antonești este una dintre cele mai frumoase construcții de pe Valea Argeșului. A fost numită așa după întemeietorul ei, Mareșalul Ion Antonescu, și are hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul".  Mănăstirea Antonești este situată în comuna Corbeni, la 20 de km nord de Curtea de Argeș, și este un important punct de pelerinaj pentru cei care traversează localitatea. Așezarea monahală este construită foarte aproape de Barajul Vidraru și de traseul montan Transfăgărășan.  Puţini sunt cei care ştiu că acest loc a fost construit la ordinul Mareşalului Antonescu. În vara anului 1941, la scurt timp după intrarea României în cel de Al Doilea Război Mondial, un adevărat potop s-a abătut asupra locuitorilor din Valea Superioară a Argeşului. Puhoaiele au măturat totul în cale, iar un întreg sat din comuna argeşeană Corbeni a dispărut sub ape.  Șeful statului, generalul Ion Antonescu, a decis ca satul să fie refăcut în întregime pentru familiile afectate. Noul sat a fost numit "Antonești", iar comunitatea ortodoxă din zonă s-a ocupat de construirea unei biserici în localitate. Gheorghe Erbașu a donat terenul, iar zidirea bisericii a început în august 1943. Datorită vitregiilor vremurilor, biserica a rămas neterminată, intrând ulterior în paragină. Prin purtarea de grijă a Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului, biserica începută în 1943 a primit statutul de mănăstire în 1994, iar între anii 1995 și 2004 s-au făcut ample lucrări de consolidare, restaurare, tencuire și pictare. Lucrările au fost încununate de sfințirea bisericii în 24 iunie 2004, în ziua de cinstire a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. Lângă biserică s-a ridicat, în perioada 2000 - 2004, un corp de chilii, la baza căruia s-a amenajat paraclisul închinat Sfântului și Dreptului Iov.  Informații utile:  Acces: Din Curtea de Arges, parcurgând 20 de km pe DN 7C (spre Transfăgărășan), se ajunge în comuna Corbeni. Din centrul comunei Corbeni, distanța până la mănăstire este de cca l km.  Adresa: Comuna Corbeni, 117275,  jud. Argeș. Sursa foto: Arhiepiscopia Argeșului si Muscelului, basilica.ro

La Rezervația fosiliferă de la Suslănești – arie naturală protejată de interes internațional- s-au descoperit schelete de pești fosili cu o vechime de peste 50 de milioane de ani. La 8 km de Câmpulung, pe partea stângă a văii Argeșelului, la Suslănești, pe dealul Marlauz, la o altitudine de 680 m, se află Rezervația fosiliferă Marlauz. Aceasta prezintă o importanță deosebită prin bogăția de schelete de pești fosili, ce se găsesc în argilele sub formă de lespezi fine datând de aproape 56 de milioane de ani.  Rezervația fosiliferă de la Suslănești a fost declarată monument al naturii datorită importanței sale științifice deosebite. Este o arie protejată de tip paleontologic, fiind inclusă în a treia cateogorie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. Rezervația se întinde pe o suprafață de circa 3,5 hectare. Zona este lipsită de prea multă vegetație, fiind brăzdată de șanțuri rezultate în urma fenomenelor de șiroire sau a torentelor de apă de pe versanți.  În șisturile disodilice și menilitice de vârstă oligocenă de aici se întâlnesc specii de pești fosili precum „Clupea longimana", „Caraux macoveii" (de formă ovală, de 14 cm lungime), „Rhombus stamatini" (cu poziția ambilor ochi pe partea stângă a capului), „Scorpaenoides popovicii" (un pește de numai 10-20 mm, cu corp alungit, cu o aripioară pectorală triunghiulară de trei ori mai înaltă decât corpul). Șisturile disodilice de la Suslănești mai cuprind și unele specii de plante, care populau aceste ținuturi, cum ar fi „Fagus feroniae", „Cinnamomum lanceolatum" (strămoșul arborelui de scorțișoară, întâlnit astăzi în Asia de sud-est), „Laurus tetrantheroides" și „Laurus phoeboides" (din care se trage dafinul) și altele.  Rezervația fosiliferă de la Suslănești este considerată de geologi un sit geotectonic, aceștia grupând fosilele descoperite în trei categorii mari, și anume: pești autohtoni, pești migratori și pești de adâncime. Au fost identificate nu mai puțin de 30 de specii de pești, iar mai mult de jumatate dintre aceștia au reprezentat specii noi pentru această știință.  Așezare: Rezervația fosiliferă se află în partea estică a satului Suslănești, pe teritoriul administrativ al comunei Mioarele, în apropierea drumului național DN 73D, pe traseul Boteni - Suslănești - Fântânea.  Distanța dintre Pitești și Suslănești este de 54 km și poate fi parcursă în aproximativ o oră. 

Unul dintre cele mai frumoase lacuri de pe teritoriul ţării noastre se află pe versantul sudic al Masivului Făgăraş, acesta poartă numele de Lacul Capra şi îmbie turiştii să-şi tragă sufletul chiar şi pentru câteva clipe, în mijlocul naturii. Lacul Capra este un lac glaciar ascuns în inima Munților Făgăraș, la o altitudine de 2230 de metri și are o adâncime maximă de circa 10-11 metri. Din Lacul Capra pleacă pârâul Capra (tributar al râului Argeș), care în doar câțiva metri formează un alt lac mic, Căprița. Mai departe, pârâul coboară spre sud și chiar înainte de Transfăgărășan formează frumoasa Cascadă Capra. Lacul ocupă o suprafaţă totală de 1,80 hectare şi are o formă neregulată, aproape rotundă. Pentru cei care vor să viziteze zona Transfăgărășan și Munții Făgăraș, Lacul Capra este un obiectiv turistic care nu trebuie să lipsească de pe lista obiectivelor naturale din zonă. Întreaga zonă oferă o privelişte greu de descris în cuvinte asupra vârfurilor Buda, Râiosu şi Mușeteica. Pe malul sudic al lacului, se află două monumente ridicate în memoria victimelor unei avalanşe violente ce a avut loc în anul 1963. Aceştia străbăteau pentru prima dată pe timp de iarnă traseul care duce spre Creasta Arpășelului, foarte dificil şi în afara sezonului rece. Vizitarea lacului este recomandată să se facă în grup și cu echipament minim necesar, specific montan. Acces: Pitești - Curtea de Argeș - Transfăgărășan - Lacul Capra, Județul Argeș Sursa: wikipedia, descoperalocuri.ro

Lacul Jgheburoasa (monument al naturii) este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN  ( rezervație naturală de tip mixt), situată în județul Argeș, pe teritoriul administrativ al comunei Rucăr. Rezervația naturală declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, se află în partea sudică a Munților Făgăraș, în bazinul  văii Zârna, la o altitudine de 2.150 m, și se întinde pe o suprafață de 2 hectare.   Aria naturală reprezintă lacul de origine glaciară (luciu de apă) și zona împrejmuitoare, situat la obârșia  văii Jgheburoasa, cu maluri acoperite de vegetație alcătuită în cea mai mare parte din arbuști mici de afin negru de munte, o plantă din specia Vaccinum myrtillus.  Iarna în munții Făgăraș este foarte aspră, riscul de avalanșă fiind unul extrem de mare, încă de la primele căderi de zăpadă. Accesul este recomandat doar alpiniștilor sau turiștilor foarte antrenați și cu echipament complet de iarnă și doar atunci când condițiile meteo și starea zăpezii sunt optime pentru ascensiune.  Sursa: https://ro.wikipedia.org Foto: https://muntii-fagaras.ro/lacuri-alpine

Avenul de sub Vârful Grind, cunoscut și sub denumirile de Avenul din Grind sau Avenul de sub Colții Grindului, este o rezervație naturală de tip speologic - arie protejată de interes național, situată în județul Argeș, pe teritoriul administrativ al comunei Dâmbovicioara.  Este ste cel mai adânc aven din România, în prezent având o adâncime de -769 metri. A fost descoperit în anul 1985 într-o zonă în care există unul dintre cele mai mari potențiale de denivelare din țară și este încă în explorare.  Intrarea în Avenul de sub Vârful Grind se află la altitudinea de ~ 1922 m pe versantul estic al Munților Piatra Craiului. Este localizată pe abruptul de sub creasta principală, pe unul din Hornurile Grindului (vale de abrupt).  Aria protejată inclusă în Parcul Național Piatra Craiului reprezintă un aven (gol subteran, peșteră), o formă carstică de prăbușire, alcătuită din mai multe puțuri verticale întrerupte de galerii, cu forme vizibile de eroziune și coroziune.  A fost explorat pentru prima dată în 1936 de către Alfred Prox, în speranţa atingerii unei ipotetice reţele subterane în masivul Piatra Craiului. În 1967, Friedrich Thomas şi Walter Gutt din Braşov coboară din nou până la baza avenului şi găsesc o continuare de 15 m, pe care însă nu au putut s-o exploreze din lipsă de echipament.  În toamna anului 1985, este descoperită intrarea avenului de către Ioan Dobrescu și Ioan Bostan cu o echipă de la Clubul de Speologie „Piatra Craiului" din Câmpulung Muscel.  Avenul este unul tipic alpin cu puține porțiuni orizontale şi este format dintr-o succesiune de 22 puţuri consecutive (pe parcursul principal) fără afluenți majori, cel mai lung afluent fiind cel care este interceptat la cota -167 m.    În afară de acesta, cele mai importante secvențe de puțuri laterale/paralele sunt sectorul Himalaya 2 și cea de sub Puțul Walter Gutt (care confluează cu parcursul principal la cota -567 m).  Datorită dezvoltării verticale, temperatura aerului în partea inferioară a avenului este în general scăzută (-2, -6º C) şi se menţine aşa tot timpul anului, fiind mai coborâtă în perioada rece.  Avenul din Grind a fost creat de apele de infiltraţie, care au lărgit sistemul de diaclaze ce afectează conglomeratele de Bucegi. Este unul din puţinele goluri verticale de amploare dezvoltate în conglomerate, rocă în general mai puţin carstificabilă.   Explorarea acestui aven oferă posibilitatea studierii unui interesant profil geologic, în care se poate urmări tectonica şi stratigrafia acestui sector al Pietrei Craiului. Sursa: speosilex.ro, speologie.org, avenulgrind.ro, Clubul de Speologie Silex Brașov