Mănăstirea Slănic - Taborul Argeșului

Galeria de Artă "Rudolf Schweitzer Cumpăna" funcționează din anul 1971 în clădirea care, până în anul 1970, a fost sediul Primăriei orașului. Are un patrimoniu de peste 1000 de lucrări de pictură și sculptură clasică și contemporană. Galeria de artă a fost numită „Rudolf Schweitzer-Cumpăna” ca recunoștință pentru cel care a donat urbei sale natale, Pitești, 147 lucrări de pictură și grafică - semn de aleasă cinstire a meleagurilor natale, copilăriei și adolescenței. Galeria „Rudolf Schweitzer-Cumpăna” tezaurizează și valorifică expozițional opere reprezentative ale picturii românești clasice și contemporane semnate de mari artiști ai penelului, precum Nicolae Grigorescu, Theodor Pallady, Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Nicolae Tonitza, Camil Ressu, Ștefan Luchian, Ion Țuculescu, Nicolae Dărăscu, dar și sculpturi ale lui Gheorghe Iliescu-Călinești, Radu Aftenie, Ion Iancuț, Grigore Patrichi, Adrian Popovici, Ovidiu Maitec. IMPORTANT: În prezent, Galeria de Artă „Rudolf Schweitzer-Cumpăna” este ÎNCHISĂ pentru lucrări de restaurare executate în cadrul unui amplu proiect al Consiliului Județean Argeș, cu finanțare europeană, privind valorificarea patrimoniului cultural și dezvoltarea turismului. 

Palatul Administrativ al Județului Argeș reprezintă una dintre cele mai importante clădiri din județul Argeș, atât din punct de vedere istoric, dar și din punct de vedere administrativ. Edificiul a fost ridicat între anii 1969-1970, după un proiect aparținând arhitecților Cezar Lăzărescu şi Mircea Ochinciuc. Pe actualul amplasament al Palatului Administrativ al județului s-a aflat, timp de șase decenii, la doi pași de Biserica „Sfântul Gheorghe”, o impunătoare Hală de Carne, demolată la începutul anilor 70.  Construcție monumentală, Palatul Administrativ constituie latura de sud a pieței civice centrale a municipiului Pitești, cu o amplă perspectivă spre strada Victoriei până la Teatrul Alexandru Davila. Edificiul are o arhitectură modernă care folosește o serie de elemente tradiționale. Compusă liniar, clădirea are subsol, parter, mezanin și cinci etaje.  Palatul Administrativ este o instituție simbol în arhitectura municipiului Pitești. În același timp, joacă un rol vital în viața administrativă și în dezvoltarea economică a județului Argeș. Întrucât nu au mai fost efectuate intervenții majore asupra imobilului de la momentul construirii, Consiliul Județean Argeș a accesat un proiect cu finanțare europeană privind eficientizarea energetică a clădirii. Astfel, după mai bine de 50 de ani, Palatul Administrativ a fost reabilitat în totalitate în cadrul unui proiect european destinat exclusiv clădirilor administrative publice.  Palatul Administrativ are ca destinație desfășurarea activității administrative a instituțiilor care funcționează în această clădire, respectiv Consiliul Județean Argeș, Instituția Prefectului și alte instituții de interes public. Palatul Administrativ este deschis publicului în cadrul evenimentului Ziua Porților Deschise. 

Mănăstirea Vieroși este ctitorie a vestiţilor şi vitejilor boieri Goleşti ce se trag din neamul Basarabilor Craioveşti. A fost ridicată în stilul tradiţional muscelean, între anii 1571 – 1573, de către vornicul Ivaşcu Golescu. O echipă de arheologi de la Muzeul Judeţean a descoperit vestigii vechi de câteva sute de ani la Mănăstirea Vieroşi din Mioveni. De asemenea, săpăturile au pus în evidenţă urme ale unor construcţii din secolele XVI, XVIII și XIX (anexe ale mănăstirii). A fost identificat, de asemenea, şi traseul unui canal de aducţiune a apei, construit la începutul secolului al XVIII-lea.  La limita accesului în mănăstire a fost amplasată o cruce de piatră (1836), ce constituie un argument prezumtiv al existenţei, în incintă, a unui atelier de pietrari. Ansamblul cuprinde mai multe elemente: biserica mare – „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, biserica din cimitir (mică) – „Adormirea Maicii Domnului”, clopotniţa (turnul porţii), stăreţie, chilii, zidul de incintă. În timp, părţile componente ale ansamblului monumental s-au degradat accentuat. Astfel, în afara bisericilor, celelalte elemente sunt la stadiul de ruine. La intrarea în Mănăstirea Vieroși se află amplasată şi Crucea de piatră a arhimandritului Samuel Tărtăşescu. Sursa: Primăria Mioveni; https://miovenicity.ro/

În apropierea municipiului Câmpulung, la Valea Mare Pravăț, într-o zonă pitorească deosebită, se află Mănăstirea Nămăieşti, una dintre cele mai vechi mănăstiri de maici din Țara Românească.   Mănăstirea Nămăiești este una dintre cele trei aşezăminte monahale rupestre, alături de Mănăstirile Cetăţuia şi Corbii de Piatră. Se spune că cele trei mănăstiri rupestre din Argeș formează un triunghi energetic magic.    Biserica mănăstirii se găsește într-o peșteră, fiind săpată în piatră, în stânca muntelui. Legenda spune că în această peșteră ar fi dormit o noapte Sfântul Apostol Andrei.   Având hramul Intrarea Maicii Domnului în Biserică şi Izvorul Tămăduirii, biserica este considerată monument istoric din secolul al XIV-lea. Date exacte în legatură cu întemeierea mănăstirii și a bisericii săpată în piatră nu se cunosc. Tradiția ne povestește despre ctitorul anonim al bisericii: Se zice că un cioban păștea oile în aceste locuri. Ajungând la stânca în care a fost apoi săpată biserica, ciobanul a făcut un popas la poalele muntelui, la marginea pădurii, pe această piatra mare, rămânând cu oile aici peste noapte. Ciobanului i s-a aratat în vis Maica Domnului, care i-a spus: “Scoală-te, sapă sub tine și vei găsi o icoană într-o bisericuță de piatră. Aici vei face tu biserică în cinstea și slava Intrării în Biserică a Sfintei Fecioare Maria, izvor de viață și de tămăduire”. Trezindu-se din acest vis, ciobanul începu să sape cu râvnă și, după trei zile și trei nopți, dădu de o bisericuță de piatră, în formă de peșteră, cu icoane și odoare bisericești. În biserica Mănăstirii Nămăieşti se află Icoana Maicii Domnului Făcătoare de minuni. Este considerată una dintre cele mai vechi icoane nu numai din țară, ci și din întreaga creștinătate. Se presupune că a fost pictată de către Sfântul Apostol și Evanghelist Luca.    Tot legenda spune că biserica din grotă, săpată în piatră, în stânca muntelui, unde a fost descoperită această icoană veche, datează din timpul când creștinismul se propovăduia în taină, în grote, din cauza persecuțiilor, poate chiar din epoca primilor daci creștinați.   Situată la o altitudine de peste 800 de metri, după ce este parcursă aleea până la Mănăstirea Nămăiești, priveliștea din dreptul acesteia este impresionantă.   Ansamblul mănăstiresc de la Nămăiești cuprinde și un muzeu etnografic unicat în România prin colecția de costume populare muscelene vechi de peste 150 de ani.   Încărcată de istorie, Mănăstirea Nămăieşti reprezintă un important loc de pelerinaj pentru numeroși credincioși veniți din toate colțurile țării, iar pentru judeţul Argeş constituie o adevărată bogăţie spirituală.   Adresa: Mănăstirea Nămăiești se află în comuna Valea Mare Pravăț, la 5 km nord est de Câmpulung.  Sursa: https://www.crestinortodox.ro/

În zona centrală a municipiului Câmpulung, lângă Monumentul Eroilor, în zidul casei N. Ionescu – Berechet, se află încastrată Crucea Jurământului, ridicată în vremea domniei lui Gheorghe Duca, în 25 decembrie 1674.    Pe această cruce se află una dintre cele mai lungi inscripții în piatră înscrise pe un monument, din câte se cunosc până în prezent în fostul spațiu al Țării Românești.  Numele său vine de la faptul că fiecare conducător nou ales al orașului trebuia să jure, împreună cu cei 12 pârgari (reprezentanți aleși ai obștei), în fața acestei cruci, că va lupta pentru apărarea drepturilor câmpulungenilor. Astfel, ca simbol al autonomiei și privilegiilor urbane, Crucea îndeplinea un rol solemn în cadrul ceremoniei de investitură a judeților, care în fața ei jurau să apere aceste drepturi.   Textul inscripției este săpat în relief, iar între primele rânduri este intercalată stema Țării Românești (acvila cruciată) ce-i conferă un caracter oficial. După invocația de început a Sfintei Treimi, este menționat hramul căruia îi este închinată Crucea (Nașterea Domnului) și apoi domnitorul în funcție - Duca Vodă și familia sa.  După textul propriu-zis al hrisovului se adaugă, la final, numele ispravnicului crucii (Andrea județul cu 12 pârgari) și precizarea datei (luna decembrie, ziua 25, anul 1674).   Hrisovul domnesc săpat în Crucea Jurământului o așează în categoria acelor „tocmeli, legături sau întăriri” domnești scrise pe piatră, numite generic „Cruci hrisov” foarte rar întâlnite în Țara Românească. Se mai cunosc doar alte patru asemenea exemplare, care se păstrează până astăzi. Monumentul este unic în țară, fiind un adevarat document prin care sunt ilustrate tradițiile orașului.   Ca o replică a acestei cruci, în piața veche a orașului este amplasat Monumentul Crucea pârgarilor, având înălțimea de aproape 2 m, lucrat din piatră de Albești și ridicat în anul 1790.    Câmpulungul poate fi numit orașul crucilor de piatră, căci de sute de ani peste cincizeci de exemplare străjuiesc tăcute incintele bisericilor și răspântiile drumurilor. Dintre toate suratele sale, Crucea Jurământului se detașează prin conținutul și rolul său în viața urbană a Câmpulungului medieval, precum și prin caracterul unic al amplasamentului ei actual - în fațada unei case particulare. Crucea Jurământului din Câmpulung se află încastrată în fațada unei clădiri vechi situată vizavi de fostul Hotel Regal, venind dinspre Biserica Domnească și mergând spre Biserica Bărăția. Sursa: muscel-info.ro, historia.ro

De-a lungul timpului, Câmpulungul, capitală a Țării Românești, s-a bucurat de o deosebită atenție din partea voievozilor români, care i-au acordat multe și importante privilegii. Fiind un loc încărcat de istorie, fiecare construcție veche, fiecare arteră de circulație ce străbate urbea, monumentele, bisericile din Câmpulung, toate ne vorbesc de istoria, de vechimea și de multe alte aspecte majore din trecutul său. Cel mai valoros și reprezentativ monument istoric al orașului este Ansamblul feudal Negru – Vodă, care cuprinde biserica ce poartă hramul "Adormirea Maicii Domnului", Bolnița sau Paraclisul, turnul clopotniță, Casa Domnească, stăreția și chiliile.  Proveniența numelui Mănăstirii Negru Vodă este legată de o legendă potrivit căreia Negru Vodă Voievod, întâiul descălecător al Țării Românești, a întemeiat, în regiunea dintre Dunăre și Carpați, Țara Românească, construind aici biserici, mănăstiri, curți domnești și orașe.  Acest lucru reiese din pisania așezată de Matei Basarab pe biserica mănăstirii: „s-a zidit și s-a săvârșit această biserică de prea milostivul creștin, Radu Negru Voievod, care a fost din începutul descălitorul Țării Românești". De asemenea, tradiția consemnează faptul că biserica a fost ctitorită pentru prima dată în anul 1215 de către Radu Negru Vodă, de unde i se trage și numele. În prima ei formă, a fost biserică de mir, ctitorită la începutul secolului al XIV-lea. În anul 1628, biserica s-a surpat din cauza unui cutremur. Matei Basarab, al doilea ctitor al mănăstirii, reface din temelii lăcașul distrus în urma devastatorului cutremur din 1628, transformând biserica de mir în mănăstire de călugări. Biserica găzduiește cea mai veche lespede funerară a unui domnitor român conservată până în prezent. Ea îi aparține lui Nicolae Alexandru Basarab, decedat la 16 noiembrie 1364, și reprezintă cel mai vechi document epigrafic din acele timpuri. Pe mormântul său poate fi citit următorul text scris în limba slavonă: „ În luna Noemvrie 16 zile, a răposat marele și singurul stăpânitor, DOMN IO NICOLAE ALEX. VOIEVOD, fiul marelui Basarab, în anul 6873 (=1364)". Biserica este zidită din piatră de Albești, iar pe peretele exterior din vest se află două pisanii. Prima, așezată în stânga, face istoricul mănăstirii, așa cum era cunoscut în vremea lui Matei Basarab. În pronaos, deasupra ușii de intrare, sunt pictați de către Gherman zugravul în 1831 ctitorii: Matei Basarab și Doamna Elena, Negru-Vodă, Nicolae Alexandru Basarab. Ansamblul este dominat, pe latura de vest, de turnul-clopotniță, înalt de 36 de metri, construit în 1635-1636. La bază, are o lățime de 10 metri, fiind unul dintre cele mai masive și mai spectaculoase construcții de acest fel din Țara Românească. Pe partea nordică a turnului-clopotniță se află Casa stăreției, cu parter și etaj, construită de Constantin Brâncoveanu. La Mănăstirea Negru-Vodă din Câmpulung se află moaștele Sf. Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel, ocrotitor al familiilor creștine, mijlocitor pentru cei care doresc să aducă pe lume prunci și mare tămăduitor pentru cei aflați în suferințe. Sf. Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel a trecut la cele veșnice în anul 1638, după 30 de ani petrecuți într-o peșteră aflată pe valea Râului Dâmbovița.  Sursa: Mănăstirea Negru-Vodă; basilica.ro, crestinortodox.ro, wikipedia.org

Ansamblul monumental religios Bărăția (sec. XIV), monument istoric de arhitectură de interes național, este situat în centrul municipiului Câmpulung, fiind compus din trei obiective distincte: Biserica “Sfântul Iacob”, Turnul Bărăției și Casa parohială.   Biserica “Sfântul Iacob” este cea mai veche clădire din ansamblu, fiind interesantă prin prezența cunoscutei lespezi a Comitelui Laurențiu de Longo Campo, datată în anul 1300, aflată în interior, sub altar.  Lespedea funerară constituie cel mai vechi document epigrafic medieval din Țara Românească și, în același timp, prima mențiune scrisă a orașului Câmpulung. Textul de pe piatra de mormânt, scris în limba latină, este următorul: “Hic sepultus est comes Laurencius de Longo-Campo, pie memorie, anno Domini MCCC”, în traducere: “Aici este înmormântat comitele Laurențiu din Câmpulung, spre pioasă amintire, în anul Domnului 1300”. Incendiată de turci în anul 1737, Bărăția a fost refăcută prin grija egumenului Antoniu Ciobriu în anul 1760, pe structura corului bisericii catolice distruse.   Un autentic simbol arhitectural al Câmpulungului medieval, Turnul Bărăției, cum este denumit turnul-clopotniță, a fost edificat în 1730, pe amplasamentul unui turn anterior, de plan pătrat, având înălțimea până la cornișă de 13 m. La sfârșitul secolului al XIX-lea, construcția a fost supraînălțată printr-un etaj cu acoperiș piramidal, montându-se și un orologiu. Casa parohială datează din secolul al XVII-lea și include, în structura sa, un beci extins la demisol, acoperit cu bolți, iar, la etaj, camere decorate în stil gotic și foișor cu arcade susținut pe coloane masive de cărămidă. Prin lucrările de restaurare, ansamblul istoric al Bărăției, cu monumentele sale revalorificate, se prezintă în condițiile corespunzătoare vechimii și importanței sale istorice și arhitectonice.    Biserica “Sfântul Iacob” Bărăția se află în centrul municipiului Câmpulung, în capătul Bulevardului, pe strada Negru Vodă, 116. Municipiul Câmpulung este străbătut de șoseaua națională DN73, care leagă Piteștiul de Brașov, aflându-se la o distanță de 52 km de Pitești și 84 km de Brașov.

Continuând traseul pe Valea Topologului, ajungem în comuna Sălătrucu. Pornind din centrul satului Văleni, un drum local urcă în lungul pârâului și ajunge la Mănăstirea Văleni, încorporată administrativ comunei Sălătrucu. Străvechea vatră monahală Văleni a fost întemeiată în a doua jumătate a secolului al XVII – lea de călugărul Zaharia Grădișteanu, care a construit, între anii 1691-1692, o bisericã din lemn cu hramul “Sfânta Treime”, punând bazele unei obşti de călugări.    Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când a avut loc războiul ruso-turc, în Mănăstirea Văleni a slujit o obște monahală de călugari. Imediat după război, Preasfințitul Iosif I, episcopul Argeșului, mută obștea călugărilor în Mănăstirea Robaia, iar în Văleni adună maicile din schiturile desființate.   Deteriorată de timp şi de cutremure, de-a lungul a peste 300 de ani de istorie care au trecut peste ea, biserica a fost demolată şi rezidită pe acelaşi loc de trei ori. Actuala biserică a fost construită între anii 1948-1955, prin strădania episcopului Iosif Gafton, care a iniţiat şi s-a îngrijit de reconstrucţia bisericii, atribuindu-i un nou hram – “Adormirea Maicii Domnului”.   În anul 2002, s-au început lucrările de renovare la acoperișul și la pereții exteriori ai bisericii, apoi s-a restaurat clădirea veche a stăreției, s-a înființat un atelier de croitorie și s-a reamenajat vechiul atelier de țesut covoare.   Astăzi, intrând în curtea mănăstirii, în partea stângă se află casa în care a locuit celebrul autor al „Baladelor vesele și triste”, George Topîrceanu, împreună cu părinții săi, în timpul în care mama sa lucra aici ca ţesătoare de covoare. Puțin mai sus se află chiliile modeste ale călugărițelor. Acestea reprezintă mărturii vii ale arhitecturii tradiționale argeșene. De asemenea, în curtea mănăstirii regăsim Casa “Atelier”, care datează din anul 1930, din perioada stareței Leonida Stănescu. Clădirea adăpostește atelierele de croitorie și de țesătorie, trapeza, biblioteca, depozitul de carte veche și Cancelaria.    Atelierul de țesătorie a fost amenajat în anul 1886 și a funcționat neîntrerupt până în anul 1960. Atelierul a reprezentat o școală autentică, aici fiind inițiate în arta țesutului numeroase tinere de pe Valea Topologului și din împrejurimi.  Astăzi, interiorul atelierului este în același timp și un mic muzeu al lucrului manual tradițional argeșean, aici păstrându-se războaie de țesut covoare oltenești și țesături tradiționale din bumbac. Totodată, este locul în care măicuțele cos cu migală veșminte preoțești.   Mănăstirea Văleni este un lăcaş simplu şi modest, cu o istorie fascinantă. Poziționată într-un cadru natural deosebit, Mănăstirea Văleni este locul ideal unde veţi găsi liniștea sufletească, departe de grijile cotidiene.

Un loc aparte, unic pe aceste meleaguri, este Cimitirul de Onoare al Eroilor, ridicat în memoria eroilor Primului Război Mondial, căzuți în luptele care s-au dus pe Valea Topologului.  Aici, au fost aduse rămășițele pământești ale celor care și-au pierdut viața în război, din toate localitățile învecinate.  Pe lateralele aleii străjuite de brazii din curtea interioară sunt 361 de plăci inscripționate cu numele eroilor.  În cimitir sunt înhumați, în total, 722 de eroi.