Picturi semnate ION SĂLIŞTEANU

George Topârceanu, poet, prozator și publicist român, s-a născut pe 20 martie 1886 la București. Din anul 1898, scriitorul își face studiile la liceul "Matei Basarab" din București, urmând ca în 1901 sa se transfere la liceul "Sf. Sava".  George Topârceanu debutează în anul 1904, publicând primele versuri in revista umoristică ”Belgia Orientului”, sub pseudonimul "G. Top". Se face remarcat în lumea literară cu parodia "Răspunsul micilor funcționari", publicată în  anul 1909 in revista ”Viața românească”.   Publică în 1916 primele volume de poezii, "Balade vesele" si "Parodii originale". Redactează în anul 1919 revista "Insemnari literare", impreună cu Mihail Sadoveanu.   A mai publicat volumul de versuri "Migdale amare" (1928), un volum de proză "Scrisori fara adresa" (1930), "Pirin-Planina, epizoduri tragice și comice din captivitate" (1936) și romanul umoristic "Minunile Sfantului Sisoe", neterminat, publicat postum în 1938.   George Toparceanu devine în anul 1926 laureat al Premiului Național de Poezie, si Membru corespondent al Academiei Române, din 1936.   Poetul a decedat la 7 mai 1937, și este inmormantat in cimitirul "Eternitatea" din Iași.(artine.ro)  Casa memorială George Topârceanu se găsește în Nămăești, comuna Valea Mare - Prăvăț,  și este o filială a Muzeului Municipal Câmpulung. . Clădirea a aparținut socrilor poetului G. Topârceanu, fiind donată în anul 1966 de către soția poetului, Victoria Topârceanu, pentru a se amenaja casa memorială a poetului.  Aici, găsim unul dintre stilourile cu care George Topârceanu și-a scris opera. 

Poet, prozator, dramaturg si umorist roman, Tudor Musatescu s-a nascut pe 22 februarie 1903 la Campulung Muscel. Studiaza la Liceul Sf. Sava si absolva în 1924 cursurile Facultatii de Drept si Facultatii de Litere din cadrul Universitatii Bucuresti.   Tudor Musatescu incepe sa scrie inca din vremea liceului, scoate reviste proprii: Ghiocelul, Zori de ziua, Muguri, si colaboreaza la Revista copiilor si tineretului, Romania, Scena, Rampa, Cetatea literara si Adevarul literar.   Musatescu a scris versuri: Vitrinele verii (1926) si cinci volume de Scrieri (1969) aparute postum in 1978, aforisme: Fiecare cu parerea lui (1970), romane: Mica publicitate (1935), schite umoristice: Nudul lui Gogu (1928) si Ale vietii valuri (1932), dar cel mai mare succes l-a avut cu dramaturgia sa. Debutul scriitorului a avut loc in anul 1923 cu piesa de teatru "Focurile de pe comori", piesa scrisa in limba franceza si jucata la Paris. Au urmat: Pantarola (1928), Sosesc deseara (1931), Titanic-Vals (1932), ...Escu (1933) si Visul unei nopti de iarna (1937). Majoritatea pieselor de teatru au fost traduse in limbile franceza, engleza, germana, italiana, greaca, poloneza si ceha, avand succes si in strainatate. Comediile "Titanic-Vals" si "...Escu" au fost ecranizate. În colaborare cu Sica Alexandrescu a scris peste zece piese de teatru, printre care: Figura de la Dorohoi, Sinaia la domiciliu, Birlic si Teoria cocosului.   Tudor Musatescu a ocupat in perioada 1930-1940 functia de inspector general al teatrelor. Infiinteaza mai multe teatre particulare: Teatrul "Tudor Musatescu" in 194 , Teatrul "C.A. Rosetti", Teatru Nostru si Teatrul Colorado.   Scriitorul a murit in Bucuresti, la 4 noiembrie 1970. (artine.ro).  • La Muzeul de Istorie din Câmpulung găsim pălăria și bastonul marelui scriitor. 

Ioan Măgeanu dădea tonul în modă. Numele, atelierul și pălăriile sale fantastice au apărut în piesa de teatru „Titanic Vals” de Tudor Mușatescu. Ei doi păreau că nu se suportă, cel puțin asta credea T. Mușatescu, deoarece îi folosise numele în piesă fără să-l întrebe. Dar Măgeanu l-a primit la un pahar de țuică și orice urmă de îndoială a pălit pe loc, spune Monica Gabor în jurnaluldesambata.ro.  Măgeanu era foarte atent la detalii. Știa că pentru a cumpăra o pălărie trebuie să ți-o asortezi personalității tale, să se potrivească ocaziei respective și să îți reprezinte statutul. Când venea vorba de doamne, pălăria era continuitatea feminității, iar când venea vorba de bărbați, pălăria era ca o întărire a caracterului.  • O șapcă marca Măgeanu se află la Muzeul de Istorie din Câmpulung Muscel. 

În Câmpulung Muscel există un loc unde poţi să vezi maşini pe care le ştii din poze sau de care ai auzit, probabil, din întâmplare, ne spune promotor.ro.  Se numeşte Muzeul Automobilului Românesc, iar oamenii din spatele acestei iniţiative, doi aromâni, dar și alți sufletiști, şi-au propus să adune măcar câte un exemplar al fiecărei maşini construite vreodată la noi.  Inginerul Emil Hagi, împreună cu fiul său, Alexandru Hagi sunt ctitorii acestui muzeu unde sunt organizate și evenimente ce evocă istoria și tradițiile aromâne. 

 În Balada chiriașului grăbit, poetul George Topârceanu scrie:  ” Trec anii, trec lunile-n goană  Şi-n zbor săptămânile trec.  Rămâi sănătoasă, cucoană,  Că-mi iau geamantanul şi plec!    Eu nu ştiu limanul spre care  Pornesc cu bagajul acum,  Ce demon mă pune-n mişcare,  Ce taină mă-ndeamnă la drum.    Dar simt că m-apasă pereţii,  Eu sunt chiriaş trecător:  În scurtul popas al vieţii  Vreau multe schimbări de decor.”  Gemantanul poetului poate fi văzut la Casa  Memorială din Nămăești, comuna Valea Mare – Pravăț. 

Pentru amatorii de sport, mai precis de istorie a sportului, vă semnalăm că la Muzeul de Istorie din Câmpulung se află bicicleta de concurs a ciclistului Gabriel Moiceanu.  Gabriel Moiceanu  (n. 12 august 1934, Câmpulung, Muscel, România)  este un fost ciclist român  care a participat  la Jocurile Olimpice de vară din anii 1960 și 1964.   A avut, de asemenea, nenumărate participări la competiții interne și internaționale, fiind una dintre legendele sportive ale Argeșului. 

O piesă de muzeu care vorbește despre vechea și buna organizare a Presei . În Legea Presei din 1944, se spun următoarele:  Art. 1 — Pot exercita profesiunea de ziarist numai acei care au obţinut calificarea profesională ca ziarist stagiar sau definitiv din partea Colegiului Ziariştilor din România. Colegiul Ziariştilor din România nu va putea acorda calificarea profesională de ziarist decât acelora care pe lângă capacitatea profesională nece¬sară prezintă o licenţă universitară sau un titlu academic echivalent şi diploma de pregătire şi spe¬cializare profesională într-un institut ştiinţific. Pentru ziariştii profesionişti exercitând efectiv profesiunea de cel puţin un an la data promulgării acestei legi, se va putea acorda calificarea profesională de ziarist stagiar sau definitiv, respectându-se drepturile câştigate, prin derogare de la condiţiunea de studii mai sus prevăzută. Nu pot obţine calificarea profesională acei care nu sunt cetăţeni români, nu au satisfăcut legea recrutării sau au suferit vreo condamnare din cele prevăzute de art. 139 codul funcţionarilor publici.   Art. 2 — Nimeni nu are voie să se intituleze ziarist dacă nu se încadrează în prezenta lege.   Art. 3 — Se consideră ziarist profesionist acel care participă la elaborarea unui ziar, în calitate de director, subdirector, şef redactor, secretar general de redacţie, secretar de redacţie, redactor, reporter şi corector sau funcţiuni efective de presă în Ministerul Propagandei Naţionale, la Soc. de Radio-difuziune şi Agenţia Rador.                               X  Presa avea reglementări clare și pentru că știuse să se organizeze.  La Muzeul de Istorie Câmpulung puteți vedea un exemplar datând din 1919 al Memoriului Asociației Generale a Presei Române către Regele Ferdinand. 

Ion C. Brătianu a fost o mare personalitate istorică şi politică a ţării noastre, în general, şi a Argeşului, în special.  S-a născut în Piteşti, la 2 iunie 1821. S-a remarcat ca participant activ la Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească, a militat pentru Unirea Principatelor Române şi a fost unul dintre artizanii aducerii dinastiei vest-europene în România, precum şi al obţinerii Independenţei Naţionale.  Ion C. Brătianu a îndeplinit cu cinste şi responsabilitate funcţia de prim-ministru al Regatului României.  La 4 mai 1891, s-a stins din viaţă la vila lui din Ştefăneşti, lângă Piteşti. La 25 mai 2007, a fost dezvelită statuia care îl reprezintă pe Ion C. Brătianu, autor fiind sculptorul Lucian Irimescu. Lucrarea este din bronz, are o înălţime de 4 m, o greutate de 5 tone. Se află în Parcul 1907, din centrul Piteștiului. 

Dacă doriți să aveți o imagine a ruinelor care înlocuiesc, în timp, strălucirea unui destin, puteți vizita Conacul Armand Călinescu de la Ciupa Mănciulești. Construit în anul 1905 (altă sursă arată anul 1925) de Armand Calinescu, conacul are  amprenta la sol de 130 m2. Este amplasat la Km 86 pe autostrada Pitești-București, ieșirea Teiu-Rătești la aproximativ 1-1,5 km de autostradă.