Pravila de la Târgovişte

Născut pe 11 octombrie 1939, la Câmpulung-Muscel, Vasile Rizeanu urmează cursurile Şcolii Elementare Nr. 1 „Oprea Iorgulescu“, cât şi cele ale Liceului Teoretic „Dinicu Golescu” din Câmpulung. Se înscrie, sub imboldul talentului său, la Şcoala Populară de Artă din Câmpulung, unde a fost elev al renumitului profesor de desen, pictorul Alexandru Donici.  În anul 1962, se înscrie la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din Bucureşti, pentru a urma cursurile Secţiei de Sculptură, obţinând la examenul de stat, din anul 1964,  media maximă - nota 10. Imediat după terminarea facultății este încadrat ca profesor la Catedra de Arte Plastice a Şcolii Populare de Arte și Meserii din Piteşti.  În calitate de director al Şcolii Populare de Arte şi Meserii din Piteşti (1990-2009), dar mai ales ca profesor la Catedra de Arte Plastice, Vasile Rizeanu se distinge ca un „descoperitor şi cizelator de talente“.  Amplasat în fața Bibliotecii Județene „Dinicu Golescu“ Argeș, bustul din bronz al boierului cărturar Dinicu Golescu(1777-1830), realizat de artistul plastic Vasile Rizeanu, este  fixat pe o coloană înaltă de patru metri, placată în granit.  Dezvelirea bustului a avut loc pe 8 martie 2003, dată la care s-a inaugurat sediul nou și modern al Bibliotecii Județene „Dinicu Golesc“ Argeș. 

Elzevirele pe care le are Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu“ sunt ediții olandeze, apărute în tipografiile Elzevir din Leida (Lugdunum Batavorum) și Amsterdam, la jumătatea secolului al XVII-lea, fiind considerate rarități tipografice în întreaga lume.  „Officina Elzeviriana“ este instituția cu cel mai mare prestigiu în lumea tiparului. Elzevir este cel care a creat formatul duo-decimal numit și „de buzunar“, practic, ușor de purtat și de folosit.  În tipografia elzeviriană - „Officina Elzeviriana“ s-au experimentat tipografi din multe state europene, printre ei aflându-se și tipografi valahi.  Colecția noastră cuprinde 10 exemplare, format duo - decimal, legate în pergament, prezentând numeroase gravuri și însemnări particulare.  Una din aceste cărți este „Respublica et Status Imperii Romano-Germanici“, apărută în 2 volume, în 1634, respectiv în 1640 la Leida, în editura și tipografia, aparținând lui Bonaventure Elzevir.      Primul volum este ornat cu elemente heraldice, iar cel de-al doilea, cu marca Elzevirilor.  Ambele volume au un ex-libris (Ex-libris-ul reprezintă o mențiune făcută pe o carte din bibliotecăpentru a se indica posesorul ei. Ex-libris-ul se poate realiza fie sub forma unei ștampile, fie sub forma unei etichete aplicate pe copertă sau pe foaia de titlu a cărții. Cuprinde, deseori, gravuri cu valoare artistică sau litere ornate.) cu textul „Duc de Berwick“ („Duce de Berwick)  Despre acest duce avem informații că a fost fiul lui natural al regelui Iacob al II-lea al Angliei. La maturitate, acesta ajunge unul dintre cei mai buni conducători de oști, ce și-a pus serviciile în slujba Regelui Ludovic al XIV-lea, devenind Mareșal al Franței.  După căsătoria acestuia cu o ducesă de Alba, din marea Casă Regală a Spaniei, el va aplica peste primul ex-libris de pe volumul al doilea, un altul cu textul „El Duque de Berwick I Alba“ („Duce de Berwick și de Alba“).   

• „Collection Complette des Oeuvres de M. De Voltaire“, în 45 de volume, legate în piele, cu ornamente aurite, gravuri de excepție, tipar și hârtie de calitate reprezintă o raritate bibliofilă aflată în Colecțiile Speciale ale  Bibliotecii Județene „Dinicu Golescu“ Argeș, cu atât mai mult cu cât realizarea ei a fost urmărită, pentru un timp, chiar de Voltaire însuși.  Primul volum debutează cu aprecierile editorilor acestei colecții impresionante.  Inițial tipărită în 1758 la Geneva, ulterior la Paris din 1777, „Collection Complette des Oeuvres de M. De Voltaire“ cuprinde întrega operă antumă și postumă a lui Voltaire. 

Cea mai veche carte din fondul Colecțiilor Speciale este opera cunoscutului om politic și orator roman, Marcus Tullius Cicero, „Epistolae familiares“. Tipărită în limba latină, la Lyon, în 1545, de Sebastian Griphius, un cunoscut editor și tipograf, posesor al unei mărci tipografice, care ulterior a devenit celebră- „Grifon“, „Epistolae familiares“ („Scrisori către prieteni“) reprezintă o colecție de scrisori adresate de Marcus Tullius Cicero unor prieteni și  cunoscuți ai săi – importante personalități ale vieții romane de atunci.  Scrisorile din această colecție, împreună cu celelalte scrisori ale lui Cicero, sunt considerate cele mai sigure surse de informații pentru epoca de până la căderea Republicii Romane, cuprinzând în mod tradițional 16 cărți, ce includ scrisori elaborate de Cicero, în perioada 62 î. Hr. - 43 î.Hr.    Exemplarul aflat în Colecțiile Speciale ale Bibliotecii Județene „Dinicu Golescu“ Argeș este într-o stare de conservare bună, raportată la vechimea, de 477 de ani, a acestuia. Ținând cont de faptul că în acele timpuri, tirajul cărților era foarte mic, valoarea bibliofilă și istorică a acestuia este cu atât mai mare. 

 În fondul Colecțiilor Speciale ale Bibliotecii Județene „Dinicu Golescu“ Argeș se găsesc și două volume impresionante (L=47cm/ l=35 cm) de pictură orientală, originală. Cele două volume sunt legate în piele și prezintă un forzaț deosebit de frumos.  Pictura orientală, originală, realizată cu pigmenți naturali (vegetali sau minerali) ne prezintă flora, fauna, dar și scene din activitatea de zi cu zi a chinezilor.  Pictura care și-a păstrat, până azi, nealterată eleganța și frumusețea, a încântat juriul Expoziției Internaționale de la Paris din 1878, unde cele două volume au fost premiate cu Medalia de Aur.   

 Volumul „Două portrete“, publicat la Atelierele Grafice Cultura Națională București în anul 1930 este unul de excepție, fiind o ediție bibliofilă, în format mare, cuprinzând o sută de exemplare numerotate. Cele două exemplare, pe care le deține Biblioteca Județeană ”Dinicu Golescu” din Pitești în Colecțiile Speciale sunt: exemplarul cu numărul 13 și, respectiv, exemplarul cu nr. 32.  Având o copertă originală, volumele sunt trase pe hârtie velină vărgată, fabricată special pentru tipărirea acestui volum de către Editura Cultura Națională.  Cititorul este fascinat, încă de la începutul volumului, de o litografie originală (protejată de o foaie de protecție), ce o înfățișează pe principesa Martha Bibescu. Litografia, realizată de pictorul și graficianul Al. Steriadi, poartă semnătura acestuia și anul în care a fost realizată, 1930.       Cartea de 94 de pag.+7 f., cuprinde așa cum ne relatează și titlul două portrete ale unor personalități pe care Martha Bibescu a avut privilegiul să le cunoască îndeaproape: Regele Ferdinand al României și Anatole France.   Grație talentului său literar, recunoscut unanim de toți criticii vremii, Martha Bibescu reușește să surprindă în câteva pagini, caracterul complex al Regelui Ferdinand, dar și pe cel de aristocrat rafinat al scriitorului francez, Anatol France. 

Veneţia, unul dintre cele mai romantice oraşe din lume a atras întotdeauna prin farmecul ei aparte, numeroşi turişti şi a inspirat, deopotrivă, artişti de pretutindeni. Poate mai mult decît pe oricine, acest oraş suspendat între cer şi mare i-a impresionat şi i-a inspirat pe pictori, care i-au redat, cu fidelitate şi sensibilitate, frumuseţea şi grandoarea, palatele somptuoase, cele 455 de poduri, canalele şi gondolierii, strălucirea jucăuşă a valurilor sau irizaţiile de sidef ale norilor. Astfel a apărut, în Europa secolului al XVI-lea, „veduta“ sau „stampa“, un nou gen artistic, care îşi are geneza în sinteza mai multor curente ale epocii. Provenind din cuvântul italian „vedutismo“, „veduta“ înseamnă vedere,  perspectivă.  Arta vedutelor (sau a stampelor) este un gen de pictură foarte detaliată, de cele mai multe ori în format mare, în care sunt reprezentate, în perspectivă largă, peisaje sau vederi panoramice citadine. Acest stil s-a dezvoltat, în special, în pictura venețiană, atingând apogeul la mijlocul secolului al XVIII-lea, prin operele celebrilor pictori, Canaletto şi Guardi. Exista în epocă şi o cerere din ce în ce mai mare pentru aceste stampe din Veneţia, din partea englezilor pentru care „Serenissima“ (numele atribuit Republicii Veneţiene, în perioada renascentistă) era o etapă obligatorie în „Marele Tour”pe care trebuia să-l facă orice persoană cultivată. Pictorii italieni ai vremii şi-au dat seama repede de posibilităţile artistice pe care le oferea Veneţia- ea însăşi un decor somptuos, martor al unei istorii prestigioase şi scena unui spectacol continuu.  Reprezentantul cel mai de seamă al artei vedutelor, Canaletto (1697-1768), pe numele său adevărat Giovanni Antonio Canal, a avut o formaţie de scenograf, adică de pictor de decoruri, care i-a permis stăpânirea perfectă a perspectivei şi i-a dezvoltat simţul punerii în scenă a arhitecturilor, atât de necesar în crearea vedutelor.  „Pictează în natură şi nu inventează în atelierul lui, cum face Luca Carlevarijs”, scria un contemporan al lui Canaletto.  Secția Colecții Speciale a Bibliotecii Județene „Dinicu Golescu“ Argeș se mândrește cu 46 de stampe originale, realizate şi semnate de urmaşii artistici ai lui Canaletto, M. Moro și G. Regellato. Vedutele (stampele), care au văzut lumina zilei la Litografia Brizeghel din Veneția, au fost executate de cei doi pictori italieni, în perioada 1856-1857.  Stampele din colecția noastră, prezintă, cu lux de amănunte, piețele, podurile, canalele, bisericile şi palatele somptuoase ale Veneţiei: Palatul Dogilor şi Piazzetta, Piaţa San Marco, Grand Canal şi Podul Rialto, dar şi interiorul grandios al Catedralei San Marco.  Frumuseţea stampelor constă în închiderea panoramei, redată prin structura scenografică a compoziţiei, cât şi prin acea lumină clară şi intensă, dozată cu măiestrie de cei doi artişti italieni. Expresivitatea formelor şi contururilor, reproducerea fidelă a realităţii este de-a dreptul documentară, ele devenind veritabile jurnale de călătorie, care mediază cunoașterea directă a unor locuri și arhitecturi, învestite cu valoare simbolică. 

 Lucrare de dimensiuni impresionante (L= 42cm, l= 32 cm și grosime= 9,5 cm), cântărind 11 Kg, „Mémorial des Alliés“ este o carte monumentală, frumos ilustrată, realizată în facsimil la Paris, de autorul și ilustratorul Daniel Jacomêt, cel care o și publică în 1929, la editura sa- „Daniel Jacomêt et Cié“ pentru „Societe D’Edition nationales et interalliés- Les Fils de la Liberte, La Civilisation Reconnaissante“.   Învelită în piele de culoare maron și având titlul și ornamente aurii, „Mémorial des Alliés“ are 391 de pagini, fiind realizată in-folio, cu o prefață scrisă de Mareșalul Foch.  Volumul cuprinde 900 de gânduri și impresii, autografiate, scrise special pentru lucrarea aceasta, de către regi sau șefi de stat, conducători religioși, eminenți savanți, artiști sau conducători militari participanți la Primul Război Mondial.  Publicație comemorativă despre Primul Război Mondial cu facsimile-documente, scrise în limba franceză și nu numai, de oameni de stat ai Puterilor Aliate, grupați după țara din care provin, cartea este ornată cu viniete și miniaturi realizate de Bernard Naudin, dar este și bogat ilustrată cu portrete ale unora dintre șefii de stat, prezenți în volum sau cu ilustrații adaptate, reprezentând scene de luptă din timpul Primului Război Mondial sau steme ale țărilor participante la război.   „Mémorial des Alliés“ cuprinde gândurile şi impresiile conducătorilor sau demnitarilor din cele 30 de state participante la această conflagraţie mondială: Franța, Canada, Belgia, Imperiul Britanic, China, Statele Unite ale Americii, Grecia, Italia, Japonia, Polonia, Portugalia, România, Rusia, Serbia, Croația, Slovenia, Siam, Cehoslovacia, America Latină, Bolivia, Brazilia, Cuba, Ecuador, Guatemala, Haiti, Honduras, Nicaragua, Panama, Peru și Uruguay.   Contribuţia fiecărui stat la realizarea acestui volum este marcată prin ataşarea unui semn de carte, simbolizând steagul ţării respective.  România este reprezentată în această carte prin gândurile şi impresiile, scrise de mână, în limba franceză, de Regele Ferdinand Întregitorul, de primul-ministru de atunci, Ion I.C. Brătianu, de generalul Alexandru Averescu, de Nicolae Iorga, de I. Gh. Duca, de Sextil Pușcariu, de Caius Brediceanu, de Nicolae Titulescu şi de Mitropolitul României, Miron Cristea. 

În fondul Colecțiilor Speciale ale Bibliotecii Județene „Dinicu Golescu“ Argeș, vizitatorul poate descoperi mici opere de artă, lucrate cu rafinament și atenţie la detalii, de o frumuseţe inimaginabilă, realizate parcă pentru o lume candidă de liliputani - cărţile miniaturale sau cărțile-liliput. Create, inițial, pentru a-i însoți pe posesorii lor, fără a le îngreuna bagajele în timpul călătoriilor, cărțile-liliput au devenit mai cunoscute la sfârșitul secolului al XIX-lea, datorită interesului sporit pe care l-au exercitat asupra bibliofililor sau a colecționarilor pasionați.    Realizarea cărților-liliput reprezintă dovada măiestriei tipografilor şi a gravorilor din secolele trecute, multe dintre acestea, devenind prin ornarea și grafica lor, adevărate bijuterii, atât din punct de vedere al conținutului, cât și din punct de vedere artistic.  De obicei acest format mic de carte este folosit la tipărirea cărților de buzunar, uzuale: cărți de rugăciuni, ghiduri de conversație sau turistice, dicționare bilingve. Astfel, se disting între liliputurile secției Colecții Speciale: „Dictionnaire Lilliput Langenscheidt français-allemand“ (cu dimensiunile L= 4,8 cm și l= 3,3 cm și având 640 de pagini) publicat la Berlin, în 1930, la Tipografia „Druckhaus Langenscheidt Berlin Schőneberg“; „Dicționar liliput român-francez“ (cu dimensiuni L=4,5 cm și l=3 cm, 728 de pagini) și „Dictionnaire liliput français-roumain“ (cu dimensiuni L=4,5 cm și l=3 cm, 627 de pagini). Acestea din urmă au fost tipărite la Imprimeria Oscar Brandstetter din Leipzig și cuprind fiecare câte 12000 de cuvinte.  Dintre liliputurile pe care le găzduiește fondul Colecțiilor Speciale, cel care atrage toate privirile, fiind totodată și cel mai vechi și valoros, din punct de vedere bibliofil, este volumul „Le petit fabulist“. Așa cum reiese și din titlu, „Le petit fabulist“ este o culegere, în limba franceză, cuprinzând 13 fabule.  Publicat la începutul secolului al XX-lea, la Paris, în tipografia renumitului gravor și tipograf  Firmin Didot, volumul are dimensiuni, ce impresionează pe oricine, lungimea de doar 2,5 cm, iar lățimea de 2 cm.  Volumul miniatural de 87 de pagini, are tranșa aurită și este prevăzut cu o casetă pentru protecție.    Pentru a atrage și mai mult publicul spre lectura fabulelor, volumul este ilustrat cu șase minigravuri originale. Impresionant este faptul că, deși are dimensiunea unei monede de 10 bani, textul poate fi citit fără lupă.