Schitul Brătășești Albeștii de Argeș
Biserica
x-twitter
facebook
linkedin
URL
Despre
Schitul Brătășești, cu hramurile Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul și Sfinții Serghie și Vah, fost metoc al Episcopiei Argeșului, s‐a ridicat în jurul anului 1735 de către Ioan Vâlsănescu. Ruinându‐se, a fost refăcut șaizeci de ani mai târziu de către arhimandritul Partenie de la Mănăstirea Argeșului. Conform documentelor de la 1845 „schitul era în desăvârșită dărăpănare”.
Arhiereul Samuil Tărtășescu Sinadon a cerut aprobarea mitropolitului Neofit al Ţării Românești să repare pe cheltuiala proprie casele schitului, unde intenționa să‐și „odihnească bătrânețele” după retragerea sa din activitate. Schitul a fost renovat în două etape succesive, în anii 1845 și 1875. Rămas în părăsire timp de 10 ani, a fost refăcut „cu toată podoaba din interior și exterior” prin stăruința superiorului mănăstirii Robaia, protosinghelul Teodosie Oprescu, între anii 1924 și 1928, așa cum se poate citi în pisania adăugată cu vopsea deasupra ușii de la intrarea în sfântul lăcaș. În anul 1952, biserica a suferit noi reparații, fără însă a se interveni asupra picturii, care, păstrată parțial, este cea de la 1795.
Transformat în biserică de mir a cătunului Florieni, satul Brătășești, schitul a revenit la funcționalitatea de odinioară în anul 1998, ca metoc al Mănăstirii Robaia, de care depinsese și în trecut. La 25 noiembie 2007, viața monahală a fost reluată la schitul Brătășești, obștea fiind formată din câteva monahii venite aici de la Mănăstirea Robaia.
În anul 2010 a fost întocmit proiectul de conservare‐restaurare a picturii murale, de către experutl restauratorul Ion Chiriac. Prin arhiereasca purtare de grijă a Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului și cu osteneala monahiei stvrofore Siluana, stareță a Mănăstirii Robaia, vechiul lăcaș, ajuns în stare avansată de degradare, a intrat într‐un amplu proces de restaurare, cu sprijinul Primăriei Albeștii de Argeș, pe al cărui teritoriu administrativ se află bătrânul edificiu.
Arhiereul Samuil Tărtășescu Sinadon a cerut aprobarea mitropolitului Neofit al Ţării Românești să repare pe cheltuiala proprie casele schitului, unde intenționa să‐și „odihnească bătrânețele” după retragerea sa din activitate. Schitul a fost renovat în două etape succesive, în anii 1845 și 1875. Rămas în părăsire timp de 10 ani, a fost refăcut „cu toată podoaba din interior și exterior” prin stăruința superiorului mănăstirii Robaia, protosinghelul Teodosie Oprescu, între anii 1924 și 1928, așa cum se poate citi în pisania adăugată cu vopsea deasupra ușii de la intrarea în sfântul lăcaș. În anul 1952, biserica a suferit noi reparații, fără însă a se interveni asupra picturii, care, păstrată parțial, este cea de la 1795.
Transformat în biserică de mir a cătunului Florieni, satul Brătășești, schitul a revenit la funcționalitatea de odinioară în anul 1998, ca metoc al Mănăstirii Robaia, de care depinsese și în trecut. La 25 noiembie 2007, viața monahală a fost reluată la schitul Brătășești, obștea fiind formată din câteva monahii venite aici de la Mănăstirea Robaia.
În anul 2010 a fost întocmit proiectul de conservare‐restaurare a picturii murale, de către experutl restauratorul Ion Chiriac. Prin arhiereasca purtare de grijă a Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului și cu osteneala monahiei stvrofore Siluana, stareță a Mănăstirii Robaia, vechiul lăcaș, ajuns în stare avansată de degradare, a intrat într‐un amplu proces de restaurare, cu sprijinul Primăriei Albeștii de Argeș, pe al cărui teritoriu administrativ se află bătrânul edificiu.
Sursa: Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului
