Catedrala "Sfinții Apostoli Petru și Pavel" Mioveni

Schitul Brădetu închinat Sfântului Nectarie și Sfântului Ioan Botezătorul datează din vremea domnitorului Mircea cel Bătrân. A rezistat peste secole ca obşte de călugări, fie de sine stătătoare, fie ca metoc al Mănăstirii din Curtea de Argeş. S-a menţinut până la reformele agrară şi bisericească impuse de Cuza, în urma cărora s-a dezvoltat satul actual Brădetu, iar schitul s-a transformat în biserică de enorie. După 130 de ani, din dorinţa a trei călugări, s-a pornit la o ctitorie nouă, la 800 m altitudine, deasupra satului, așezământul monahal primind numele vechiului schit Brădetu. Odată cu finalizarea construcţiei noului paraclis în anul 2005, a fost adusă la Brădetu icoana mare a Sfântului Nectarie pictată de monahiile din Mănăstirea Sfintei Treimi din Insula Eghina. Mai mult, în noul paraclis au fost aduse părticele din moaștele Sfântului Ierarh Nectarie, care au fost așezate într-o raclă aurită. Turiștii care ajung în zonă pot să viziteze și Biserica Înălţarea Domnului a vechiului Schit Brădetu. Construită la începutul secolului al XV-lea și declarată monument istoric și de arhitectură religioasă, Biserica Schitului Brădet reprezintă un important edificiu caracteristic arhitecturii vechi românești, fiind considerată primul monument construit în întregime de meșteri români. [Image]Adresa: sat Bradetu, com. Brăduleț, județul Argeș Sursa: Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului; https://basilica.ro/; https://www.crestinortodox.ro/; Via Valahia; https://viavalahia.ro/

Stațiunea Brădetu este situată la 624 metri altitudine, pe cursul superior al râului Vâlsan. Este o stațiune balneoclimaterică de recuperare și odihnă, ideală pentru tratament datorită climatului favorabil prezent aici și a apelor minerale sodice, sulfuroase, iodurate, clorurate sau bicarbonate, descoperite în acestă zonă, în anul 1888, de către fotograful Ioan Nicolescu. Efectul benefic al acestor ape minerale în tratamentul afecţiunilor renale, hepatice, gastrice, metabolice, reumatice este bine cunoscut şi utilizat în cadrul tratamentelor de recuperare fizioterapeutică efectuate în Spitalul de Recuperare Brădet. [Image]Pe lângă posibilitatea realizării diverselor tratamente și proceduri, stațiunea baleneoclimaterică Brădetu beneficiază și de un potențial turistic ridicat, datorită peisajelor pitorești de pe Valea Vâlsanului, o zonă protejată, clasificată drept rezervație naturală mixtă, în special datorită prezenței în apele Râului Vâlsan a unei specii de pești unică în lume, Romanythis Valsanicola, denumită popular asprete. Adresa: Brădetu este un sat care aparține comunei Brăduleț din județul Argeș, situat la 28 km de Curtea de Argeș și la 59 km de Pitești.

The Athenaeum Cross on Mount Iezer has a special history. In 1937, the dynamic cultural activists of the Voinești Athenaeum initiated the action of erecting a cross on Mount Iezerul Mare. The first wooden cross was placed at an altitude of 2270 meters, but it collapsed due to the action of natural factors. Over time, other stone crosses were erected, but they disappeared. Thus, in 1988, the "Plaiuri muscelene" Tourism Association and Salvamont Câmpulung, under the leadership of the head of the group at the time, placed an iron cross. While searching for boulders to reinforce the cross, a short distance away, in a valley, one of the stone crosses was found. It was embedded in concrete at the base of the iron one. The old cross has an inscription that is difficult to see, which is why the Salvamont members copied the message onto a stainless steel plate and attached it to the current cross: "GREAT ARE YOU, LORD, AND WONDERFUL ARE THE WORKS OF YOUR HANDS." Arges Guide App Proposal: Route: Voina Chalet - Bătrâna Valley - Pârâul Iezerului - Iezer Refuge - Iezer Lake - Crucea Ateneului Difficulty: medium/difficult; Distance: 8.64 km; Duration: 4:00-5:00h The Crucea Ateneului can be reached on a route starting from the commune of Lerești. The route has a Blue Point marking and represents the connection between Voina Chalet and Crucea Ateneului, passing by the Iezer Refuge and Lake. This option is not recommended in winter because it crosses the Iezerului Mic valley (avalanche corridor). The route offers views of the Bătrâna and Iezerul valleys (with sloping and forested slopes), towards Văcărea Mountain and Plaiul lui Pătru and towards the Iezer-Păpușa Mountains. Once you reach the Athenaeum Cross, magnificent landscapes open up in front of you, above Lake Iezer and the glacial valley of the same name. More mountain trails starting from the Voina area to Iezer here: https://www.cabanavoina.ro/trasee-montane/ Source: Lerești City Hall; Facebook/Lerești Tourist Village; https://muntii-nostri.ro/; Argeș Mountain Rescue.

Biserica din satul Cepari Ungureni este situată în apropierea malului drept al râului Topolog și are hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”.    A fost ridicată în anul 1820, fiind construită din cărămidă și având formă de navă. Se spune că ctitorii bisericii au vândut o parte din moșie pentru a construi această biserică. [Image]Comuna Cepari are o istorie de peste cinci secole. Numele satului de reședință, Cepari Pământeni, este menționat pentru prima dată într-un act ce datează din 10 august 1519. Denumirea este legată de numele boierilor care au avut moșii pe aceste meleaguri. Localitatea este străbătută de Râul Topolog. În comună veți găsi și alte obiective turistice, precum Biserica din satul Ceparii Pământeni cu hramul „Înălțarea Domnului” și „Vila Minovici”, construită de prof. dr. Ștefan Minovici și soția sa Viorica Minovici, în perioada interbelică.    Chimistul Ștefan Minovici a fost fratele medicului legist Mina Minovici și al profesorului Nicolae Minovici. A fost membru corespondent al Academiei Române și membru fondator al Academiei de Științe din România. Așezare: Comuna Cepari se află în nord-vestul județului Argeș, pe cursul superior al Râului Topolog. Este străbătută de șoseaua județeană DJ 678A, care o leagă spre nord de Șuici și spre sud de Tigveni (unde începe o porțiune comună cu DN73C). Comuna Cepari este situată la 55 km de municipiul Pitești și la 22 km de municipiul Curtea de Argeș.

Mănăstirea Robaia se află în zona central-nordică a judeţului Argeş, la aproximativ 7 kilometri de comuna Muşăteşti, în zona deluroasă a pârâului Robaia. Începuturile aşezării călugăreşti la Robaia sunt străvechi, prelungindu-se în timp către anul 1359, când la Curtea de Argeş s-a "aşezat" Mitropolia Ţării Româneşti.  Valea Robaia, prielnică retragerilor în vremuri de primejdie, a adăpostit de multe ori, de-a lungul istoriei noastre, sate întregi care se retrăgeau și așteptau cu răbdare trecerea prigoanelor. Numele de Robaia provine de la un atac al turcilor, care au intrat în această biserică și au luat oamenii robi în noaptea de Înviere. Documentele spun că proprietatea pe care era construită mănăstirea Robaia era a lui Pârvu Logofătul, ginerele voievodului Alexandru al II-lea. Urmaşii acestuia închină mănăstirea, în 1671, ca metoc al mănăstirii Argeşului, şi rămâne în continuare metoc al Episcopiei Argeşului. Biserica poartă hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe şi este compusă din pronaos, naos şi altar. Ulterior, în cadrul unei restaurări, i se adaugă pridvorul pe stâlpi de lemn cu ferestre. Pictura din altar şi naos este refăcută în 1848, iar cea din pronaos în 1901 şi 1914. Clopotniţa actuală este construită în 1848 din bolovani şi cărămidă, înlocuind o clopotniţă mică din lemn. [Image]De-a lungul timpului, în mănăstire au trăit mai mulţi călugări luminaţi: egumenul Sofronie de la Cioara şi Pârvu Mutu zugravul, pictor bisericesc şi portretist, care şi-a petrecut aici ultimii ani din viață ca monah şi schivnic. Cunoscută ca obşte de călugări, mănăstirea este transformată în mănăstire de maici în 1954.  În apropiere de mănăstire, la aproape 300 de metri distanţă, se află "Fântâna de leac", a cărei apă se spune că ar avea proprietăţi tămăduitoare. Situată într-un cadru natural deosebit, Mănăstirea Robaia atrage permanent turişti dornici să descopere frumuseţile Argeșului, dar şi oameni care caută un loc de rugăciune și reculegere. [Image]Acces: Mănăstirea Robaia se află în apropierea unor centre de comunicaţie care asigură legătura cu oraşele Piteşti, Curtea de Argeş şi Câmpulung Muscel. Drumul naţional DN 73C şi cel judeţean Piteşti-Brădet realizează comunicarea rutieră cu oraşele menţionate. Sursa: crestinortodox.ro

Aflat la poalele munţilor Piatra Craiului, Podu Dâmboviței este un colț de rai în care se păstrează și astăzi aerul pitoresc al satului de odinioară. [Image]Denumirea localității provine de la un pod din lemn construit în timpul primelor atestări documentare ale localității, care facilita circulația dinspre Brașov spre Pitești prin culoarul Rucăr-Bran. Acest pod este considerat monument istoric. Principala ocupație a locuitorilor din această zonă este păstoritul. În fiecare toamnă are loc răvășitul oilor, moment de mare bucurie și încântare printre localnici. [Image]Localitatea păstrează tradiții și obiceiuri vechi de sute de ani. Cântece de oierit, doine, dar și hore pot fi culese aproape de la fiecare bătrân al satului, în zeci de variante. La fel, portul popular are aici numeroase taine și simboluri pe care tot cei bătrâni știu a le descifra și interpreta. [Image]Sursa: Foto Salvamont Argeș; Primăria Dâmbovicioara.

Barajul Pecineagu se află pe cursul superior al râului Dâmbovița, într-o zonă superbă, între munții Piatra Craiului și Iezer-Păpușa. Construcția se află în exploatarea Administrației Naționale Apele Române, prin Administrația Bazinală de Apă Argeș-Vedea. Înălțimea acesteia este una impresionantă, 107 metri, iar lungimea coronamentului este de 267 metri. Lacul de acumulare Pecineagu are o capacitate de acumulare de 63 de milioane metri cubi de apă, dar poate înmagazina până la 69 de milioane de metri cubi. Este utilizat pentru alimentare cu apă, producție de energie hidroelectrică și irigații. La baraj se poate ajunge mergând pe drumul din Câmpulung Muscel spre Brașov pe DN73, până ce ajungeți în Podu Dâmboviței. De acolo, veți parcurge 25 de kilometri cu mașina pe un drum ce traversează satul Sătic. Sursa: Apele Române Argeș-Vedea

Peştera Colţul Surpat (sau Peştera Urşilor) este situată pe Valea Dâmboviţei, la 2 km distanţă de localitatea Podu Dâmboviţei. La 300 m după intrarea în Cheile de Sus ale Dâmboviţei, în versantul drept, porneşte o potecă amenajată, cu balustrade şi trepte ce conduc la intrarea aflată la o altitudine de 850 m.  • Lilieci în Hibernare, în Peștera Urșilor [Image]Denumirea provine de la numărul mare de resturi fosile de urs de peșteră, descoperite aici în anul 1951. În peșteră, se desprind două galerii: cea din stânga duce spre galeria gangul Urșilor, unde au fost descoperite resturi scheletice ale ursului de cavernă (Ursus spelaeus). Este declarată Rezervaţie Naturală şi prezintă o parte din stalagmitele şi stalactitele specifice unei peşteri. • Stalagmite de gheață, formate în Peștera Urșilor [Image]Sursa: Foto Salvamont Argeș

De o frumusețe naturală rar întalnită, Cheile Dambovicioarei se întind de-a lungul culoarului Rucăr-Bran, în zona calcaroasă a Munților Piatra Craiului. Din satul Podu Dâmboviţei, parcurgând traseul către satul Dâmbovicioara, drumul şerpuieşte printre case până ajungem la limita satului. În față, apar primii pereţi de stâncă ce marchează intrarea în cheile Dâmbovicioarei. Aici, natura a creat de-a lungul timpului o bogăție de fenomene carstice de o frumusețe deosebită.  • Drumul prin Cheile Dambovicioarei [Image]Zona de chei are aspectul unui adevărat canion. Defileul este format, de fapt, din două sectoare de chei: Cheia Mare, care constituie prima şi cea mai mare parte a defileului, şi Cheia Mică a Dâmbovicioarei, care se găsește în amonte de prima. Cheile Dâmbovicioarei se întind pe o lungime de aproximativ doi kilometri, fiind cea mai spectaculoasă porțiune de chei, cu un aspect de-a dreptul uimitor. Pereții drepți ai văii parcă încearcă să se împreune în anumite sectoare, depășind înălțimea de 200 de metri. Sursa foto: Salvamont Argeș