Ordinul Dragonului pe o veche frescă a Mânăstirii Curtea de Argeș

Biserica Sân Nicoară făcea parte din vechea incintă a Curţii Domneşti şi, conform cercetătorilor, a fost ridicată pe la sfârşitul secolului al XIII-lea. Prin urmare, lăcaşul de cult este mai vechi decât Biserica Domnească şi se spune că ar fi fost construit de Doamna Clara, mama vitregă a voievodului Vlaicu Vodă. Biserica Sân Nicoară păstrează în morfologia denumirii sale chiar forma arhaică a cuvintelor "Sfântul" - Sân şi "Nicolae" - Nicoară. Se pare că turnul-clopotniţă al vechiului lăcaş a rezistat vreme de câteva secole. Ruinarea turnului s-a produs târziu, în secolul XIX.    Printre argeşeni circulă și astăzi mai multe zvonuri potrivit cărora între Curtea Domnească, Biserica Sân Nicoară şi Valea Doamnei există un tunel secret cu ajutorul căruia domnitorii din Argeş se puteau retrage în pădure.   Tot ce a mai rămas astăzi din biserică se prezintă sub forma unor ruine aflate pe platoul parcului cu acelaşi nume. Zidurile prezintă o alternanţă de şiruri de piatră de râu şi cărămidă. Săpăturile arheologice au scos la lumină resturi de ceramică smălţuită, monede de argint şi aramă, inele de argint din secolele XIV-XV, vase de sticlă şi fragmente de frescă. Sursa: Asociația Montană Vidraru; https://visitcurteadearges.ro/

Sfânta Muceniță Filofteia a trăit în sec. al XIII-lea, în sudul Dunării în orașul Târnovo. Nu se știe cu exactitate dacă provenea din neam de români sau de bulgari. A fost martirizată la doar 12 ani de tatăl său. Înspăimântat de fapta sa, tatăl a încercat să îi ridice trupul, pentru a o înmormânta.  Dar Dumnezeu a proslăvit-o, iar trupul ei a devenit atât de greu, încât nu l-a putut clinti, deși a chemat și pe alți oameni în ajutor.  Îngrozit de această minune, l-a chemat pe Arhiepiscopul de Târnovo. Acesta a venit însoțit de un alai de preoți și credincioși, citind mai multe rugăciuni de dezlegare, pentru a putea duce trupul Sfintei în catedrala din Târnovo. S inaxarul spune că, nedorind să meargă acolo, trupul s-a lasat greu ca prin minune. Astfel, ierarhul a început să rostească numele mai multor orașe, aflate de o parte și de alta a Dunării. Când a fost pronunțat numele Cetății Argeș, trupul s-a făcut dintr-o dată ușor, Filofteia arătând în ce casă dorea să fie dusă, arată doxologia.ro. Istoria arată însă că moaștele Sf. Filofteia au fost duse inițial la Târnovo, unde au rămas până în anul 1393. În acel an, Țaratul bulgar a fost ocupat de turci, care au și ars orașul. Pentru a le feri de profanare, moaștele au fost duse la Vidin, unde au stat puțin timp, probabil până în 1396.  După înfrângerea armatelor creștine la Nikopole, crescând amenințarea turcă, moaștele au fost oferite domnitorului Țării Românești, Mircea cel Bătrân (1386-1418). Acesta le-a așezat în vechea ctitorie domnească, cu hramul „Sf. Nicolae“, de la Curtea de Argeș, pe atunci catedrală mitropolitană. În acest fel se explică și alegerea zilei de 7 decembrie drept zi de pomenire (imediat după ziua hramului). După construirea noii biserici de către Neagoe Basarab, sfințită la 15 august 1517, moaștele au fost asezate aici a doua zi, când s-a făcut și proclamarea canonizării Sf. Ierarh Nifon al Constantinopolului (prima canonizare la noi). 

În apropierea municipiului Câmpulung, la Valea Mare Pravăț, într-o zonă pitorească deosebită, se află Mănăstirea Nămăieşti, una dintre cele mai vechi mănăstiri de maici din Țara Românească.  Situată la o altitudine de peste 800 de metri, după ce este parcursă aleea până la Mănăstirea Nămăiești, priveliștea din dreptul acesteia este impresionantă.    Biserica mănăstirii se găsește într-o peșteră, fiind săpată în piatră, în stânca muntelui. Legenda spune că în această peșteră ar fi dormit o noapte Sfântul Apostol Andrei. Biserica are hramul Intrarea Maicii Domnului în Biserică şi Izvorul Tămăduirii. Nu se cunosc date exacte despre întemeierea mănăstirii. După unii istorici, biserica ar fi fost o catacombă creştină, din perioada romană. Tradiţia asociază începuturile mănăstirii cu descoperirea în peşteră a Icoanei Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului, despre care se zice că ar fi fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca şi că ar fi fost descoperită în vremea lui Negru Vodă. Icoana este considerată una dintre cele mai vechi din întreaga creștinătate. Corelarea elementelor iconografice cu cele documentare datează existenţa mănăstirii în secolul al XVI-lea. Aşezământul este atestat documentar în anul 1547, când Mircea Ciobanu îi lasă lui Jupan Dumitru drept de stăpânire în satul Nămăieşti, dar cu condiţia că, dacă nu va avea urmaş, proprietatea să rămână bisericii din stâncă. [Image]Ansamblul mănăstiresc de la Nămăiești cuprinde și un muzeu etnografic unicat în România prin colecția de costume populare muscelene vechi de peste 150 de ani. Încărcată de istorie, Mănăstirea Nămăieşti este un important loc de pelerinaj pentru numeroși credincioși veniți din toate colțurile țării, iar pentru judeţul Argeş reperzintă o adevărată bogăţie spirituală.   Adresa: Mănăstirea Nămăiești se află în comuna Valea Mare Pravăț, la 5 km nord est de Câmpulung.    Sursa: https://www.crestinortodox.ro/

Se întâmpla în anul 1936, pe data de 24 septembrie, într-o zi de sâmbătă, când o tânără, Margareta Ştefănescu, se întorcea cu maşina la Câmpulung Muscel, însoţită de soţul ei şi de părinţi.  Margareta, fiica Elenei Luiza Ştefănescu şi a boierului Gheorghe Ştefănescu, unul dintre cei mai bogaţi oameni din judeţ, făcuse cununia religioasă la Bucureşti, mirele fiind unul dintre băieții marelui arhitect Ion Mincu şi revenea acasă, unde servitorii tocmai încheiaseră pregătirile pentru petrecerea de nuntă de la conac, la care era invitată toată lumea bună a Câmpulungului, informează rugati-va-neincetat.ro.  Numai că, în localitatea Găeşti, automobilul familiei Ştefănescu s-a ciocnit violent cu un camion încărcat cu lemne, iar Margareta, îmbrăcată în rochie de mireasă, a fost singura care a murit, la numai 26 de ani.  Margareta a fost înmormântată în Cimitirul Bellu din Capitală, îmbrăcată chiar în rochia de mireasă, purtată în ziua accidentului, pe care se mai vedeau petele de sânge.  La scurt timp după înmormântare, boierul Gheorghe Ştefănescu a început să-şi viseze fiica îmbrăcată în rochie de mireasă, rugându-l cu lacrimi în ochi: „Nu mă lăsa singură în Bucureşti! Fă-mi o casă pe deal şi adu-mă înapoi, la Câmpulung…”.  Înţelegând mesajul, Ştefănescu ia hotărârea să ridice o biserică mare şi frumoasă, în amintirea fiicei sale, chiar pe dealul Flămânda.  Localnicii spun că Margareta, mireasa moartă în ziua nunții, le ghidează pe femeile care primesc aici taina cununiei. Cuplurile căsătorite la Biserica Miresei sunt mai trainice.  Cimitirul de la poalele bisericii merită vizitat deoarece aici își dorm somnul de veci multe personalități care au contribuit, în ultimul veac, la dezvoltarea civilizației și culturii din Câmpulung 

Considerată una dintre cele mai vechi vetre monahale din Ţara Românească, Mănăstirea Cotmeana este datată, după ultimele cercetări, din anul 1292. Radu I, domnitorul Țării Românești, ridică, aici, o biserică de lemn, care va arde. Ulterior, Mircea cel Bătrân construiește, în același loc, între 1387 și 1389, o biserică de zid cu hramul Buna Vestire. Biserica a fost restaurată în 1711 de către Constantin Brâncoveanu. Ansamblul feudal de la Cotmeana este alcătuit din biserică, clopotniţă şi ziduri de incintă construite pentru apărare. Aici există cel mai vechi clopot din Ţara Românească dăruit mănăstirii de Jupan Dragomir, în anul 1385. În biserică, se păstrează portretele lui Mircea cel Bătrân şi Petru Cercel. Mănăstirea Cotmeana este un monument istoric medieval reprezentativ din punct de vedere arhitectural pentru spaţiul muntenesc din secolul al XIV-lea. Faţadele sunt construite din cărămidă, iar decoraţiunile mănăstirii sunt realizate în stilul bizantino-balcanic specific secolelor XIII - XIV.  La Cotmeana, se află Icoana Maicii Domnului Făcătoare de Minuni, la fel de veche ca și mănăstirea. Săpăturile arheologice de aici au scos la iveală și un tezaur de monede de aur şi formaţiuni ornamentale din teracotă expuse în prezent la Muzeul Județean Argeş.  Considerată "bătrâna doamnă a mănăstirilor valahe", Mănăstirea Cotmeana impresionează prin liniştea ce o înconjoară, prin adevărurile istorice, dar şi prin legendele ce s-au ţesut de-a lungul anilor. Adresa: Comuna Cotmeana se află în vestul județului Argeș, pe malurile râului Cotmeana, în platforma Cotmeana. Este străbătută de șoseaua națională DN 7, care leagă Piteștiul de Râmnicu Vâlcea.

În decursul timpului, Piteștiul a reprezentat un veritabil centru al creștinismului, în care voievozii au zidit lăcașuri de cult. Între acestea, se remarcă prin vechimea și prin frumusețea arhitecturii Ansamblul "Biserica Domnească", operă a domnitorului Constantin Șerban și a domniței sale Bălașa. Amplasată în centrul municipiului Pitești, biserica, ridicată în anul 1656, are o arhitectură aparte, ce oglindeşte rafinamentul la care ajunsese arta construcţiei ecleziale din Ţara Românească la mijlocul secolului al XVII-lea. Biserica are un istoric impresionant, fiind printre puținele monumente salvate de la demolare în jurul anilor '60, când se regăsea pe lista mai multor construcții propuse pentru demolare. Între 1966 – 1968, s-au efectuat lucrări de restaurare, redându-i monumentului înfățișarea inițială. Fațada principală atrage atenția prin pridvorul supraetajat, prevăzut la ambele niveluri cu coloane groase de formă octogonală, din zidărie și arcade. Întreaga construcție, având un plan trilobat, cu trei turle, una pe naos și celelalte două mai mici pe pronaos, dau forme perfect echilibrate. În interior, atrag atenția catapeteasma, pictura naosului, în maniera neoclasică a secolului al XIX-lea, aparținând artistului Gheorghe Stoenescu și, nu în ultimul rând, cea a pronaosului, realizată în frescă, după ultima restaurare de către Gheorghe Popescu și Niculina Dona. Catapeteasma, iconostasul și stranele sunt lucrate din lemn de cireș, de sculptorul Constantin Iliescu.  Începând de prin veacul al XVI-lea, oraşul Piteşti, menţionat documentar încă din anul 1388, dobândeşte o importanţă deosebită, în special de când Neagoe Vodă şi, după el, alţi domni, punând în valoare avantajele poziţiei geografice şi strategice ale lui, îl transformă într-un fel de scaun domnesc, de unde se şi dau o mulţime de acte. Îndeletnicirile şi problemele de viaţă economică, dezvoltarea meşteşugurilor, a comerţului şi a unor ocupaţii specifice regiunii, precum pomicultura şi viticultura, nevoile de cancelarie şi de administraţie şi importanţa acordată oraşului de voievozi au contribuit la înfiinţarea de şcoli în cuprinsul lui. În trecut, pe lângă Biserica Domnească „Sfântul Gheorghe" a funcționat Școala Domnească din Pitești. Ca şi alte şcoli înfiinţate pe lângă biserici, şcoala de la „Sfântul Gheorghe" din Piteşti și-a ținut, la început, cursurile chiar în biserică. Mai târziu, au fost folosite chiliile şi alte imobile din jur. Școala domnească a funcționat din anul 1753 și s-a menținut până la organizarea învățământului public românesc din anul 1864.   Întrucât reparaţiile şi adăugirile făcute de-a lungul anilor nu au stricat mult din construcţia şi armonia edificiului de la început, ne dăm seama că, pentru jumătatea veacului al XVII-lea, frumuseţea şi dimensiunile Bisericii "Sfântul Gheorghe" au însemnat un măreţ locaş, iar pentru noi, astăzi, reprezintă atât un locaş de rugăciune, cât şi un monument istoric de mare valoare. Adresa: Str. Victoriei nr. 7, Pitesti, Jud. Argeș

Regele Carol I, Regina Elisabeta, Regele Ferdinand şi Regina Maria, Regele Mihai I și Regina Ana îşi dorm somnul de veci alături de Neagoe Basarab şi familia acestuia. În pronaosul bisericii, se află mormintele ctitorilor principali: Neagoe Basarab și doamna Despina (m. 1554), soția lui Neagoe Basarab, doamna Stana (m. 1531), fiica lui Neagoe Basarab și soția lui Ștefăniță Vodă al Moldovei. Tot aici se află și piatra de mormânt a voievodului Radu de la Afumați (m. 1529), soțul doamnei Ruxandra, fiica lui Neagoe Basarab, În data de 10 mai 2009, la iniţiativa Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului, în parteneriat cu Casa Regală a României, a fost pusă piatra de temelie pentru o nouă Catedrală arhiepiscopală la Curtea de Argeş, care să aibă și rolul de necropolă regală. Altarul noii catedrale arhiepiscopale și regale a fost târnosit în 7 decembrie 2018.  Noua Catedrală arhiepiscopală și regală este amplasată la intrarea în incinta Mănăstirii Curtea de Argeș și poartă hramul Sfintei Mucenițe Filofteia și Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Edificiul are, în linii mari, arhitectura Bisericii Domnești de la Curtea de Argeș, ctitorită de domnitorul Basarab I la mijlocul secolului al XIV-lea. În incintă există un loc special amenajat, în pridvor, unde sunt locurile de veci pentru membrii Casei Regale a României și arhiepiscopii Argeșului și Muscelului. În noua necropolă regală au fost înmormântați Regele Mihai I (16 decembrie 2017) și Regina Ana (13 august 2016).

Duminică 27 noiembrie 1927. Înmormântarea fostului premier Ion I C Brătianu, mort în chip stupid, pe 24 noiembrie 1927, la vârsta de 63 de ani, se transformă într-un eveniment național. Pe 22 noiembrie 2017 s‑a aflat că Ionel Brătianu suferă de amigdalită. A doua zi a făcut febră mare, având şi stări de sufocare. Doctorul Constantin Angelescu i‑a făcut o operaţie de traheotomie, iar spre seară, doctorul Traian Nasta a executat câteva incizii externe. Acesta a descoperit în profunzime câţiva ganglioni prinşi, pe care i‑a extirpat. A urmat o blocare a rinichilor, iar infecţia a trecut în sânge. Joi, 24 noiembrie 1927, la ora 06:45, Ion I. C. Brătianu, preşedintele Partidului Naţional Liberal şi prim‑ministrul României, a încetat din viaţă, la vârsta de 63 de ani. Opinia publică era şocată, nimeni îşi putuse închipui acest deces subit al celui mai puternic om din stat. Coşciugul său a fost purtat pe umeri atât de apropiaţi, cât şi de foştii opozanţi. A fost înmormântat la Florica, alături de tatăl său.

Pe unul dintre pereții Bisericii Domnești avem o minunată frscă ce ilustrează Renașterea paleologă, mișcare artistică ce a devenit, după căderea Constantinopolului, un impuls sau declanșator al Renașterii italiene. Personajele sunt surprinse în mișcare, au gesturi avântate, libere, chipurile sunt mai delicate și mai puțin severe, apare efectul de Trompe-l'œil. Și dacă ar fi să vizităm Biserica Domnească doar pentru această frescă și tot ar merita să mergem la Curtea de Argeș.