Foișorul lui Tudor Vladimirescu

Dacă zidurile conacului ar putea povesti câte au văzut și ce au auzit de-a lungul secolelor tumultuoase de istorie românească care au trecut peste curtea Goleștilor, câte secrete am afla, câte bucurii și tristeți am retrăi!  
Ce atmosferă încordată gata să explodeze trebuie să fi trăit cei de la curtea Goleștilor, în primăvara anului 1821!

În seara zilei de 20 mai, pe când controla pichetele de pază din tabăra pandurilor, T. Vladimirescu a avut o confruntare cu căpitanii săi care refuzaseră să semneze un act de credință față de el. Ca urmare a unei discuții violente, T. Vladimirescu cu duritate, fără suficientă chibzuință în acel moment, a poruncit să fie spânzurat căpitanul Ioniță Urdăreanu, acesta fiind foarte iubit de panduri. Era un flăcău „de o stare robustă, în cea mai frumoasă vârstă a juneţei sale, cu un păr galben ca beteala care ajungea la genunche şi de o frumuseţe nespusă, rudă cu cei mai mulţi căpitani”. Trupul lui atârna, spânzurat de o salcie şi se vedea clar la lumina focurilor. A fost situația care l-a făcut pe M. Cioranu, aghiotantul lui T. Vladimirescu, să noteze despre șeful său: „Trebuie să spunem adevărul, Tudor era un om aspru și la mai multe împrejurări, crud”. 

Profitând de starea de nemulțumire creată în tabăra pandurilor, în dimineața zilei de 21 mai, căpitanii Iordache Olimpiotul şi Ioan Farmache l-au acuzat pe T. Vladimirescu de trădare a Eteriei și de înțelegere cu turcii. 
T. Vladimirescu a fost făcut prizonier de eterişti înlăuntrul foişorului în primele ore ale dimineţii de 21 mai şi n-a mai fost scos afară decât atunci când s-au îndreptat spre Pitești, sub pază sigură. De aici a fost dus la Târgoviște unde a fost executat în noaptea de 26/27 mai 1821.

Foișorul de pază este astăzi intrarea principală a Muzeului Golești, unde vizitatorii pot admira arme de provenienţă turcească din timpul revoluţiei și o copie a drapelului pandurilor, purtat de aceştia cu glorie în timpul revoltei.