Cheile și Poienile Vâlsanului

Mănăstirea Curtea de Argeş este una dintre cele mai valoroase construcții de artă și arhitectură bisericească, fiind inclusă în Lista monumentelor istorice din România. A fost ctitorită în vremea lui Neagoe Basarab și restaurată între anii 1875-1886 după planurile arhitectului francez André Lecomte du Noüy.  De mai bine de 130 de ani, la Mănăstirea Curtea de Argeş se află o Evanghelie unică în lume, pictată pe pergament şi scrisă cu litere de aur chiar de către Regina Elisabeta, prima regină a României. [Image]Mănăstirea Curtea de Argeș a fost resfinţită pe 12 octombrie 1886 printr-un ceremonial impresionant la care au participat regele Carol I şi regina Elisabeta. Pentru cinstirea acestui eveniment important, regina Elisabeta a dăruit Mănăstirii Curtea de Argeş o Evanghelie bogat decorată, scrisă şi pictată de ea însăși. Evanghelia a fost descrisă şi publicată pentru prima dată de Grigore Tocilescu în Albumul omagial dedicat sfinţirii Mănăstirii Argeşului: "La începutul anului 1886, Regina, împinsă de un sentiment pe cât de înalt, pe atât de evlavios, începu să picteze un manuscript pe pergament, destinat bisericei episcopală din Argeş și conținând cele douăsprezece Evanghelii ce se citesc în Joia Mare, precum și Evanghelia Învierii din Sâmbata mare.” [Image]„Acest nepreţuit odor este scris întreg de M.S. Regina Elisabeta, pe 50 de pagini mari în folio; fiecare pagină este încadrată într-un chenar lat de 15 centimetri şi alcătuit din motive diferite şi combinate după inspiraţiune proprie: când flori de munte, rânduite cu gust, când seminţe de paltin, când împletituri de arabescuri şi desemnuri luate din ornamentica românească. Fundul fiecărei pagini este deosebit colorat. Textul e scris cu aur sau cu argint, după cum convine mai bine tonului coloarei. Fiecare pagină din cele 50 fiind unice în sine prin iniţiale, prin decoraţiune şi colorare, destăinuieşte o intenţiune artistică şi o bogată imaginaţiune a regescului lor autor.”  (fragment din cartea „Din viata Majestății sale Elisabeta, Regina României”, George Bengescu,  București, Ed. Librariei Socec&Comp., 1906) Într-o scrisoare trimisă prinţesei Elena Bibescu, Regina Elisabeta povestește despre cum au primit credincioşii Evanghelia realizată de ea: „Evanghelia mea a slujit la inaugurare, toată lumea a sărutat-o şi mi s-a înfiorat pielea pe mine văzând că lucrul mâinilor mele a devenit obiect de veneraţie. Regele şi cu mine ne-am dus să-l vizităm pe episcop şi l-am luat cu noi în trăsură, ca să meargă să ia Evanghelia depusă de episcop în altar. S-a aşezat în uşa bisericii şi eu întorceam paginile, explicându-le, iar bieţii oameni le sărutau, la fel şi umerii şi mâinile mele şi mă blagosloveau de o mie de ori – a fost una din cele mai frumoase zile din viaţa mea. Un soare strălucitor lumina biserica ideală, cuceritoare, atât de frumoasă, că, intrând în ea, am început să plâng. (...)” [Image]

Comuna Negrași deține un fond floristic dintre cele mai variate și mai bogate din țara noastră. La Negrași, cele mai fermecătoare bijuterii ale naturii sunt narcisele. În fiecare an, delicatele minunății florale își desăvârșesc splendoarea, oferind localnicilor și turiștilor veniți să le admire un adevărat spectacol.  În anul 1966, "Poiana Narciselor" de la Negrași a fost desemnată rezervație floristică, intrând astfel în patrimoniul floral al României, fiind ocrotită pentru valoarea științifică deosebită a speciei și pentru valoarea peisagistică a covorului de narcise. „Poiana narciselor" face parte din lista ariilor importante de protecție și conservare a plantelor din Europa, fiind nominalizată în cadrul Programului Internațional „Important plant areas in Central and Eastern Europe", dezvoltat de către organizațiile mondiale implicate activ în protecția plantelor considerate rarități ale naturii.  Pe o suprafață de 4 hectare, străjuite de arbori înalți, narcisele de la Negrași înfruntă cu îndârjire verile secetoase și asprimea vântului, fiind cea mai sudică rezervație din România. La doi ani de la declararea Poienii cu narcise drept monument al naturii, la Negrași a avut loc prima sărbătoare dedicată acestor minunate flori – „Sărbătoarea narciselor". De atunci, în fiecare an, sărbătoarea de la Negrași reunește mii de participanți veniți atât din județ, cât și din întreaga țară. [Image]Negrașiul este renumit prin splendoarea Poienii cu narcise, însă localitatea oferă și alte oportunități pentru relaxare și petrecerea timpului liber.  Plimbările și excursiile sunt o alternativă excelentă pentru valorificarea unui cadru natural pitoresc, unde poiana și pădurea își unesc forțele și devin o sursă de sănătate și liniște pentru turistul dornic să se detașeze de haosul urban.  De asemenea, lacurile de la Negrași reprezintă destinația preferată a iubitorilor de pescuit. În satul Bârlogu, se află Balta Fitofagu. Cu o suprafață de peste 30 de hectare de luciu de apă, balta este populată cu o mare varietate de pești, fiind un punct de atracție pentru pescarii sportivi și amatori. Lunile mai și iunie sunt perfecte pentru a vizita sudul județului Argeș, astfel încât să vă bucurați pe deplin de explozia de culoare din culturile de rapiță, de splendoarea narciselor și de vremea perfectă pentru relaxare în natură.  Comuna Negrași se află la mai puțin de o ora cu mașina de municipiul Pitești. Localitatea este situată în marginea sud-estică a județului Argeș, la limita cu județul Dâmbovița, pe malurile râurilor Dâmbovnic și Mozacu. Este străbătută de șoseaua județeană DJ 659, care o leagă spre nord-vest de Rociu, Suseni, Bradu și Pitești și spre sud-est de Mozăceni, Slobozia, Ștefan cel Mare. Sursa: Primăria Negrași; "Negrași, poiana cu narcise – Sărbătoarea verde", Unitatea Administrativ Teritorială Negrași, 2019

 În imediata apropiere a Mănăstirii Corbii de Piatră, se află gospodăria Mamei Uța, o casă de pe muchia istoriei, aflată la capătul satului. Situată sub o scobitură imensă de piatră, gospodăria abisală a Mamei Uța își face apariția discret. Casa cu pereți albaștri aduce aminte de alte timpuri și prezintă cel mai bine moștenirea tradițiilor și obiceiurilor din nordul județului Argeș. De la paturile de altădată la leagănul în care Mama Uța și-a crescut fiica, de la preșurile țesute până la prispa plină de flori, totul pare decupat dintr-un film al copilăriei. [Image]Despre casa Mamei Uța se spune că este singura de pe pământ cu o cascadă naturală în grădină. Minunăția de șiroi de apă prăvălit pe jgheabul de piatră, de la o înălțime de opt metri, taie răsuflarea privitorilor. Odată ajunși sub boltele cascadei, turiștii realizează că, de fapt, șiroiul reprezintă o cascadă de lumină, secată, pe o piatră uscată, unde cândva apele de pe dealuri se prăbușeau la poalele stâncii. Pătrunzând parcă într-un decor din vremea dacilor, curtea Mamei Uța, cu numeroase flori în curcubee, este nelipsită de prezența turiștilor, care descoperă aici o lume a legendelor. În jurul casei albastre a mamei Uța, neschimbată de un secol și jumătate, bolovanii uriași cu forme stranii par mai degrabă ouă de dinozaur sau fragmente din statui ciclopice. Aici, legendele amintesc de populația ce își ducea existența înainte de Potop - celebrii uriași. Povestea pare cu adevărat credibilă, dat fiind faptul că odată ridicată privirea în peretele de gresie, un picior imens și pietrificat își face apariția, distingându-se, fără nicio îndoială, coapsa și genunchiul uriașului, captive în stânca de piatră. [Image]Pitoreasca localitate Corbi este situată în zona central-nordică a județului Argeș, pe cursul mijlociu al Râului Doamnei, la 55 km de municipiul Pitești, 34 km de Câmpulung și 31 km de Curtea de Argeș. Sursa: Primăria Corbi; primariacorbi.com

Comuna Nucșoara este atestată documentar din anul 1532. Numele comunei provine de la diminutivul nucușor. Tradiția spune că primul om care s-a așezat aici s-a stabilit lângă un nuc mic de unde comuna a primit numele de Nucușoara, care apoi s-a schimbat în Nucșoara. [Image]Nucșoara are o însemnatate deosebită în istoria României, aici fiind unul dintre nucleele de bază ale mișcării de rezistență anti-comunistă din zona de sud a țării, păstrând și astăzi însemne ale trecutului greu încercat. Potențialul turistic al comunei Nucșoara este deosebit de bogat și diversificat. Localitatea se remarcă prin peisaje pitorești încântătoare, bioclimat tonic și de curățare, ape minerale, fond cinegetic bogat, rezervații naturale, înscriindu-se în categoriile de sate peisagistice, sate de interes vânătoresc și sate cu obiective de interes științific. Pe teritoriul comunei Nucșoara se află Lacul Învârtita, cel mai mare lac carstic format pe gips de la noi din ţară. Aflat la o altitudine de 814  m, în regiunea muscelelor subcarpatice dintre Râul Vâlsan şi Râul Doamnei, lacul a fost declarat monument al naturii şi este inclus în arealul rezervaţiei naturale Măgura-Nucşoara. Lacul are o suprafaţă de 2,2 ha şi o adâncime de 5 m şi s-a format într-o dolină pe gips, prin dizolvare, apoi a suferit procese de tasare. Apa lacului are izvoare sulfuroase și nămol cu proprietăți fizico-terapeutice. [Image]În partea de nord a lacului se află rezervația naturală Măgura - Nucșoara, o formațiune de stânci și vegetație, care se ridică de lângă malul lacului la o înălțime de 905 m. O potecă pietonală înconjoară lacul și urcă până la Vârful Măgura, de unde se pot admira atât priveliștile zonei, cât și toată Valea Râului Doamnei.  Între stâncile Măgurei se poate vedea Cerdacul Partizanilor, care era locul de întâlnire și de aprovizionare cu hrană, unde Elisabeta Rizea și alții duceau alimente partizanilor. Comuna Nucșoara este locul ideal în care poți să te conectezi cu natura. Lacul, dar şi pădurea ce-l înconjoară reprezintă o oază perfectă de linişte şi relaxare. De asemenea, turiștii care vor să se bucure de aerul curat de munte pot face drumeții pe trasee spectaculoase, cu priveliști splendide și locuri de o frumusețe naturală aproape ireală.  Adresa: Comuna Nucșoara se află la marginea nordică a județului Argeș, pe cursul superior al Râului Doamnei, în Munții Făgăraș. Este deservită de șoseaua județeană DJ 731, care o leagă spre sud de Corbi, Domnești (unde se intersectează cu DN73C), Pietroșani, Coșești și Dărmănești (unde se termină în DN73). Distanța dintre Pitești și Nucșoara este de 63 km. Sursa: Via Valahia; https://viavalahia.ro/; Primăria Nucșoara; primarianucsoara.ro

Stațiunea Brădetu este situată la 624 metri altitudine, pe cursul superior al râului Vâlsan. Este o stațiune balneoclimaterică de recuperare și odihnă, ideală pentru tratament datorită climatului favorabil prezent aici și a apelor minerale sodice, sulfuroase, iodurate, clorurate sau bicarbonate, descoperite în acestă zonă, în anul 1888, de către fotograful Ioan Nicolescu. Efectul benefic al acestor ape minerale în tratamentul afecţiunilor renale, hepatice, gastrice, metabolice, reumatice este bine cunoscut şi utilizat în cadrul tratamentelor de recuperare fizioterapeutică efectuate în Spitalul de Recuperare Brădet. [Image]Pe lângă posibilitatea realizării diverselor tratamente și proceduri, stațiunea baleneoclimaterică Brădetu beneficiază și de un potențial turistic ridicat, datorită peisajelor pitorești de pe Valea Vâlsanului, o zonă protejată, clasificată drept rezervație naturală mixtă, în special datorită prezenței în apele Râului Vâlsan a unei specii de pești unică în lume, Romanythis Valsanicola, denumită popular asprete. Adresa: Brădetu este un sat care aparține comunei Brăduleț din județul Argeș, situat la 28 km de Curtea de Argeș și la 59 km de Pitești.

Crucea Ateneului de pe Muntele Iezer are o istorie aparte. În anul 1937, dinamicii activiști culturali ai Ateneului Voinești au inițiat acțiunea de ridicare a unei cruci pe Iezerul Mare. Prima cruce din lemn a fost amplasată la altitudinea de 2270 metri, însă aceasta a cedat din cauza acțiunii factorilor naturali.  De-a lungul timpului, au mai fost montate alte cruci din piatră, însă acestea au dispărut. Astfel, în anul 1988, Asociația de turism „Plaiuri muscelene" și Salvamont Câmpulung, sub conducerea șefului formației de la vremea respectivă, au amplasat o cruce din fier. Căutând bolovani pentru a consolida crucea, la mică distanță, într-o vale, s-a găsit una din crucile de piatră. Aceasta a fost încastrată în beton la baza celei de fier.   Vechea cruce are o inscripție greu vizibilă, motiv pentru care membrii Salvamont au copiat mesajul pe o placă de inox și au prins-o pe crucea actuală:  „MARE EȘTI DOAMNE ȘI MINUNATE SUNT LUCRĂRILE MÂINILOR TALE". Propunere Arges Ghid App: Traseu: Cabana Voina - Valea Bătrâna - Pârâul Iezerului - Refugiul Iezer - Lacul Iezer - Crucea Ateneului Dificultate: mediu/dificil; Distanţă: 8,64 km; Durată: 4:00-5:00h La Crucea Ateneului se poate ajunge pe un traseu pornind din comuna Lerești. Traseul are marcaj Punct Albastru și reprezintă legătura între Cabana Voina și Crucea Ateneului, trecând pe la Refugiul și Lacul Iezer. Această variantă nu este recomandată iarna deoarece străbate firul văii Iezerului Mic (culoar de avalanșă). Traseul oferă priveliști asupra văilor Bătrâna și Iezerul (cu pante înclinate și împădurite), spre Muntele Văcărea și Plaiul lui Pătru și spre Munții Iezer-Păpușa. Odată ajunși la Crucea Ateneului, în față se deschid peisaje superbe, aflându-ne deasupra Lacului Iezer şi a văii glaciare cu acelaşi nume.  Mai multe trasee montane cu plecare din zona Voina către Iezer aici: https://www.cabanavoina.ro/trasee-montane/ Sursa: Primăria Lerești; Facebook/Comuna Turistică Lerești; https://muntii-nostri.ro/; Salvamont Argeș.

Aflat la poalele munţilor Piatra Craiului, Podu Dâmboviței este un colț de rai în care se păstrează și astăzi aerul pitoresc al satului de odinioară. [Image]Denumirea localității provine de la un pod din lemn construit în timpul primelor atestări documentare ale localității, care facilita circulația dinspre Brașov spre Pitești prin culoarul Rucăr-Bran. Acest pod este considerat monument istoric. Principala ocupație a locuitorilor din această zonă este păstoritul. În fiecare toamnă are loc răvășitul oilor, moment de mare bucurie și încântare printre localnici. [Image]Localitatea păstrează tradiții și obiceiuri vechi de sute de ani. Cântece de oierit, doine, dar și hore pot fi culese aproape de la fiecare bătrân al satului, în zeci de variante. La fel, portul popular are aici numeroase taine și simboluri pe care tot cei bătrâni știu a le descifra și interpreta. [Image]Sursa: Foto Salvamont Argeș; Primăria Dâmbovicioara.

Barajul Pecineagu se află pe cursul superior al râului Dâmbovița, într-o zonă superbă, între munții Piatra Craiului și Iezer-Păpușa. Construcția se află în exploatarea Administrației Naționale Apele Române, prin Administrația Bazinală de Apă Argeș-Vedea. Înălțimea acesteia este una impresionantă, 107 metri, iar lungimea coronamentului este de 267 metri. Lacul de acumulare Pecineagu are o capacitate de acumulare de 63 de milioane metri cubi de apă, dar poate înmagazina până la 69 de milioane de metri cubi. Este utilizat pentru alimentare cu apă, producție de energie hidroelectrică și irigații. La baraj se poate ajunge mergând pe drumul din Câmpulung Muscel spre Brașov pe DN73, până ce ajungeți în Podu Dâmboviței. De acolo, veți parcurge 25 de kilometri cu mașina pe un drum ce traversează satul Sătic. Sursa: Apele Române Argeș-Vedea

Peştera Colţul Surpat (sau Peştera Urşilor) este situată pe Valea Dâmboviţei, la 2 km distanţă de localitatea Podu Dâmboviţei. La 300 m după intrarea în Cheile de Sus ale Dâmboviţei, în versantul drept, porneşte o potecă amenajată, cu balustrade şi trepte ce conduc la intrarea aflată la o altitudine de 850 m.  • Lilieci în Hibernare, în Peștera Urșilor [Image]Denumirea provine de la numărul mare de resturi fosile de urs de peșteră, descoperite aici în anul 1951. În peșteră, se desprind două galerii: cea din stânga duce spre galeria gangul Urșilor, unde au fost descoperite resturi scheletice ale ursului de cavernă (Ursus spelaeus). Este declarată Rezervaţie Naturală şi prezintă o parte din stalagmitele şi stalactitele specifice unei peşteri. • Stalagmite de gheață, formate în Peștera Urșilor [Image]Sursa: Foto Salvamont Argeș