Moaștele Sfintei Mucenițe Filofteia de la Curtea de Argeș
Biserica
Despre
Sfânta Muceniță Filofteia a trăit în sec. al XIII-lea, în sudul Dunării în orașul Târnovo. Nu se știe cu exactitate dacă provenea din neam de români sau de bulgari. A fost martirizată la doar 12 ani de tatăl său. Înspăimântat de fapta sa, tatăl a încercat să îi ridice trupul, pentru a o înmormânta.
Dar Dumnezeu a proslăvit-o, iar trupul ei a devenit atât de greu, încât nu l-a putut clinti, deși a chemat și pe alți oameni în ajutor.
Îngrozit de această minune, l-a chemat pe Arhiepiscopul de Târnovo. Acesta a venit însoțit de un alai de preoți și credincioși, citind mai multe rugăciuni de dezlegare, pentru a putea duce trupul Sfintei în catedrala din Târnovo. S
inaxarul spune că, nedorind să meargă acolo, trupul s-a lasat greu ca prin minune. Astfel, ierarhul a început să rostească numele mai multor orașe, aflate de o parte și de alta a Dunării. Când a fost pronunțat numele Cetății Argeș, trupul s-a făcut dintr-o dată ușor, Filofteia arătând în ce casă dorea să fie dusă, arată doxologia.ro.
Istoria arată însă că moaștele Sf. Filofteia au fost duse inițial la Târnovo, unde au rămas până în anul 1393. În acel an, Țaratul bulgar a fost ocupat de turci, care au și ars orașul. Pentru a le feri de profanare, moaștele au fost duse la Vidin, unde au stat puțin timp, probabil până în 1396.
După înfrângerea armatelor creștine la Nikopole, crescând amenințarea turcă, moaștele au fost oferite domnitorului Țării Românești, Mircea cel Bătrân (1386-1418).
Acesta le-a așezat în vechea ctitorie domnească, cu hramul „Sf. Nicolae“, de la Curtea de Argeș, pe atunci catedrală mitropolitană. În acest fel se explică și alegerea zilei de 7 decembrie drept zi de pomenire (imediat după ziua hramului).
După construirea noii biserici de către Neagoe Basarab, sfințită la 15 august 1517, moaștele au fost asezate aici a doua zi, când s-a făcut și proclamarea canonizării Sf. Ierarh Nifon al Constantinopolului (prima canonizare la noi).
Dar Dumnezeu a proslăvit-o, iar trupul ei a devenit atât de greu, încât nu l-a putut clinti, deși a chemat și pe alți oameni în ajutor.
Îngrozit de această minune, l-a chemat pe Arhiepiscopul de Târnovo. Acesta a venit însoțit de un alai de preoți și credincioși, citind mai multe rugăciuni de dezlegare, pentru a putea duce trupul Sfintei în catedrala din Târnovo. S
inaxarul spune că, nedorind să meargă acolo, trupul s-a lasat greu ca prin minune. Astfel, ierarhul a început să rostească numele mai multor orașe, aflate de o parte și de alta a Dunării. Când a fost pronunțat numele Cetății Argeș, trupul s-a făcut dintr-o dată ușor, Filofteia arătând în ce casă dorea să fie dusă, arată doxologia.ro.
Istoria arată însă că moaștele Sf. Filofteia au fost duse inițial la Târnovo, unde au rămas până în anul 1393. În acel an, Țaratul bulgar a fost ocupat de turci, care au și ars orașul. Pentru a le feri de profanare, moaștele au fost duse la Vidin, unde au stat puțin timp, probabil până în 1396.
După înfrângerea armatelor creștine la Nikopole, crescând amenințarea turcă, moaștele au fost oferite domnitorului Țării Românești, Mircea cel Bătrân (1386-1418).
Acesta le-a așezat în vechea ctitorie domnească, cu hramul „Sf. Nicolae“, de la Curtea de Argeș, pe atunci catedrală mitropolitană. În acest fel se explică și alegerea zilei de 7 decembrie drept zi de pomenire (imediat după ziua hramului).
După construirea noii biserici de către Neagoe Basarab, sfințită la 15 august 1517, moaștele au fost asezate aici a doua zi, când s-a făcut și proclamarea canonizării Sf. Ierarh Nifon al Constantinopolului (prima canonizare la noi).