Culele au apărut spre sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, din nevoia de apărare a micii boierimi din mediul rural, pe fondul unei stări de nesiguranță dată de presiunea pașalelor de la sud de Dunăre, în contextul intensificării dominației otomane și a slăbirii autorității de stat. Amplasate în puncte strategice, cu precădere în zonele de deal, în afara localităților, culele formau, în vechime, lanțuri de semnalizare a pericolelor. Din punct de vedere al structurii, culele sunt construcții cu pereți groși din piatră sau cărămidă, cu ferestre mici și metereze (guri de tragere), cu ușă de acces la nivelul parterului puternic întărită și numeroase ascunzători. Printre culele din Argeș care se mai păstrează și astăzi, menționăm: Cula Sultănica, Conacul Budișteanu, Conacul Teodor Brătianu, Cula Drugănescu, Cula Racovița și Cula Vlădescu. Deși unele dintre acestea se află într-o stare bună de conservare, iar altele se află în stadiul de ruine, toate culele au o mare valoare istorică, socială, arhitecturală și identitară, fiind martore ale unor timpuri demult apuse.
👁 Ansamblul Cula Sfântul Mina – Orchidan din Ștefănești Ansamblul Cula Sfântul Mina – Orchidan din Ștefănești, județul Argeș, este o comoară istorică ascunsă în inima vechii așezări a Brătienilor. Ridicat la sfârșitul secolului al XIX-lea, ansamblul impresionează prin eleganța sa arhitecturală. Cele două clădiri monumentale, construite din piatră și cărămidă, fascinează prin detalii: prima dintre ele, cu subsol și parter, găzduiește încăperi spațioase și o prispă, reflectând farmecul vremurilor apuse. A doua clădire, o fostă cramă, păstrează autenticitatea arhitecturii culelor oltenești, cu două subsoluri și un parter generos. Pe lângă acestea, ansamblul adăpostește și alte comori ale patrimoniului, precum Biserica „Sf. Ioan Bogoslovul” și Fostul Schit Valea Mare – Podgoria, fiecare cu o poveste ce așteaptă să fie descoperită. Însuși Domnitorul Constantin Brâncoveanu poposea aici, în zonă, pentru culesul viilor din Valea Mare, în drumul său de la curtea domnească de la Târgoviște spre cea de la București.
👁 Cula Sultănica În comuna Șuici, pe malul drept al Topologului, se află Cula Sultănica, o locuință fortificată construită la sfârșitul secolului al XVIII - lea de căpitanul Ştefan Balotă, având caracter de construcție pentru apărare în vremuri de neliniște. A devenit leagănul familiei Brătianu, după căsătoria lui Ene Brătianu cu Safta, nepoata căpitanului Balotă. Edificiul poartă numele de Sultănica de la Sultana, fiica lui Ene Brătianu. Casa-culă este alcătuită dintr-un corp vechi de clădire, nucleul central, căruia i s-au atașat extinderi pe laturile de nord-est, sud-est și sud-vest. Etapele diferite de construire sunt evidențiate atât planimetric, cât și prin sistemul constructiv. Nucleul central, cu plan compact de formă dreptunghiulară, are încăperi acoperite cu bolți cilindrice la parter și la etaj. La etaj se păstrează guri de tragere. Ene Brătianu a ridicat alături şi o frumoasă biserică, cu hramul Sfântul Nicolae. Biserica "Sf. Nicoale" este un monument istoric de arhitectură de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, făcând parte din a doua epocă a noului stil românesc al Renașterii. În curtea bisercii se află o cruce de piatră, care datează din anul 1736, scrisă în litere chirilice, precum și cavoul marelui savant Constantin Miculescu.
👁 Conacul Budișteanu În localitatea Budeasa din Argeș, la 10 kilometri distanță de Pitești, se află Conacul (Cula) Budișteanu, un monument reprezentantiv pentru cultura și patrimoniul județului. Legenda spune că acest conac a fost ridicat de Pană, un căpitan din oastea lui Mihai Viteazul. Acest lucru este adeverit de o placă de marmură, aflată la intrare în clădire, care are următoarea inscripţie꞉ „Clădită de căpitan Pană ot Budeasa, în timpul lui Mihai Vodă (1598)”. În prezent, Conacul Budiștenilor este alcătuit din corpul vechi, care a fost reconstruit în perioada 1762-1764, de către marele armaș Șerban Budișteanu. A fost reparat și modificat în anul 1870, modificările structurale fiind efectuate de generalul Alexandru Budișteanu, fost aghiotant al regelui Carol I. În perioada 1922-1927, clădirii i s-a adăugat o nouă aripă de către inginerul I. Budişteanu. În conacul Budișteanu din comuna Budeasa și-a găsit adăpost, într-o seară de noiembrie 1714, Regele Carol al XII-lea al Suediei.
👁 Cula Racovița - Mioveni Cula Racovița se află în orașul Mioveni, în cartierul Racovița. A fost construită de vestitul boier Nicolae Racoviceanu ca loc de apărare împotriva haiducilor, hoților sau a cetelor turcești care treceau Dunărea după jafuri. Clădirea are o structură înaltă de 20 de metri, cu ziduri groase, ferestre mici și o singură intrare - ușă de stejar, bine zăvărită. În prezent, Cula Racovița găzduiește Muzeul Etnografic ''Prof. Constantin Năstase''. Colecțiile muzeului cuprind elemente de port popular, îndeletniciri, numismatică, obiecte de artă, mărturii relegioase, arme, tâmplărie, dogărie, fierărie. La Muzeul Etnografic din Mioveni este expusă și lingura de lemn uriașă, deţinătoare a unui record omologat în celebra Guinness Book of Records. Lingura măsoară 17,79 m lungime și 1,50 m în cel mai lat punct și a fost realizată de meșterul popular Ion Rodoș și fiul acestuia. Lingura de lemn este o adevărată operă de artă, fiind ornată cu motive populare tradiționale și cu sigla orașului Mioveni.
👁 Conacul Teodor Brătianu Curtea boierilor Brătianu de la Tigveni a fost edificată în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, pe moșia primită ca zestre de Dincă Brătianu, prin căsătoria cu o fată din familia boierilor Tigveni. În perioada 1860-1870, conacul a fost modificat și extins de maiorul Teodor Brătianu. Expropriată în anul 1949, curtea Brătienilor devine spital – școală pentru copiii cu dizabilități. Alături de conac și anexele sale istorice, din ansamblu fac parte și ruinele Bisericii „Sf. Voievozi”, construită în secolul al XVIII-lea. Conacul este alcătuit dintr-un corp vechi de clădire, construit în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, extins în perioada 1860-1870. Are două etaje. Corpul vechi, cu aspect de locuință fortificată, care poate fi asimilată tipologiei reprezentate de cule, are plan compact, aproape pătrat, cu accesul decroșat, amplasat pe latura de sud-est. La nivelul de bază, cu acces separat din exterior, pe latura de nord-est se află pivnițele, acoperite cu bolți cilindrice din cărămidă, cu arce dublou. Deasupra pivnițelor sunt încăperile de locuit, parțial acoperite cu bolți cu lunete. Accesul la acest nivel se realizează printr-un foișor decroșat, situat pe latura de sud-est, accesibil din exterior printr-o scară interioară. Extinderea este realizată către spatele corpului vechi, spre nord-vest, printr-un corp lung și îngust, P+1, cu acces separat. Cele două corpuri comunică la nivelul superior.
👁 Ruinele Culei Drugănescu Cula Drugănescu este situată în satul Retevoiești din comuna Pietroșani. Construită în 1822, imediat după revoluția lui Tudor Vladimirescu, de căminarul Gheorghe Drugănescu, care a ocupat funcția de ispravnic al județului Muscel, cula a servit atât ca reședință, cât și ca structură defensivă într-o perioadă de agitație în regiune. Construită la începutul secolului al XIX-lea, cula a fost un răspuns la vremurile tumultoase de după ocupația otomană. Designul său fortificat, caracterizat prin ziduri groase, ferestre mici și o locație strategică, era destinat să ofere protecție împotriva potențialelor amenințări, inclusiv bandiți și forțe invadatoare. Alegerea locației, lângă râul Doamnei, a îmbunătățit și capacitățile sale defensive. Cula este o clădire cu trei etaje, cu un plan pătrat, tipic pentru structurile fortificate ale vremii. Construcția sa a folosit o combinație de cărămidă, piatră și lemn, asigurându-i durabilitatea și rezistența.
👁 Ruinele Culei Vlădescu În anul 1656, marele vistiernic Pârvu Vlădescu a ridicat, pe moșia sa Vlădești, o biserică închinată praznicului ”Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”. Ctitorul a fost înmormântat în pronaosul bisericii, în anul 1658. Din casele boierilor Vlădescu, aflate în imediata apropiere a bisericii, se mai păstrează astăzi doar ruinele unei construcții compacte, posibil ale fostei cule, datată în secolul al XVII-lea. Monumentala biserică a boierilor Vlădescu, aflată în imediata vecinătate, reprezintă un minunat exemplu de arhitectură medievală muntenească. La exterior se păstrează decorul alcătuit din bumbi de ceramică glazurată, după modelul Bisericii Stelea din Târgoviște.
