Catedrala "Sfinții Apostoli Petru și Pavel" Mioveni

Înainte să fie inventată mașina de spălat, în mediul rural era folosită o metodă inedită pentru a spăla hainele sau alte țesături, în special cele din lână. Dârsta cu pivă, cunoscută în Rucăr ca dârsta lui Nistorică, este o vâltoare acționată de forța apei pentru spălarea diverselor obiecte vestimentare. Folosește satului de 200 de ani și este printre ultimele dârste funcționale din țară. În trecut, în fiecare sat exista o astfel de vâltoare așezată pe cursul unui râu sau pârâu. În vâltoare se spălau, de regulă, țesăturile de lână, însă toate lucrurile puteau fi curățate astfel. Mecanismul este unul relativ simplu. Într-o construcție conică din lemn de forma unei căzi, care nu a fost făcută etanșă în mod intenționat, se pun hainele, covoarele, țesăturile. Apa vine cu putere printre scândurile solide și își schimbă direcția. Astfel, se formază un vârtej, agitând articolele din interior. Nu este nevoie de detergent. Pe măsură ce gravitația își face treaba, apa murdară curge între șipci. Deși este proprietate privată, dârsta lui Nistorică se poate vizita, fiind un obiectiv turistic ce nu trebuie ratat.  Comuna Rucăr este o adevărată oază de liniște și frumusețe naturală, având o istorie bogată și tradiții autentice. Este un colț de rai în care natura și cultura se împletesc într-un mod fascinant. În zonă sunt numeroase pensiuni ce vă stau la dispoziție pentru a vă caza și pentru a vă bucura de mai multe zile în acest loc minunat. Sursa foto: Muntenia la pas

Biserica de lemn „Sfântul Gheorghe” a Schitului Dragoslavele a fost construită în secolul al-XVIII-lea, în jurul anului 1717, în Ardeal. În anul 1933, biserica a fost adusă la Predeal, iar după anul 1948 a fost transferată pe dealul Podișor din Dragoslavele. Lăcașul a fost sfințit la data de 21 august 1949. [Image]În jurul acestei biserici s-a format un schit de călugări. Așezământul monahal a luat ființă în 1929 ca și reședință patriarhală de vară pentru preoțimea musceleană. Pereții bisericii sunt realizați din bârne de lemn, întreaga construcție fiind așezată pe un soclu înalt, zidit din bolovani de piatră. Intrarea în edificiu se face printr-o ușă masivă din lemn. Biserica este acoperită cu șindrilă, iar acoperișul are o streașină foarte largă, care acoperă cerdacul construit pe toată lungimea laturii sudice a bisericii.  În interior este formată din altar, naos şi pronaos, deasupra căruia se află turnul clopotniţei, de formă patrulateră înaltă şi ţuguiată. Pictura interioară este originală, în stil ţărănesc, conservată parțial. Deosebită este și sculptura în lemn de tei a catapetesmei și stranelor. Biserica de lemn a schitului Dragoslavele se remarcă imediat prin arhitectura sa, în stil maramureșean, cu turla înaltă și țuguiată, ce servește drept clopotniță. În jurul aşezării bisericeşti se întinde un peisaj impresionant, care îmbină armonios muntele, apa, pajiştile şi casele adunate de jur împrejurul muntelui. Comuna Dragoslavele te întâmpină cu numeroase obiective religioase pe care merită să le vizitezi în drumul tău, cum ar fi Biserica Adormirea Maicii Domnului, Biserica Înălțarea Domnului, Crucea lui Matei Basarab, Crucea lui Lupu Vameșu, precum și Crucea lui Coman Pârcălabul.  În plus, iubitorii de natură pot admira frumoasele chei, Peștera Dâmbovicioarei ori se pot aventura pe crestele munților Iezer-Păpușa, Făgăraș, Piatra Craiului și Leaota. Sursa: romania-atractiva.ro; wikipedia.org

Peste 60%, ceea ce înseamnă aproape două treimi din suprafața Munților Făgăraș, precum și cea mai mare parte a vârfurilor de peste 2500 de metri înălțime, inclusiv Vârful Moldoveanu (2544 de metri) - cel mai înalt vârf muntos din România (numit și Acoperișul sau Everestul României), se află pe teritoriul județului Argeș.

• Mușătești, satul care avea Ateneu Central Rural la 1879 În comuna Mușătești, la mai puțin de 30 de kilometri de Pitești, se găsește un inedit muzeu al satului deschis de câteva decenii. Acesta onorează trecutul așezării, unde învățații au creat la 1879 un Ateneu Central Rural. Muzeul Satului Mușătești este amenajat în incinta Căminului Cultural din localitate și evocă, prin exponate și documente unice, momente importante din viața așezării și din activitatea lui Constantin Dobrescu - Argeș, născut pe aceste meleaguri la 28 iunie 1856. Colecția de etnografie este foarte bogată și reprezintă o mărturie vie a creației populare și a ocupațiilor tradiționale din zonă. Aici regăsim universul gospodăriilor tradiționale românești, transpus printr-o expoziție ce cuprinde obiecte de uz casnic, țesături de interior, cusături, piese de port popular tradițional, obiecte legate de datini și obiceiuri locale, precum şi o colecție de istorie memorială. De asemenea, atelierele olarilor prezintă tipuri vechi de vase, precum fiertura, oala cu barieră, codana (oala mare de untură), oalele de moți. Multe dintre obiectele expuse în muzeu reprezintă piese de artă populară de o deosebită valoare. [Image]Învăţătorul, publicistul, juristul şi politicianul Constantin Dobrescu-Argeş este omul sub îndrumarea căruia a luat fiinţă, în anul 1879, Ateneul Central Rural, care a contribuit esențial la formarea spirituală a locuitorilor din Mușătești și din localitățile limitrofe. Această entitate a constituit un remarcabil centru cultural prin desfășurarea de activități teatrale, crearea unei biblioteci publice destinate sătenilor, inițierea apariției unor reviste și a periodicelor "Țăranul", "Gazeta poporului" și "Gazeta țăranilor", precum și prin înființarea unei tipografii locale. [Image]Comuna Mușătești este recunoscută și prin faptul că aici se regăsesc două monumente istorice de interes național: Biserica de lemn „Sfinții Voievozi" din Valea Faurului și Mănăstirea Robaia. Localitatea se află în partea central-nordică a județului Argeș, pe malurile râului Vâlsan. Este străbătută de șoseaua națională DN73C, care leagă Curtea de Argeș de Câmpulung. Sursa: Facebook Muzeul Satului Mușătești; Primăria Mușătești; ghidulmuzeelor.cimec.ro

Biserica de lemn "Sfântul Mare Mucenic Pantelimon" a fost donată Parohiei Costești și rectitorită în incinta spitalului din oraș după ce a fost transferată din cimitirul Parohiei Urluieni, satul Lereni, comuna Bârla. Biserica a fost mutată în curtea spitalului din Costești pentru ca bolnavii internați în această unitate sanitară, dar și cei apropiați lor, să poată avea în apropiere un loc sfânt în care să se roage în momentele de grea încercare și nu numai.  Nu întâmplător biserica poartă hramul Sfântul Mare Mucenic Pantelimon. Sfântul Pantelimon este cunoscut ca fiind ocrotitorul medicilor si tămăduitorul bolnavilor. Deși se află în incinta unei unități spitalicești, biserica este amplasată într-un loc retras și liniștit. Simplitatea lăcașului de cult, arhitectura specifică bisericilor de lemn, cadrul natural deosebit și contrastul de culori conferă acestui loc o atmosferă aparte, în care speranța și credința încolțesc chiar și în cele mai deznădăjduite suflete.  Lucrările de reconstruire a Bisericii "Sfântul Mare Mucenic Pantelimon" au fost executate între anii 1997 – 1998 de către meșterul Ion Zavate, iar pictura a fost realizată de Pr. Dragoș Marineață. Biserica a fost sfințită și redată cultului la data de 27 iulie 2001. În orașul Costești se află și cele două biserici de lemn - monumente istorice de arhitectură de interes național - Biserica de lemn „Înălțarea Domnului”-Telești (1773) și Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva”-Zorile (1807), precum și Catedrala „Sfântul Prooroc Ilie”. Orașul Costești este situat în sudul județului Argeș, în Câmpia Piteștilor, pe malurile râului Teleorman. Este străbătut de șoseaua națională DN 65A, care leagă Piteștiul de Roșiorii de Vede.

Începuturile vieţii monahale la Schitul Slănic sunt mai puţin cunoscute, pierzându-se în negura vremii. Tradiţia ne spune că domnitorul Vlad Ţepeş ar fi primul ctitor al lăcaşului. Alte izvoare istorice menționează că mănăstirea ar fi fost ctitorită de Neagoe Basarab. Prima atestare documentară este din 16 mai 1679 când, printr-un act oficial, popa Nica donează şi închină Mănăstirii Aninoasa biserica din Slănicul de Jos. În anul 1805, schitul se desfiinţează. În 1916, în plin război mondial, un călugar cu metania la Schitul Ciocanu se retrage în aceste locuri. Monahul Irinarh Pulpea a stat singur pe acest munte până în 1922 când i se alătură un ieromonah de toată isprava: Isidor Ghimpeteanu, venit din obștea Robaiei. Împreună încep zidirea unei biserici închinate Maicii Domnului și toată suflarea creștinească de pe aceste deluri li se alatură. În câțiva ani, biserica este gata, iar la 19 octombrie 1930 are loc sfințirea acesteia. Unul dintre punctele de atracţie este muzeul amenajat în vechiul corp de chilii. Aici, sunt Biblii mucenicite prin foc, icoane scăpate din incendii, cruci salvate miraculos, cărţi, fotografii, anafură şi mir din Ţară Sfântă. Aşezarea monahală, numită drept "Taborul Argeşului", cuprinde trei biserici: una cu hramul "Schimbarea la Faţă", alta cu hramul "Naşterea Maicii Domnului" şi a treia construită în cinstea Sf. Ierarh Calinic de la Cernica. Situată într-un cadru natural deosebit, Mănăstirea Slănic este înconjurată de linişte şi oferă credincioşilor un minunat loc de rugăciune. Sursa: https://www.crestinortodox.ro/

Noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală este amplasată la intrarea în incinta Mănăstirii Curtea de Argeș și poartă hramul Sfintei Mucenițe Filofteia și Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil.  Edificiul servește drept catedrală a arhiepiscopului Argeșului și Muscelului, precum și necropolă regală. Necropola regală are 16 locuri de veci pentru membrii Casei Regale a României și arhiepiscopii Argeșului și Muscelului. [Image]În noua necropolă regală au fost înmormântați regele Mihai I (16 decembrie 2017) și regina Ana (13 august 2016). Tot aici au fost reînhumate rămășițele pământești ale regelui Carol al II-lea, aduse în ţară în 2003 de la Lisabona, la 50 de ani după moartea sa, și cele ale Reginei Elena, aduse în țară în 2019 de la Lausanne. În viitor, urmează să fie strămutate la Curtea de Argeș și rămășițele pământești ale altor membri ai Familiei Regale din a patra generație. [Image]

În vestitul cartier de odinioară al olarilor, în apropierea Mănăstirii Curtea de Argeș, se află Biserica Olari, ce poartă hramul Adormirea Maicii Domnului. Este un monument cu aspect rustic, cuprinzând variate elemente de arhitectură din lemn și zidărie îmbinate original. A fost zidită în secolul al XVII-lea, prin strădaniile monahiei Salomia.   Planul construcţiei, diferit de cel al arhitecturii munteneşti – cu turn clopotniţă lipit de corpul principal al clădirii – ne aminteşte de unele ctitorii moldoveneşti din epoca lui Ştefan cel Mare. Se remarcă faptul că în cazul frescelor din interior, tabloul intitulat "Moartea" este reprezentat ca o forţă ce reglează echilibrul universal, acest tip de reprezentare scenică fiind unic în România şi printre puţinele din lume.    Monumentul aminteşte de o veche îndeletnicire a oamenilor acestor locuri. Din cele mai vechi timpuri, poate chiar din vremea când era cetate de scaun, localitatea a fost cunoscută ca un mare centru de ceramică. Producţia vaselor decorate cu brâie în relief, cu linii perpendiculare, orizontale sau verticale şi motive zoomorfe, ulcioarele mari (cu două mânere) sau cele mici (cu mâner şi gură lată) şi, mai ales, ulcioarele de nuntă, smălţuite într-o nuanţă de verde închis şi bogat ornamentate, dovedesc o veche tradiţie a acestui meşteşug. [Image]Sursa: Asociația Montană Vidraru; https://visitcurteadearges.ro/

Complexul Feudal Curtea Domnească de la Argeș cuprinde astăzi doar o mică parte a Curții Domnești de odinioară. Găsim în interiorul său un ansamblu de monumente istorice, precum turnul de poartă al Curții Domnești, zidul de incintă, ruinele a două case, spre sud-vest - Casa Basarab I, iar spre nord - Casa lui Neagoe Basarab, ambele locuite de  Neagoe Basarab în perioada în care venea să verifice construcția Mânăstirii Argeșului. Curtea găzduiește și ruinele Bisericii Sân Nicoară din secolul al XIII-lea, însă clădirea din cadrul complexului care se află în cea mai bună stare este Biserica Sfântul Nicolae Domnesc, construită în stil bizantin. Datând din perioada cuprinsă între mijlocul și sfârșitul secolului al XIV-lea, Biserica Domnească este unul dintre cele mai vechi şi mai bine păstrate monumente din România medievală, fiind inclusă în Patrimoniul Cultural Mondial. [Image]Biserica este încadrată ca perioadă de construcţie la începutul existenţei statale a Ţării Româneşti. A fost ridicată pe parcursul domniei chiar a primilor trei voievozi munteni, Basarab I, fondatorul dinastiei, a fiului său Nicolae Alexandru, care o termină de construit, şi a nepotului său, Vladislav Vlaicu I, sub a cărei domnie se va termina şi pictarea acestei magnifice ctitorii, între 1365-1369.  Biserica Sfântul Nicolae Domnesc respectă modelul de construcţie bizantin, având o singură turlă centrală, situată deasupra zidurilor dispuse în cruce greacă. Exteriorul este frumos decorat cu un model care alternează cărămizi cu pietre de râu.  Valoarea excepțională a acestei biserici este dată de pictura de o calitate extraordinară. Monumentul conservă pictura inițială din secolul al XIV-lea, precum și fragmente de frescă din secolul al XVIII-lea și secolul al XIX-lea. Intrarea în ansamblu se face prin cele două porţi de lemn cu motive geometrice lucrate în 1967 cu ocazia restaurării, porţi ce sunt prinse în zidurile clopotniţei din 1838.   Sursa: Muzeul Municipal Curtea de Arge: https://muzeulcurteadearges.ro/; Asociația Montană Vidraru; https://visitcurteadearges.ro/; wikipedia.org