Termele (băile) romane din satul Voinești @ Lerești

Situl arheologic – Termele (băile) romane din satul Voinești – pe malul lui Cocoș - punctul Măilătoaia duce istoria comunei Lerești până în perioada daco – romană, mai exact în secolul al II-lea d.H.  

Castrul roman din Lerești a fost descoperit de elevii școlii din localitate, sub directa îndrumare a profesorului de istorie Marin Bădescu și a învățătorului Constantin Becleanu, în cadrul concursului "Căutătorii de comori" din toamna anului 1969.  
Ultimele săpături au scos la iveală unele dintre cele mai valoroase obiecte de inventar descoperite la Voinești, două ștampile tegulare.  

Prima ștampilă se încadrează cronologic la începutul sec. al II-lea d.H. Ștampila este imprimată pe un fragment de cărămidă cu dimensiunile de 19x6x2,5 cm. Ștampila este în cartuș dreptunghiular incomplet în tabula ansata, lat de 4 cm. (Tabletă cu mânere cu coadă de porumbel. Era o formă preferată pentru tabletele votive din Roma Imperială). Literele sunt înalte de 2 cm, iar inscripția "Leg(io) C(laudia) P(ia) F(idelis)" argumentează istoric prezența la Voinești a legiunii menționate sau a unei subunități a acesteia.  
Cea de-a doua ștampilă se află imprimată pe o cără¬midă fragmentară cu dimensiunile de 12,5 x 10,5 x 2 cm și este în cartuș dreptunghiular simplu, incomplet, lat de 2 cm. Lectura este următoarea: „Coh(ars) (I) Com(magenorum)". Ca și precedenta ștampilă, și aceasta este datată cronologic la începutul secolului II, d. H. Este o dovadă că termele și castrul de la Voinești au fost construite și locuite de detașamente ale Cohortei I Flavia Commagenorum.  

În această zonă, s-au mai descoperit fragmente ceramice, toarte de amforă, cuie, fragmente de apeduct, un obiect din metal de formă neidentificată, două tuburi (conducte) de plumb, depozitate la școala din Voinești.  
S-a mai găsit și o cantitate de 8 kg plumb topit, ceea ce înseamnă că lungimea tuburilor era mult mai mare sau că distrugerea fortificației s-a produs într-un incendiu.  

Materialul folosit la construcție este specific tehnicii romane: piatră de colț (calcare și gresii), cărămizi de dimensiuni mari, bine arse, și lianți („opus incertum" și „signinum").  

Resturile tuburilor de plumb, ca și prezența acestui „opus signinum" par a da indiciul că această construcție sau cel puțin o parte din ea se folosea drept băi („therme"), nelipsite castrelor. În cazul de față, ele s-ar afla în afara castrului. Termele se întindeau pe o suprafață de 300 - 350 de metri pătrați, iar castrul probabil că s-ar fi întins pe o suprafață de un hectar.  

Castrul roman de la Voinești făcea parte din marele val antic Limes Transalutanus, care a cunoscut extinderea sa maximă pe vremea lui Septimiu Sever (secolele II - III). În Argeș, traseul lui urmează linia castrelor Urluieni - Fîlfani - Purcăreni - Săpata de Jos - Albota - Jidava - Voinești - Rucăr, iar spre Brașov, se continuă cu cele de la Drumul Carului și Cumidava.  

De-a lungul timpului, lucrările arheologice de la Voinești au fost susținute și de Consiliul Județean Argeș, prin Muzeul Județean Argeș.  

Traseu: Pitești – Câmpulung (DN 73) - Lerești (DJ 734)