În comuna Boteni se află Muzeul Satului, care poartă numele unuia dintre cei mai mari etnografi ai țării - prof. Ion Chelcea. La inițiativa unor oameni inimoși de-ai locului, muzeul a fost inaugurat în anul 2009, cu ocazia celei de-a 14-a ediții a Festivalului Brâul de la Boteni, îndeplinind astfel dorința mareului etnograf și încununând eforturile acestuia de a înființa un lăcaș al culturii tradiționale locale la Boteni. Clădirea care adăpostește Muzeul Satului este construită în stilul tradițional specific zonei Muscelului, cu pridvor înalt, adăpostind două încăperi despărțite de o tindă. În muzeu se regăsește tot ce are mai frumos și mai valoros acest ținut muscelean.
În încăperea principală a muzeului sunt expuse obiecte tradiționale muscelene, care ilustrează tradițiile, obiceiurile și ocupațiile localnicilor de-a lungul vremii. Printre cele mai admirate exponate se numără costumele populare specifice zonei, printre care și un frumos strai de mireasă. Lada de zestre reprezintă și astăzi un obiect de valoare pentru orice locuitor al Boteniului. Realizată din lemn și pictată manual, aceasta conținea lucrurile cu care fetele de măritat plecau din casa părintească către noua lor locuință.
Pereții caselor tradiționale erau decorați cu chilimuri, lucrate de femeile din Boteni la războiul de țesut sau pe gherghef. Chilimurile sunt realizate cu motive geometrice, dar și florale, inspirate din natură. Una din ocupațiile principale ale femeilor muscelene era țesutul, războiul de țesut fiind un obiect nelipsit în trecut din casele localnicilor din Boteni. Cu ajutorul acestuia, femeile țeseau postavul din care se făceau cioarecii și ițarii bărbaților, dar și delicata pânză de borangic din care se lucrau iile purtate de femei.
Tinda adăpostește o bucătărie tradițională din zona Muscelului, având în mijloc o masă joasă rotundă în jurul căreia ai casei se așezau să ia masa. În interiorul bucătăriei se regăsesc numeroase obiecte folosite în gospodărie, precum: donița în care se ținea apa, bota folosită la fabricarea țuicii, tronul de mălai, copaia, oale de pământ în care era ținută mâncarea, plosca, butoiașele în care se ținea țuica, putineiul în care se făceau untul și smântâna.
Tacâmurile erau confecționate din lemn, iar vasele din lut. Pe peretele bucătăriei sunt expuse inclusiv obiecte de ceramică de Boteni, până în anii 1920 – 1930 localnicii practicând meșteșugul olăritului. O altă încăpere a Muzeului Satului adăpostește vestigii istorice – obiecte descoperite pe teritoriul comunei Boteni, unele datând chiar din Neolitic. Ca mărturii ale trecutului, aici sunt expuse unelte, arme și obiecte casnice, toate lucrate manual din piatră, lemn sau fier.
O importantă parte a muzeului adăpostește palmaresul impresionant al Ansamblului Folcloric Argeșelul, mândria locuitorilor Boteni. Zeci de diplome, medalii, plachete, premii și fotografii sunt expuse în vitrine. Expoziția rezervă un loc aparte fiilor comunei, personalități marcante ale culturii românești: Petre Țuțea, Ion Chelcea, Georgeta Bidilică Vasilache, Mihaela Bidilică Vasilache. La Muzeul Satului din Boteni regăsim cărți, reviste, articole scrise de condeile măiastre ale scriitorilor amintiți. Adresa: Comuna Boteni este situată pe Valea Argeșelului, la o distanță de aproximativ 24 km de Câmpulung și 50 km de Pitești. Este străbătută de șoseaua națională DN73D, care o leagă spre sud de Hârtiești, Vulturești, Davidești, Mioveni și Mărăcineni (unde se termină în DN73) și spre nord de Mioarele și Valea Mare-Pravăț (unde se termină în DN72A).
Sursa: "Boteni - Cultură și Tradiție", Unitatea Administrativ Teritorială Boteni, iulie 2016; brauldelaboteni.ro
La 25 noiembrie 1878, învățătorul Luca Paul, mare personalitate a timpului, înființează în comuna Domnești prima bibliotecă rurală atestată din țară, bibliotecă ce-i poartă astăzi numele și care dispune de o secție muzeistică frumoasă și deosebit de valoroasă având exponate cu valoare de patrimoniu: Carte veche sec.VII-XIX („Floarea Darurilor", „Snagov" – anul 1700, „Mystirio Sacrament" – anul 1651, „Minei", „Octoih", „Evanghelia" – anul 1729), icoane pictate pe lemn, sec. XVI-XIX (Icoana ,,Sf. Ioan Botezatorul"și „Maica Domnului cu Pruncul", anul 1518-1519).
În Secția Muzeistică de la Domnești sunt expuse și obiecte de artă din perioada medievală, artă plastică contemporană, metaloplastie şi medalistică, strânse de către Societatea Culturală „Luca Paul" cu zeci de ani în urmă, prin strădania preoţilor Ion Radomirescu şi Grigore Venescu, precum și a artistului plastic Ion Susală.
De asemenea, la Domnești regăsim o colecție etnografică deosebită, ce cuprinde obiecte de port popular specifice zonei, precum marama țesută din fire subțri de borangic, cămașa mocănească (specifică pastorilor domnisani), o fotă bătrânească de la sfârșitul secolului al XIX-lea, precum și unelte specifice legate de ocupațiile tradiționale, cum ar fi păstoritul, pomicultura, prelucrarea lemnului și "industria casnică": sucală, vârtelniță, piepteni pentru lână, furci de tors.
Adresa: Comuna Domnesti se află la jumatatea drumului dintre Curtea de Argeș și Câmpulung, pe șoseaua națională DN73C.
Sursa: Primăria Domnești - primariadomnestiag.ro; cimec.ro
Muzeul Sportului Argeşean a fost amenajat în incinta Muzeului Judeţean Argeş și este deschis publicului începând cu anul 2008. Muzeul Judeţean Argeş este singura instituţie muzeală din România care oferă publicului vizitator un muzeu de anvergură dedicat sportivilor merituoşi din Argeş, un muzeu al campionilor argeşeni. Expoziția prezintă diverse obiecte care au aparţinut unor sportivi celebri argeşeni, care au obținut cel puţin un titlu de campion naţional.
În aproximativ 60 de vitrine şi pe numeroase panouri sunt expuse documente, fotografii, medalii, plachete, cupe, diplome, echipamente sportive, fanioane, afişe din cadrul competiţiilor sportive. Muzeul ilustrează următoarele ramuri sportive: atletism, tenis de câmp, fotbal, box, judo, lupte greco-romane, karate-do, înot, kaiac-canoe, aeromodelism, ciclism, automobilism.
Printre sportivi se numără fotbaliștii Nicolae Dobrin, Adrian Mutu, Ion Barbu, atleții Carol Corbu, Olimpia Cataramă, Marian Oprea, tenismena Ruxandra Dragomir, boxerii Viorel Ioana, Mircea Fulger, Crinu Olteanu, înotătoarea Larisa Lacustă, luptătorii și judocanii Ion Dulică, Arghira Anton, Roibu Loredana, aeromodelistul Marian Popescu, ciclistul Gabriel Moiceanu etc., personalități care vor rămâne pentru totdeauna în istoria sportului românesc.
Adresa: Sediul Central al Muzeului Județean Argeș, Corpul B (Str. Armand Călinescu, nr. 44, Intrarea din Bulevardul Eroilor, Municipiul Pitești, județul Argeș).
Mihai Tican Rumano s-a născut pe 2 iulie 1893 în comuna Berevoești, județul Argeș. Personaj fascinant, Mihai Tican Rumano este cel mai cunoscut scriitor român cu lucrări din domeniul literaturii de călătorie. A avut o viață tumultoasă, plină de aventuri. La numai 16 ani, Mihai Tican Rumano s-a îmbarcat pe un vas italienesc cu care a ajuns la Napoli. Dornic să cunoască noi orizonturi, începe un periplu de aproape 25 de ani prin toată lumea. Vizitează, astfel, țări din Africa, America de Sud și America de Nord, ajungând pănă în Australia și Noua Zeelandă. Cel mai mult va sta în Argentina și Spania, unde își va publica și primele lui articole și cărți de călătorie, pentru multe dintre ele primind elogii din partea presei de specialitate.
În 1935, a fost decorat de împăratul Haile Selassie I al Etiopiei și ridicat la gradul de ofițer imperial pentru popularitatea făcută Etiopiei prin volumul monografic "Abisinia". De asemenea, președintele Republicii Spaniole, Alcado Zamora, i-a acordat titlul de "Cavaler al Ordinului Republicii" pentru "meritele deosebite în sprijinirea aspiraţiilor poporului spaniol". Printre titlurile cărților sale amintim: „Pierduți printre fiare", „Dansul canibalilor", „Lacul cu elefanți", „Viața albului în țara negrilor", „Peste mări și țări" etc.
Pasionat colecționar de opere de artă, Mihai Tican-Romano a donat colecția sa de artă plastică Muzeului din Câmpulung Muscel în anul 1959. Donația a constitutit nucleul Secției de artă plastică a acestui muzeu, inaugurată în anul 1960.
[Image]În clădirea vechii școli din satul său natal, Berevoești, renovată în 1985, a fost amenajată Colecţia de Artă Plastică "Mihai Tican-Rumano". Colecţia prezintă obiecte de artă (pictură de ulei, gravuri, acuarelă, cărbune, tuş etc.) donate de către scriitorul şi călătorul Mihai Tican-Rumano (1895 - 1967) ca omagiu adus locului unde a copilărit. De asemenea, în satul Berevoești se află și Casa memorială Mihai Tican-Rumano, organizată în casa natală a scriitorului, în care se păstrează câteva obiecte și fotografii. În prezent, Școala cu clasele I -VIII din Berevoești poartă numele celebrului fiu al satului - Mihai Tican Rumano.
Adresă: Muzeul "Mihai Tican-Rumano" se află lângă Primăria Berevoeşti, pe Valea Satului.
Sursa: http://ghidulmuzeelor.cimec.ro; https://ro.wikipedia.org/; www.culturaarges.com; http://povesteazilei.blogspot.com/
Galeșul de Argeș este una dintre cele mai frumoase așezări subcarpatine de pe plaiurile Basarabilor întemeietori de țară. Situat la 24 km nord-est de Curtea de Argeș și la 55 km nord de Municipiul Pitești, satul Galeș din comuna Brăduleț este relativ tânăr față de alte așezări românești. Acesta a luat ființă după 1750, prin stabilirea aici a mai multor familii de etnici români din Mărginimea Sibiului, unde există un sat cu același nume (Galeș) atestat din secolul al XIII-lea. Bătrânii povestesc că moșii lor și-au făcut întâi bordeie prin crânguri, departe de râu, de drum, pentru a se adăposti de ochii spionilor veniți de dincolo de Carpați.
Muzeul Etnografic din Galeș a fost înfiinţat în 1976 în timpul învăţătorului Florea State, cu aportul corpului didactic al școlii satului și cu sprijinul localnicilor.
Casa Muzeu a fost ridicată într-o clădire în stil argeşean, fiind concepută special cu această destinaţie pentru a rămâne ca un model de casă ţărănească din Galeşul secolelor XIX – XX. Clădirea este din bârne de lemn pe o temelie de piatră, cu sală la etaj, fiind acoperită cu șiță de brad.
[Image]La primul nivel, casa este compusă din şase camere: două (bucătăria și odaia de dormit) sunt aranjate după specificul etnografic local. Celelalte încăperi prezintă exponate variate ce înfăţişează portul şi îndeletnicirile localnicilor. Dintre cele șase camere cu ferestre pe toate cele patru laturi ale casei, două sunt amenajate ca şi odăile de altădată ale satului. Una este „odaia cu corlon” – bucătăria ţărănească de odinioară – cu icoana în perete, la răsărit, cu pământ pe jos, cu masă de lemn, scaune, străchini de pământ, linguri de lemn, tronul de mălai. Elementul de bază, care și dă denumirea camerei, este corlonul sau hornul care asigura evacuarea fumului vetrei deschise pe care se gătea. Cealaltă este „odaia de dormit” sau „iatacul” pardosită cu scândură, cu icoană în perete, crucea de jurământ şi oala cu busuioc pe masă. Aici, vizitatorul descoperă patul tare de scândură pe care este așezată lada de zestre, acoperite cu frumoase ţesături colorate de lână. Atârnată de tavan găsim copăița în care mamele îsi legănau pruncii. Lada de zestre, în Galeș, conținea atât îmbrăcămintea special țesută și cusută de tânără pentru momentul cununiei, cât și plocade, macate, ștergare, laițe, perdele și batiste cusute manual.
[Image]Celelalte patru camere conţin exponatele strânse din gospodăriile sătenilor oglindind atât portul, cât şi îndeletnicirile locuitorilor Galeşului. În camera mare se găsesc expuse mai multe costume bărbăteşti şi femeieşti lucrate în casă, „chilimuri” şi prosoape ţărăneşti. Exponatul central este teascul pentru untdelemn, folosit în gospodăriile din Galeș din secolul XIX până după jumătatea secolului al XX-lea. Se obținea untdelemn din sămânță de dovleac sau din miez de nucă.
Următoarea cameră este dedicată îndeletnicirilor feminine, fiind expuse unelte rudimentare specifice activităților casnice: războiul de țesut, vârtelnița, melița, precum și tipare folosite pentru imprimarea modelelor de cusut pe ii și cămăși bărbătești.
Există și camera dedicată îndeletnicirilor bărbătești. Ocupația de bază a găleșanilor fiind creșterea animalelor, oieritul, marea majoritate a exponatelor din această cameră o reprezintă obiectele legate de oierit: opinci, cojoace de lână, fluiere, ciubere și altele. Tot în această cameră sunt expuse topoare, instrumente pentru șiță și pentru împletit funii de cânepă. Găleșanii sunt recunoscuți ca buni dulgheri și șițari. Un loc aparte în această colecție îl ocupă carul cu roți de lemn, care datează din secolul al XIX-lea.
În camera de la etajul Casei Muzeu sunt expuse fotografii și diplome care atestă activitatea fructuoasă la nivel național a Formației de dansuri populare și a Corului țărănesc din Galeș.
În curtea Muzeului se află, încă din anul 1938, Monumentul Eroilor din piatră, cu vultur, închinat eroilor găleșani din Primul Război Mondial.
În prezent, Asociaţia Culturală Sătească Galeş are în grijă conservarea şi valorificarea fondului muzeal.
IMPORTANT! Muzeul Satului Galeș este deschis vizitatorilor la cerere. Pentru a vizita muzeul trebuie să vă programați sunând la numărul de telefon: 0748.188.365 sau trimițând un e-mail la adresa: muzeul@satul-gales.ro sau contact@satulgales.ro.
Sursa: Asociaţia Culturală Sătească Galeş; http://www.satulgales.ro/; https://ghidulmuzeelor.cimec.ro/
• Mușătești, satul care avea Ateneu Central Rural la 1879
În comuna Mușătești, la mai puțin de 30 de kilometri de Pitești, se găsește un inedit muzeu al satului deschis de câteva decenii. Acesta onorează trecutul așezării, unde învățații au creat la 1879 un Ateneu Central Rural.
Muzeul Satului Mușătești este amenajat în incinta Căminului Cultural din localitate și evocă, prin exponate și documente unice, momente importante din viața așezării și din activitatea lui Constantin Dobrescu - Argeș, născut pe aceste meleaguri la 28 iunie 1856.
Colecția de etnografie este foarte bogată și reprezintă o mărturie vie a creației populare și a ocupațiilor tradiționale din zonă. Aici regăsim universul gospodăriilor tradiționale românești, transpus printr-o expoziție ce cuprinde obiecte de uz casnic, țesături de interior, cusături, piese de port popular tradițional, obiecte legate de datini și obiceiuri locale, precum şi o colecție de istorie memorială. De asemenea, atelierele olarilor prezintă tipuri vechi de vase, precum fiertura, oala cu barieră, codana (oala mare de untură), oalele de moți. Multe dintre obiectele expuse în muzeu reprezintă piese de artă populară de o deosebită valoare.
[Image]Învăţătorul, publicistul, juristul şi politicianul Constantin Dobrescu-Argeş este omul sub îndrumarea căruia a luat fiinţă, în anul 1879, Ateneul Central Rural, care a contribuit esențial la formarea spirituală a locuitorilor din Mușătești și din localitățile limitrofe. Această entitate a constituit un remarcabil centru cultural prin desfășurarea de activități teatrale, crearea unei biblioteci publice destinate sătenilor, inițierea apariției unor reviste și a periodicelor "Țăranul", "Gazeta poporului" și "Gazeta țăranilor", precum și prin înființarea unei tipografii locale.
[Image]Comuna Mușătești este recunoscută și prin faptul că aici se regăsesc două monumente istorice de interes național: Biserica de lemn „Sfinții Voievozi" din Valea Faurului și Mănăstirea Robaia.
Localitatea se află în partea central-nordică a județului Argeș, pe malurile râului Vâlsan. Este străbătută de șoseaua națională DN73C, care leagă Curtea de Argeș de Câmpulung.
Sursa: Facebook Muzeul Satului Mușătești; Primăria Mușătești; ghidulmuzeelor.cimec.ro
Casa Goangă din Curtea de Argeş este una dintre cele mai importante case memoriale din judeţul Argeș. Poartă numele familiei lui Petre Ştefănescu Goangă şi a fost, de fapt, casa bunicilor acestui artist. Casa a fost construită la începutul secolului al XIX-lea şi este alcătuită din parter şi cerdac. Este cea mai amplă construcție rezidențială tradițională păstrată în centrul istoric. Prispa generoasă, de sub acoperișul de șiță, orientată spre curte, constituie elementul major al compoziției. Casa are şi o pivniţă ale cărei uşi poartă amprenta gospodăriilor tradiționale argeșene.
Petre Ștefănescu Goangă a studiat la Paris, iar vocea sa l-a făcut cunoscut în întreaga lume, devenind oaspetele îndrăgit al marilor scene de peste hotare. A fost cântăreţ de operă, bariton, dar şi pedagog. De asemenea, a jucat în filmul „Pantoful Cenuşăresei", regizat de Jean Georgescu, în anul 1969.
Casa Goangă este un monument istoric important și din perspectiva familiei artistului. Bunicul lui Petre Ştefănescu Goangă a fost o personalitate de seamă a României. Profesor de psihologie, rector la Universitatea din Cluj, membru al Academiei Române, acesta a înfiinţat prima instituţie de psihologie experimentală.
[Image]Sursa: Asociația Montană Vidraru; https://visitcurteadearges.ro/; wikipedia.org; welcometoromania.ro
Strada Viorelelor, Curtea de Argeș 115300, Romania
La Curtea de Argeş, Dumitru Norocea a reușit cu multă răbdare să scoată la iveală pictura de secol al XIV-lea, pictură în stilul Renaşterii Paleologe. În perioada restaurării Bisericii Domneşti din Curtea de Argeş, a decis ca împreună cu soţia sa Elisabeta să îşi construiască o casă cât mai aproape de Biserica Domnească.
Dumitru Norocea şi-a dorit foarte mult ca locuinţa sa să devină muzeu, lucru dus la îndeplinire de soţia sa după moartea marelui artist. În anii 1985-1986, la parterul casei s-a organizat o expoziţie de etnografie. Găsim aici vase de ceramică argeşeană, cusături şi ţesături specifice zonei, costume populare din arealul argeşean şi unelte folosite la îndeletniciri casnice şi munci agricole.
La etajul clădirii a fost organizată o expoziţie cu picturile realizate de Dumitru Norocea cu teme rustice, descrierea costumelor populare şi Răscoala din 1907. Tot la etaj, descoperim documente şi atestate ale pictorului restaurator, adeverinţe din perioada petrecută în Italia, paşaportul, şevalete, scaunul trepied, planşa de culori şi diverse pensule.
Sursa: Asociația Montană Vidraru; https://visitcurteadearges.ro/
Strada Victor Ștefănescu 8, Curtea de Argeș 115300, Romania
The “Goleștii Badii” Ethnographic Museum in Topoloveni represents for tourists a portal to the past, to the daily living of the villagers and their customs. The museum consists of several rooms, in which various clothing items are exhibited, such as over 100 years old embroidered peasant blouses, pots, clay pots with traditional inscriptions and household tools. A room in the museum is dedicated to cult objects and there are also old books written in Slavonic and Cyrillic. Among the valuable exhibits there is a functional gramophone, old radios, but also a meteor rock that fell from the sky a few decades ago, donated by locals to the museum in Topoloveni.
The “George Topîrceanu” Memorial House in Nămăiești is the place where the author of “Happy and sad Ballads” spent 8 years of his life. The house presents exhibits related to the life and activity of the poet - a part of the personal library, letters addressed to family and friends, manuscripts, photos, hunting weapons, sticks. An interior wooden staircase, an original element in the peasant architecture, leads us upstairs where the atmosphere in which George Topîrceanu lived and wrote was recreated. Towards the street, a bedroom with antique furniture and many popular fabrics evoke for the visitor the calmness of the poet's hours of rest.
