Biserica de lemn cu hramul Sf Apostol Andrei și Sf Irina, din satul Piţigaia, comuna Stâlpeni

Începuturile vieţii monahale la Schitul Slănic sunt mai puţin cunoscute, pierzându-se în negura vremii. Tradiţia ne spune că domnitorul Vlad Ţepeş ar fi primul ctitor al lăcaşului. Alte izvoare istorice menționează că mănăstirea ar fi fost ctitorită de Neagoe Basarab. Prima atestare documentară este din 16 mai 1679 când, printr-un act oficial, popa Nica donează şi închină Mănăstirii Aninoasa biserica din Slănicul de Jos. În anul 1805, schitul se desfiinţează. În 1916, în plin război mondial, un călugar cu metania la Schitul Ciocanu se retrage în aceste locuri. Monahul Irinarh Pulpea a stat singur pe acest munte până în 1922 când i se alătură un ieromonah de toată isprava: Isidor Ghimpeteanu, venit din obștea Robaiei. Împreună încep zidirea unei biserici închinate Maicii Domnului și toată suflarea creștinească de pe aceste deluri li se alatură. În câțiva ani, biserica este gata, iar la 19 octombrie 1930 are loc sfințirea acesteia. Unul dintre punctele de atracţie este muzeul amenajat în vechiul corp de chilii. Aici, sunt Biblii mucenicite prin foc, icoane scăpate din incendii, cruci salvate miraculos, cărţi, fotografii, anafură şi mir din Ţară Sfântă. Aşezarea monahală, numită drept "Taborul Argeşului", cuprinde trei biserici: una cu hramul "Schimbarea la Faţă", alta cu hramul "Naşterea Maicii Domnului" şi a treia construită în cinstea Sf. Ierarh Calinic de la Cernica. Situată într-un cadru natural deosebit, Mănăstirea Slănic este înconjurată de linişte şi oferă credincioşilor un minunat loc de rugăciune. Sursa: https://www.crestinortodox.ro/

Noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală este amplasată la intrarea în incinta Mănăstirii Curtea de Argeș și poartă hramul Sfintei Mucenițe Filofteia și Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil.  Edificiul servește drept catedrală a arhiepiscopului Argeșului și Muscelului, precum și necropolă regală. Necropola regală are 16 locuri de veci pentru membrii Casei Regale a României și arhiepiscopii Argeșului și Muscelului. [Image]În noua necropolă regală au fost înmormântați regele Mihai I (16 decembrie 2017) și regina Ana (13 august 2016). Tot aici au fost reînhumate rămășițele pământești ale regelui Carol al II-lea, aduse în ţară în 2003 de la Lisabona, la 50 de ani după moartea sa, și cele ale Reginei Elena, aduse în țară în 2019 de la Lausanne. În viitor, urmează să fie strămutate la Curtea de Argeș și rămășițele pământești ale altor membri ai Familiei Regale din a patra generație. [Image]

În vestitul cartier de odinioară al olarilor, în apropierea Mănăstirii Curtea de Argeș, se află Biserica Olari, ce poartă hramul Adormirea Maicii Domnului. Este un monument cu aspect rustic, cuprinzând variate elemente de arhitectură din lemn și zidărie îmbinate original. A fost zidită în secolul al XVII-lea, prin strădaniile monahiei Salomia.   Planul construcţiei, diferit de cel al arhitecturii munteneşti – cu turn clopotniţă lipit de corpul principal al clădirii – ne aminteşte de unele ctitorii moldoveneşti din epoca lui Ştefan cel Mare. Se remarcă faptul că în cazul frescelor din interior, tabloul intitulat "Moartea" este reprezentat ca o forţă ce reglează echilibrul universal, acest tip de reprezentare scenică fiind unic în România şi printre puţinele din lume.    Monumentul aminteşte de o veche îndeletnicire a oamenilor acestor locuri. Din cele mai vechi timpuri, poate chiar din vremea când era cetate de scaun, localitatea a fost cunoscută ca un mare centru de ceramică. Producţia vaselor decorate cu brâie în relief, cu linii perpendiculare, orizontale sau verticale şi motive zoomorfe, ulcioarele mari (cu două mânere) sau cele mici (cu mâner şi gură lată) şi, mai ales, ulcioarele de nuntă, smălţuite într-o nuanţă de verde închis şi bogat ornamentate, dovedesc o veche tradiţie a acestui meşteşug. [Image]Sursa: Asociația Montană Vidraru; https://visitcurteadearges.ro/

Complexul Feudal Curtea Domnească de la Argeș cuprinde astăzi doar o mică parte a Curții Domnești de odinioară. Găsim în interiorul său un ansamblu de monumente istorice, precum turnul de poartă al Curții Domnești, zidul de incintă, ruinele a două case, spre sud-vest - Casa Basarab I, iar spre nord - Casa lui Neagoe Basarab, ambele locuite de  Neagoe Basarab în perioada în care venea să verifice construcția Mânăstirii Argeșului. Curtea găzduiește și ruinele Bisericii Sân Nicoară din secolul al XIII-lea, însă clădirea din cadrul complexului care se află în cea mai bună stare este Biserica Sfântul Nicolae Domnesc, construită în stil bizantin. Datând din perioada cuprinsă între mijlocul și sfârșitul secolului al XIV-lea, Biserica Domnească este unul dintre cele mai vechi şi mai bine păstrate monumente din România medievală, fiind inclusă în Patrimoniul Cultural Mondial. [Image]Biserica este încadrată ca perioadă de construcţie la începutul existenţei statale a Ţării Româneşti. A fost ridicată pe parcursul domniei chiar a primilor trei voievozi munteni, Basarab I, fondatorul dinastiei, a fiului său Nicolae Alexandru, care o termină de construit, şi a nepotului său, Vladislav Vlaicu I, sub a cărei domnie se va termina şi pictarea acestei magnifice ctitorii, între 1365-1369.  Biserica Sfântul Nicolae Domnesc respectă modelul de construcţie bizantin, având o singură turlă centrală, situată deasupra zidurilor dispuse în cruce greacă. Exteriorul este frumos decorat cu un model care alternează cărămizi cu pietre de râu.  Valoarea excepțională a acestei biserici este dată de pictura de o calitate extraordinară. Monumentul conservă pictura inițială din secolul al XIV-lea, precum și fragmente de frescă din secolul al XVIII-lea și secolul al XIX-lea. Intrarea în ansamblu se face prin cele două porţi de lemn cu motive geometrice lucrate în 1967 cu ocazia restaurării, porţi ce sunt prinse în zidurile clopotniţei din 1838.   Sursa: Muzeul Municipal Curtea de Arge: https://muzeulcurteadearges.ro/; Asociația Montană Vidraru; https://visitcurteadearges.ro/; wikipedia.org

Mănăstirea este situată în comuna Cetățeni, la 22 de kilometri sud-est de Câmpulung, pe șoseaua națională Câmpulung-Târgoviște-București, pe frumoasa vale a Dâmboviței, între satele Cetățeni și Cotenești. Cunoscută inițial sub denumirea de "Schitul Cetățuia Negru Vodă", mănăstirea este construită pe o stancă înaltă, la altitudinea de 881 de metri, pe malul stâng al râului Dâmbovița, între "Valea lui Coman" și "Valea Chiliilor". De la şoseaua principală se poate ajunge la mănăstire pe o potecă îngustă, în mai puţin de o oră. Odată ajunși, vom descoperi două biserici: biserica veche, aflată într-o peșteră naturală, și biserica nouă de lemn, construită în stil maramureșean.  Biserica din mănăstire are două hramuri: Adormirea Maicii Domnului și Izvorul Tămăduirii. Este structurată în Sfânt Altar, naos şi pronaos și păstrează trei straturi suprapuse de pictură, constatate de pictorul Teodorescu în anul 1922. [Image]Valea stâncoasă a pârâului Cetățuia este plină de peșteri, unele naturale, iar altele scobite de sihaștrii locului. Unul dintre acești sihaștrii a fost Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel. Din 2013, moaştele Sfântului Cuvios Ioanichie cel Nou au fost mutate la Mănăstirea Negru Vodă din municipiul Câmpulung, însă fragmente din sfintele sale moaşte au rămas spre închinare şi la Mănăstirea Cetăţuia Negru Vodă. Mănăstirea Cetățuia Negru-Vodă este recunoscută și pentru izvorul tămăduitor din altar, care curge doar câteva luni pe an. În spatele bisericii rupestre, într-o peșteră săpată în piatră, se află "Peștera Moșului", despre care se  știe că a fost chilia starețului vechiului așezământ monahal. Lângă "Peșterea Moșului", silueta dăltuită a "Cavalerului Trac" stă de veghe la capătul cimitirului în care se află câteva cruci. Celebrul și misteriosul "Cavaler Trac" avea un cult răspândit din Carpați până la Marea Mediterană.  Mai jos de biserica rupestră, la aproximativ o sută de metri, se vede o Cruce mare, cățărată pe o stâncă înaltă și îngustă. Despre aceasta se crede ca a fost așezată de însuși Negru Vodă. La baza Crucii se află o piatră numită "masa lui Mihai Viteazul". Încărcată de istorie şi spiritualitate, Mănăstirea Cetăţuia Negru Vodă este un simbol al creştinătăţii poporului român din cele mai îndepărtate timpuri. Această mănăstire este considerată Meteora României. Acces rutier: DN73 Câmpulung spre est – Valea Mare Pravăţ (5 km), ramificaţie la dreapta, DN72A spre Stoeneşti (9 km) – Cetăţeni (9 km). [Image]Sursa: https://www.crestinortodox.ro/; https://www.cetatuiamuscel.ro/

Mănăstirea Vieroși este ctitorie a vestiţilor şi vitejilor boieri Goleşti ce se trag din neamul Basarabilor Craioveşti. A fost ridicată în stilul tradiţional muscelean, între anii 1571 – 1573, de către vornicul Ivaşcu Golescu. O echipă de arheologi de la Muzeul Judeţean a descoperit vestigii vechi de câteva sute de ani la Mănăstirea Vieroşi din Mioveni. De asemenea, săpăturile au pus în evidenţă urme ale unor construcţii din secolele XVI, XVIII și XIX (anexe ale mănăstirii). A fost identificat, de asemenea, şi traseul unui canal de aducţiune a apei, construit la începutul secolului al XVIII-lea.  La limita accesului în mănăstire a fost amplasată o cruce de piatră (1836), ce constituie un argument prezumtiv al existenţei, în incintă, a unui atelier de pietrari. Ansamblul cuprinde mai multe elemente: biserica mare – „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, biserica din cimitir (mică) – „Adormirea Maicii Domnului”, clopotniţa (turnul porţii), stăreţie, chilii, zidul de incintă. În timp, părţile componente ale ansamblului monumental s-au degradat accentuat. Astfel, în afara bisericilor, celelalte elemente sunt la stadiul de ruine. La intrarea în Mănăstirea Vieroși se află amplasată şi Crucea de piatră a arhimandritului Samuel Tărtăşescu. Sursa: Primăria Mioveni; https://miovenicity.ro/

În apropierea municipiului Câmpulung, la Valea Mare Pravăț, într-o zonă pitorească deosebită, se află Mănăstirea Nămăieşti, una dintre cele mai vechi mănăstiri de maici din Țara Românească.   Mănăstirea Nămăiești este una dintre cele trei aşezăminte monahale rupestre, alături de Mănăstirile Cetăţuia şi Corbii de Piatră. Se spune că cele trei mănăstiri rupestre din Argeș formează un triunghi energetic magic.    Biserica mănăstirii se găsește într-o peșteră, fiind săpată în piatră, în stânca muntelui. Legenda spune că în această peșteră ar fi dormit o noapte Sfântul Apostol Andrei.   Având hramul Intrarea Maicii Domnului în Biserică şi Izvorul Tămăduirii, biserica este considerată monument istoric din secolul al XIV-lea. Date exacte în legatură cu întemeierea mănăstirii și a bisericii săpată în piatră nu se cunosc. Tradiția ne povestește despre ctitorul anonim al bisericii: Se zice că un cioban păștea oile în aceste locuri. Ajungând la stânca în care a fost apoi săpată biserica, ciobanul a făcut un popas la poalele muntelui, la marginea pădurii, pe această piatra mare, rămânând cu oile aici peste noapte. Ciobanului i s-a aratat în vis Maica Domnului, care i-a spus: “Scoală-te, sapă sub tine și vei găsi o icoană într-o bisericuță de piatră. Aici vei face tu biserică în cinstea și slava Intrării în Biserică a Sfintei Fecioare Maria, izvor de viață și de tămăduire”. Trezindu-se din acest vis, ciobanul începu să sape cu râvnă și, după trei zile și trei nopți, dădu de o bisericuță de piatră, în formă de peșteră, cu icoane și odoare bisericești. În biserica Mănăstirii Nămăieşti se află Icoana Maicii Domnului Făcătoare de minuni. Este considerată una dintre cele mai vechi icoane nu numai din țară, ci și din întreaga creștinătate. Se presupune că a fost pictată de către Sfântul Apostol și Evanghelist Luca.    Tot legenda spune că biserica din grotă, săpată în piatră, în stânca muntelui, unde a fost descoperită această icoană veche, datează din timpul când creștinismul se propovăduia în taină, în grote, din cauza persecuțiilor, poate chiar din epoca primilor daci creștinați.   Situată la o altitudine de peste 800 de metri, după ce este parcursă aleea până la Mănăstirea Nămăiești, priveliștea din dreptul acesteia este impresionantă.   Ansamblul mănăstiresc de la Nămăiești cuprinde și un muzeu etnografic unicat în România prin colecția de costume populare muscelene vechi de peste 150 de ani.   Încărcată de istorie, Mănăstirea Nămăieşti reprezintă un important loc de pelerinaj pentru numeroși credincioși veniți din toate colțurile țării, iar pentru judeţul Argeş constituie o adevărată bogăţie spirituală.   Adresa: Mănăstirea Nămăiești se află în comuna Valea Mare Pravăț, la 5 km nord est de Câmpulung.  Sursa: https://www.crestinortodox.ro/

De-a lungul timpului, Câmpulungul, capitală a Țării Românești, s-a bucurat de o deosebită atenție din partea voievozilor români, care i-au acordat multe și importante privilegii. Fiind un loc încărcat de istorie, fiecare construcție veche, fiecare arteră de circulație ce străbate urbea, monumentele, bisericile din Câmpulung, toate ne vorbesc de istoria, de vechimea și de multe alte aspecte majore din trecutul său. Cel mai valoros și reprezentativ monument istoric al orașului este Ansamblul feudal Negru – Vodă, care cuprinde biserica ce poartă hramul "Adormirea Maicii Domnului", Bolnița sau Paraclisul, turnul clopotniță, Casa Domnească, stăreția și chiliile.  Proveniența numelui Mănăstirii Negru Vodă este legată de o legendă potrivit căreia Negru Vodă Voievod, întâiul descălecător al Țării Românești, a întemeiat, în regiunea dintre Dunăre și Carpați, Țara Românească, construind aici biserici, mănăstiri, curți domnești și orașe.  Acest lucru reiese din pisania așezată de Matei Basarab pe biserica mănăstirii: „s-a zidit și s-a săvârșit această biserică de prea milostivul creștin, Radu Negru Voievod, care a fost din începutul descălitorul Țării Românești". De asemenea, tradiția consemnează faptul că biserica a fost ctitorită pentru prima dată în anul 1215 de către Radu Negru Vodă, de unde i se trage și numele. În prima ei formă, a fost biserică de mir, ctitorită la începutul secolului al XIV-lea. În anul 1628, biserica s-a surpat din cauza unui cutremur. Matei Basarab, al doilea ctitor al mănăstirii, reface din temelii lăcașul distrus în urma devastatorului cutremur din 1628, transformând biserica de mir în mănăstire de călugări. Biserica găzduiește cea mai veche lespede funerară a unui domnitor român conservată până în prezent. Ea îi aparține lui Nicolae Alexandru Basarab, decedat la 16 noiembrie 1364, și reprezintă cel mai vechi document epigrafic din acele timpuri. Pe mormântul său poate fi citit următorul text scris în limba slavonă: „ În luna Noemvrie 16 zile, a răposat marele și singurul stăpânitor, DOMN IO NICOLAE ALEX. VOIEVOD, fiul marelui Basarab, în anul 6873 (=1364)". Biserica este zidită din piatră de Albești, iar pe peretele exterior din vest se află două pisanii. Prima, așezată în stânga, face istoricul mănăstirii, așa cum era cunoscut în vremea lui Matei Basarab. În pronaos, deasupra ușii de intrare, sunt pictați de către Gherman zugravul în 1831 ctitorii: Matei Basarab și Doamna Elena, Negru-Vodă, Nicolae Alexandru Basarab. Ansamblul este dominat, pe latura de vest, de turnul-clopotniță, înalt de 36 de metri, construit în 1635-1636. La bază, are o lățime de 10 metri, fiind unul dintre cele mai masive și mai spectaculoase construcții de acest fel din Țara Românească. Pe partea nordică a turnului-clopotniță se află Casa stăreției, cu parter și etaj, construită de Constantin Brâncoveanu. La Mănăstirea Negru-Vodă din Câmpulung se află moaștele Sf. Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel, ocrotitor al familiilor creștine, mijlocitor pentru cei care doresc să aducă pe lume prunci și mare tămăduitor pentru cei aflați în suferințe. Sf. Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel a trecut la cele veșnice în anul 1638, după 30 de ani petrecuți într-o peșteră aflată pe valea Râului Dâmbovița.  Sursa: Mănăstirea Negru-Vodă; basilica.ro, crestinortodox.ro, wikipedia.org

Continuând traseul pe Valea Topologului, ajungem în comuna Sălătrucu. Pornind din centrul satului Văleni, un drum local urcă în lungul pârâului și ajunge la Mănăstirea Văleni, încorporată administrativ comunei Sălătrucu. Străvechea vatră monahală Văleni a fost întemeiată în a doua jumătate a secolului al XVII – lea de călugărul Zaharia Grădișteanu, care a construit, între anii 1691-1692, o bisericã din lemn cu hramul “Sfânta Treime”, punând bazele unei obşti de călugări.    Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când a avut loc războiul ruso-turc, în Mănăstirea Văleni a slujit o obște monahală de călugari. Imediat după război, Preasfințitul Iosif I, episcopul Argeșului, mută obștea călugărilor în Mănăstirea Robaia, iar în Văleni adună maicile din schiturile desființate.   Deteriorată de timp şi de cutremure, de-a lungul a peste 300 de ani de istorie care au trecut peste ea, biserica a fost demolată şi rezidită pe acelaşi loc de trei ori. Actuala biserică a fost construită între anii 1948-1955, prin strădania episcopului Iosif Gafton, care a iniţiat şi s-a îngrijit de reconstrucţia bisericii, atribuindu-i un nou hram – “Adormirea Maicii Domnului”.   În anul 2002, s-au început lucrările de renovare la acoperișul și la pereții exteriori ai bisericii, apoi s-a restaurat clădirea veche a stăreției, s-a înființat un atelier de croitorie și s-a reamenajat vechiul atelier de țesut covoare.   Astăzi, intrând în curtea mănăstirii, în partea stângă se află casa în care a locuit celebrul autor al „Baladelor vesele și triste”, George Topîrceanu, împreună cu părinții săi, în timpul în care mama sa lucra aici ca ţesătoare de covoare. Puțin mai sus se află chiliile modeste ale călugărițelor. Acestea reprezintă mărturii vii ale arhitecturii tradiționale argeșene. De asemenea, în curtea mănăstirii regăsim Casa “Atelier”, care datează din anul 1930, din perioada stareței Leonida Stănescu. Clădirea adăpostește atelierele de croitorie și de țesătorie, trapeza, biblioteca, depozitul de carte veche și Cancelaria.    Atelierul de țesătorie a fost amenajat în anul 1886 și a funcționat neîntrerupt până în anul 1960. Atelierul a reprezentat o școală autentică, aici fiind inițiate în arta țesutului numeroase tinere de pe Valea Topologului și din împrejurimi.  Astăzi, interiorul atelierului este în același timp și un mic muzeu al lucrului manual tradițional argeșean, aici păstrându-se războaie de țesut covoare oltenești și țesături tradiționale din bumbac. Totodată, este locul în care măicuțele cos cu migală veșminte preoțești.   Mănăstirea Văleni este un lăcaş simplu şi modest, cu o istorie fascinantă. Poziționată într-un cadru natural deosebit, Mănăstirea Văleni este locul ideal unde veţi găsi liniștea sufletească, departe de grijile cotidiene.