Ruinele Bisericii Sân Nicoară

Biserica de lemn din Voroveni, comuna Davidești, poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului” și este datată din anul 1735. Se distinge prin structura veche de lemn, planul terminat asimetric, în unghi, la altar, și pisania cu datare.  Lăcașul păstrează un veșmânt de zugrăveală exterioară și interioară de bună calitate și valoare artistică, păstrat în condiții bune, datat la 1846 și semnat de zugravul Voicu din Pitești.  Biserica este înscrisă pe lista monumentelor istorice.

Mănăstirea Sfânta Treime din comuna argeșeană Vedea a fost construită în imediata apropiere a Spitalului de Psihiatrie “Sf. Maria” din localitate, la inițiativa doctorului Iacob Marian Florin, fost director al unității sanitare. În anul 1999, acesta a avut ideea să construiască aici o biserică pentru nevoile pacienților. Fiind și absolvent de teologie, ctitorul a propus înființarea unei mănăstiri de maici, iar pentru această nouă biserică a fost hirotonit preot onorific. Biserica mănăstirii are două hramuri:  Sfânta Treime și Sfinții Doctori fără de arginți Cosma și Damian. În incinta mănăstirii există și un muzeu religios și de artă populară, care deține obiecte bisericești foarte vechi, dar și obiecte din tezaurul popular al județului Argeș. În muzeu se regăsesc exponate precum: pristolnice, cruci de perete și de mână, icoane, panouri de troițe, mici broderii ortodoxe, costume populare, ștergare, fețe de pernă, covoare, o colecție de ouă încondeiate, ceramică populară și alte obiecte țărănești.  Acces: Mănăstirea Sfânta Treime este situată pe DN 67B, în localitatea Vedea, la aproximativ 30 km de Pitești.  Spitalul de Psihiatrie „Sf. Maria” Vedea, în apropierea căruia a fost construită Mănăstirea Sfânta Treime, este o unitate sanitară aflată în adminstrarea Consiliului Județean Argeș, singura din judeţ care asigură asistență medicală pentru pacienţii cronici cu afecţiuni psihice. Sursa: Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului; https://arhiepiscopiaargesuluisimuscelului.ro/

Mănăstirea Ciocanu este situată în comuna Bughea de Jos, județul Argeș, la 9 km vest de Câmpulung. Este atestată documentar încă din secolul al XVI‐lea, din anul 1547, când a fost ctitorită de către sătenii din Malu. De‐a lungul existenței sale, așezământul a avut o istorie zbuciumată. Construit din lemn, a căzut, în mai multe rânduri, pradă focului. La 1600 a fost refăcut, devenind schit de călugărițe, și a primit hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”. La 10 august 1610 a fost reparat, după ce arsese din nou, revenind la statutul de schit de monahi, de atunci prăznuindu‐se aici ambele hramuri. Hrisoavele păstrate consemnează că așezământului monahal i s‐au conferit privilegii de către Matei Basarab, reîntărite de Duca Vodă, la 20 martie 1677, și de Alexandru Ipsilanti, la 1776.  În urma cutremurului din 1802, biserica s-a dărâmat şi a fost refăcută în anul 1825, de cuviosul Neofit şi de Mihai Radovici. Reparații radicale au fost întreprinse în 1932, de către egumenul Nicandru Marin și de predecesorul său, Nichifor. Actuala bisericuţă are altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Naosul şi pronaosul formează un singur spaţiu. Are o turlă pe altar şi alta pe naos. Remarcabil este și faptul că în incinta bisericii se află o piatră funerară ce datează de mai bine de patru secole, din anul 1610. Până în 1990 schit de călugări, a devenit pentru scurt timp schit de maici, iar în anul 1992 lăcașul de la Ciocanu a fost transformat în mănăstire.  Mănăstirea Ciocanu are și o biserică nouă, cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, a cărei piatră de temelie a fost pusă în anul 1994, prin arhiereasca purtare de grijă a Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, pe atunci Episcop al Argeșului și Muscelului. Pentru a păstra vie flacăra Ortodoxiei și legăturile cu trecutul istoric al vechiului schit, biserica a fost clădită în imediata vecinătate a lăcașului de lemn, în armonie cu pitorescul zonei, pe versantul nordic al dealului Ciocanu, împodobit cu păduri de brad și fag. Aşezată pe dealul Ciocanul, în mijlocul pădurii, mănăstirea se bucură de o așezare geografică a cărei frumusețe pare desprinsă din povești. De aici, privind spre răsărit, ni se înfăţişează o panoramă deosebit de frumoasă: culmi muntoase, sub ele dealurile înalte, iar, la poalele dealurilor, un lanţ de sate. Mănăstirea Ciocanu este situată în comuna Bughea de Jos, la 9 km vest de Câmpulung. Accesul se poate face din Municipiul Câmpulung, pe DJ 732 C, spre Bughea de Jos - 5 km, apoi încă 3 km până la mănăstire. Sursa: Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului; https://arhiepiscopiaargesuluisimuscelului.ro/

Mănăstirea Antonești este una dintre cele mai frumoase construcții de pe Valea Argeșului. A fost numită așa după întemeietorul ei, Mareșalul Ion Antonescu, și are hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul". Mănăstirea Antonești este situată în comuna Corbeni, la 20 de km nord de Curtea de Argeș, și este un important punct de pelerinaj pentru cei care traversează localitatea. Așezarea monahală este construită foarte aproape de Barajul Vidraru și de traseul montan Transfăgărășan.  Puţini sunt cei care ştiu că acest loc a fost construit la ordinul Mareşalului Antonescu. În vara anului 1941, la scurt timp după intrarea României în Al Doilea Război Mondial, un adevărat potop s-a abătut asupra locuitorilor din Valea Superioară a Argeşului. Puhoaiele au măturat totul în cale, iar un întreg sat din comuna argeşeană Corbeni a dispărut sub ape. Șeful statului, generalul Ion Antonescu, a decis ca satul să fie refăcut în întregime pentru familiile afectate. Noul sat a fost numit "Antonești", iar comunitatea ortodoxă din zonă s-a ocupat de construirea unei biserici în localitate. Zidirea bisericii a început în august 1943.  Prin purtarea de grijă a Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului, biserica a primit statutul de mănăstire în 1994, iar între anii 1995 și 2004 s-au făcut ample lucrări de consolidare, restaurare, tencuire și pictare. Lucrările au fost încununate de sfințirea bisericii în 24 iunie 2004, în ziua de cinstire a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. Lângă biserică s-a ridicat, în perioada 2000-2004, un corp de chilii, la baza căruia s-a amenajat paraclisul închinat Sfântului și Dreptului Iov.  Informații utile:   Acces: Din Curtea de Arges, parcurgând 20 de km pe DN 7C (spre Transfăgărășan), se ajunge în comuna Corbeni. Din centrul comunei Corbeni, distanța până la mănăstire este de aproximativ l km.  Adresa: Comuna Corbeni, 117275,  jud. Argeș. Sursa: Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, basilica.ro

Mănăstirea Tutana este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Tutana, comuna Băiculești. Mănăstirea Tutana a fost ctitorită de călugări veniți de la Muntele Athos, fiind printre puținele lăcașuri românești care au hramul Cuviosul Atanasie. Ansamblul este format din patru monumente: Biserica „Sf. Atanasie", ruine turn clopotniță, ruine chilii și zid de incintă.  Construită înainte de 1497, conform hrisovului emis de cancelaria domnitorului Radu cel Mare (1495 - 1508), biserica a fost reconstruită, cu adăugarea pridvorului și refacerea turlelor, între 1582 - 1588 de către Mihnea Ioan al V-lea. Biserica este o construcție masivă din cărămidă, în formă de cruce. Atrage în mod deosebit atenția vizitatorilor cărămida misterioasă din exteriorul zidului, care are pe ea o schiță ce seamănă cu un extraterestru: cască de protecție cu vizor, costum cu fermoar circular, mâini scurte, picioare cu mușchi puternici, între care se află un aparat de zbor individual. Se observă că desenul a fost incizat înainte de arderea cărămizii, ceea ce exclude ipoteza ca aceasta să fi fost scrijelită ulterior.  În 1987, Episcopia Râmnicului și Argeșului a sprijinit lucrările de restaurare și consolidare a frumoasei biserici, iar în anul 1988 Mănăstirea Tutana a fost inclusă în lista monumentelor istorice și de artă. În 1987, au fost făcute cercetări arheologice, în urma cărora au fost descoperite șase morminte, mai multe monede și un inel de aur, care ar fi aparținut unuia dintre ctitorii bisericii. Mănăstirea Tutana este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Muntenia, obiectiv pe care nu ar trebui să-l ratați dacă vă aflați în zonă. La Mănăstirea Tutana se poate ajunge mergând 7 km de la DN 7C (Pitești – Curtea de Argeș), din satul Argeșani, pe DJ 704F.    Sursa: Facebook – Mănăstirea Tutana; crestinortodox.ro

Biserica de lemn „Sfânta Treime” se află în cătunul Piscu Calului din localitatea Morărești. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta denumirea de Dedulești-Vărzari, făcea parte din plasa Topologul a județului Argeș și cuprindea satele Dedulești, Luminile, Morărești și Vărzari.  Biserica de la Piscu Calului are același plan ca al celorlalte din această zonă, adică dreptunghiular, cu absida altarului decroșată poligonal în cinci laturi. Accesul în turlă se face din partea de nord a pronaosului. Astfel, obișnuita boltă din pronaos este înlocuită acum de un tavan drept. În naos bolta este păstrată, cu retragere pe bârne laterale și susținută de arce sculptate „în frânghie” ce descarcă pe console „cap de cal”. Brâul exterior care înconjoară biserica este unul mai elaborat, în modelul „chimir”, rezultat din încadrarea „frânghiei” între două șiruri de crestături în „zimți”. Brâul se închide, încadrând jumătatea superioară a ușii de acces. Brâul este întrerupt de ferestre supradimensionate. O singură fereastră păstrează forma și dimensiunea originale, evazată spre interior, dispusă pe peretele sudic, deasupra brâului. Biserica de la Piscu Calului deține și o prispă (pridvor deschis) deosebit de frumoasă, cu cosoroabe bogat crestate, stâlpi cu fusuri torsadă sau poligonali, având bazele și capitelurile bogat ornamentate cu motiv alveolar.  În interior se păstrează icoane valoroase, iar tâmpla amplă are și ea 53 de icoane pe lemn, de forme și mărimi diferite. La execuția catapetesmei s-a folosit lemn de esențe diferite: stejar și brad la structură și tei pentru icoane. Raportul între înălțimea iconostasului și cea a arcului accentuează ideea că acest element a fost gândit și construit pentru acest monument. Tâmpla, având cinci registre dispuse în formă clasică, este încununată de crucea Mântuitorului și moleniile, cu brațele amplificate și puternic traforate. Grinzile de lemn din stejar, corespunzătoare lungimii bisericii, sunt îmbinate cu dibăcie,  după sistemul denumit „coadă de rândunică”, soclu din zidărie, tencuit și văruit. Sursa: https://bisericidelemn-muntenia.ro

În comuna Cotmeana, satul Ursoaia, se află Mănăstirea Bascovele, monument istoric care datează din anul 1695. Ansamblul mănăstiresc cuprinde biserica „Intrarea în Biserică" (1845), chiliile, anexele, turnul-clopotniță și zidul de incintă (1695). Numele mănăstirii vine de la "bascov", pisc împădurit cu stejari. Așezată într-o depresiune larg deschisă spre soare, adăpostită de jur-împrejur de păduri care o feresc de asprimea iernii și de arșița verii, mănăstirea are o poziție geografică privilegiată. Acest sfânt lăcaș a fost zidit în vremea domnitorului Constantin Brâncoveanu, de Vel Comisul Șerban Cantacuzino. În zona de nord a văii Cotmeana se practică turismul religios de masă, Cotmeana fiind o localitate ce face parte din multe circuite turistice la nivel național. Însă, nu numai mănăstirile din localitate o fac atractivă ca locație, ci și peisajele mirifice, de basm. Dintre itinerariile religioase existente la nivel regional, se remarcă pe platforma Cotmeana: · Itinerariul Cotmeana, sat Cotmeana – Dealurile Cotmeana / râul Cotmeana – Mănăstirea Cotmeana – Biserica "Buna Vestire" (1387) – monument arhitectonic, cu Icoana Maicii Domnului – făcătoare de minuni și vindecări. · Itinerariul Cotmeana, sat Ursoaia – Piemontul Cotmeana / râul Cotmeana – Mănăstirea Bascovele – Ursoaia (1695), ctitor Șerban Cantacuzino – Biserica "Intrarea în Biserică a Maicii Domnului" (1843). · Un alt itinerariu, de data aceasta istoric, este cel legat de punctul Țeapa, acolo unde Vlad Țepeș a tras în țeapă o oaste de turci, condusă de Mahomed al II-lea, în anul 1462, an în care au avut loc bătăliile de la Cotmeana. Adresa: Comuna Cotmeana se află în vestul județului Argeș, pe malurile râului Cotmeana, în platforma Cotmeana. Este străbătută de șoseaua națională DN 7, care leagă Piteștiul de Râmnicu Vâlcea. 

Ridicată în anul 1808, de către moșnenii satului și „înfrumusețată cu zugrăveală” de  Pantelimon „zograf”, în vara aceluiași an, Biserica de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” păstrează încă, pe tâmpla și pe zidul despărțitor dintre naos și pronaos, fresca originală. Un brâu „în frânghie", înconjoară pereții, pe sub pervazurile ferestrelor. Îmbinările sunt în „coadă de rândunică”, iar pe ușa de la intrare poți admira frumoase detalii sculpturale, ca un mesaj nedescifrat al meșterilor anonimi către eternitate. Construită între anii 1804-1808 din bârne de stejar și acoperită cu șiță, biserica este ctitorie a moșnenilor satului, Radu Draguţoiu, alături de soţia sa, Creaţa, și de Radu Dascălu. Edificiul în formă de navă are o singură turlă care serveşte drept clopotniţă.  Primii preoţi care au slujit aici între 1808 şi 1859 au fost Iana şi Ristea.  Pictura bisericii este realizată în tehnica „a fresco” de către zugravul Pantelimon, acum mai bine de 200 de ani, în vara lui 1808. Aceasta se remarcă prin influența post brâncovenească, elementele specifice stilului fiind prezente atât în cadrul iconografiei, cât și în repertoriul decorativ. Fațada tâmplei dinspre altar păstrează chiar și în ziua de astăzi pictura originală. După anul 1869, când a fost adăugat pridvorul, pictorii Apostu din Pitești și Nicolae din Mioveni au zugrăvit cu măiestrie interiorul și exteriorul acestuia, în stil popular și cu un puternic caracter pitoresc.  Sursa: https://romania-atractiva.ro

Biserica Izvoarelor de Leac este mai debragă un complex de izvoare, troițe și mici capele ortodoxe, întins pe dealul numit "Valea Radului", în apropierea localității Vâlcele Crâmpotani, comuna Merișani, județul Argeș. Transmise pe cale orală, din generație în generație, sub formă de tradiții locale, legendele despre acest loc sunt multe. Cele șapte izvoare tămăduitoare dintre copaci sunt împrăștiate în jurul bisericii închinate Sfinților Calinic de la Cernica și Nectarie Taumaturgul. Pe o rază de un kilometru, de jur-împrejurul bisericuțelor, se păstrează regula tăcerii. [Image]Apele de la "Izvoarele de Leac" sunt tămăduitoare încă din vechime, aici găsindu-și alinarea domnitori precum Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș și Mihnea Turcitul. Alături de aceștia, nenumărați pelerini s-au oprit la aceste ape, în drumul lor de la Mănăstirea Cotmeana spre Mănăstirea Tutana și spre Mănăstirea Curtea de Argeș. O legendă locală amintește de povestea Elisabetei Bădescu care, la vârsta de numai zece ani, și-a pierdut vederea. Astfel, după mult post și rugăciune, spălându-se cu apa din aceste izvoare, femeia și-a recăpătat vederea. O altă minune asemanatoare s-a petrecut cu un băiat mut care, fiind trimis de tatăl său să îi aducă apă de la unul dintre aceste izvoare, a început pe loc să vorbească.  Minunile săvârșite prin apa acestor "izvoare de leac" sunt multe, aceasta tămăduind multe boli. La baza tuturor vindecărilor stă însă rugăciunea celor care se închină cu evlavie lui Dumnezeu și sfinților Săi. Potrivit obiceiului locului, credincioșii care vin să ia apă de la aceste izvoare păstrează tăcerea pe toată durata drumului de la biserică la izvoare și înapoi. În tot acest timp, fiecare se roagă urmând îndemnul Mântuitorului: "Toate câte cereți, rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea." (Marcul 1, 24). Biserica Izvoarelor de Leac se află pe drumul național ce leagă localitățile Pitești și Curtea de Argeș, la aproximativ șase kilometri de localitatea Vâlcele. [Image]Sursa: www.izvoareledeleac.ro; https://www.crestinortodox.ro/; https://sapteizvoare.ro/