The Racovița – Mioveni Kula

The “George Topîrceanu” Memorial House in Nămăiești is the place where the author of “Happy and sad Ballads” spent 8 years of his life. The house presents exhibits related to the life and activity of the poet - a part of the personal library, letters addressed to family and friends, manuscripts, photos, hunting weapons, sticks. An interior wooden staircase, an original element in the peasant architecture, leads us upstairs where the atmosphere in which George Topîrceanu lived and wrote was recreated. Towards the street, a bedroom with antique furniture and many popular fabrics evoke for the visitor the calmness of the poet's hours of rest.

The Municipal Museum in Câmpulung preserves an Art Collection with over 600 works belonging to acknowledged artists and the Collection of Natural Sciences, consisting of an exhibition of rocks, fossils, birds and numerous animals exhibited attractively, simulating as much as possible their natural environment. The Ethnography and Folk Art Section of the Municipal Museum in Câmpulung is arranged separately, in a building declared an architectural monument, known as “Gică Ștefănescu” villa. It is the oldest civilian building in Câmpulung. The Ethnography and Folk Art section has in its structure peasant interiors specific to the Muscel area, popular costumes of great diversity, objects characteristic to traditional rural occupations and a rich collection of ceramics.

Pe malul drept al Topologului se află Cula Sultănica, o locuință fortificată construită la sfârșitul secolului al XVIII - lea de căpitanul Ştefan Balotă, având caracter de construcție pentru apărare în vremuri de neliniște.  A devenit leagănul familiei Brătianu, după căsătoria lui Ene Brătianu cu Safta, nepoata căpitanului Balotă.  Edificiul poartă numele de Sultănica de la Sultana, fiica lui Ene Brătianu.  Ene Brătianu a ridicat alături şi o frumoasă biserică, cu hramul Sfântul Nicolae. Biserica "Sf. Nicoale" este un monument istoric de arhitectură de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, făcând parte din a doua epocă a noului stil românesc al Renașterii.  În curtea bisercii se află o cruce de piatră, care datează din anul 1736, scrisă în litere chirilice, precum și cavoul marelui savant Constantin Miculescu.

The "Dinu Lipatti" Memorial House in Leordeni is the home where the famous pianist Dinu Lipatti grew up. "My beloved Dinu was so happy every time he would leave for Fundățeanca. What a beautiful land!" is shown in the writings of his mother, Anna Lipatti. The "Dinu Lipatti" Memorial House preserves objects related to the life and activity of the great Romanian pianist and composer. Among the most important exhibits is the Bechstein piano, to which the artist sang and composed during the holidays in the countryside. The keys of the old Bechstein come to life with each edition of Dinu Lipatti Music Prize Laureates Gala – a national festival organized by the Argeș County Museum. In the mansion from Fundățeanca, diplomas, scores, as well as an impressive collection of photos and correspondence can be admired.

Pe valea Râului Doamnei în sus, spre nord, unde domină culmea "Vârfului Strungii", la poalele munților Făgăraș, într-o ultimă constelație de așezări rurale, se află comuna Nucșoara. Istoria acestui ținut de legendă este fascinantă, tulburătoare, având în vedere rezistența la agresiunile dictaturii, dar și acuratețea sufletească, priceperea și hărnicia locuitorilor săi.  Nimic nu a alterat demnitatea, iubirea de pămantul natal și de obiceiurile străbune ale locuitorilor comunei Nucșoara.  Unul dintre obiectivele de interes din localitate este casa fostei luptătoare anticomuniste Elisabeta Rizea. Eroina din Nucșoara, așa cum mai este cunoscută Elisabeta Rizea, a devenit, după 1990, un simbol al demnității și al rezistenței împotriva comunismului. Alături de soțul ei, Gheorghe, a participat la organizarea și sprijinirea grupului de partizani condus de Toma Arnăuțoiu. A fost închisă pentru faptele ei între 1950-1956 și 1958-1964.  Casa a fost ridicată în 1931 de către soții Rizea. Camera din dreapta a fost locul în care au depus jurământul partizanii lui Toma Arnăuțoiu, în primăvara anului 1949. În aceeași cameră a înnoptat Regele Mihai I în tinerețe, atunci când a vizitat satul Nucșoara și când a cunoscut-o pentru prima dată pe Elisabeta Rizea, la șezătoarea satului. În prezent, casa se află în proces de consolidare și restaurare în cadrul unui proiect al Asociației Elisabeta Rizea, dezvoltat în parteneriat cu Centrul de Studii în Istorie Contemporană. Proiectul își propune să consolideze și să restaureze casa în care au locuit Gheorghe și Elisabeta Rizea, urmând ca aceasta să fie transformată în muzeu pentru a putea fi introdusă în circuitul turistic. Adresa: Comuna Nucșoara se află la 60 de kilometri nord de Pitești și 175 de kilometri nord-vest de București. Este deservită de șoseaua județeană DJ731, care o leagă spre sud de Corbi, Domnești (unde se intersectează cu DN73C), Pietroșani, Coșești și Dărmănești (unde se termină în DN73). Sursa: Asociația Elisabeta Rizea; www.casaelisabetarizea.ro; www.eroinenucsoara.ro

Amenajările şi construcţiile pe care Ionel Brătianu (1864-1927) le-a făcut la Vila Florica au durat din 1889 până în 1925.  Din această perioadă datează încastrarea în zidurile exterioare ale elementelor de arhitectură antică, respectiv basorelieful cu motivul „Cavalerului trac”, ce datează din secolul al II-lea Î.Hr., friza ce este adusă de la Sarmizegetusa.   În general, cultul Cavalerului Trac este bine documentat, fie prin intermediul templelor sau sanctuarelor, a monumentelor funerare şi epigrafice, dar mai ales a tăbliţelor sau plăcuţelor iconografice şi chiar a monedelor. Majoritatea monumentelor iconografice, după amprenta execuţiei gliptice şi respectarea canoanelor figurative, ne determină să credem că erau lucrate în Dacia, de către meşteri locali la comanda adoratorilor, care de cele mai multe ori proveneau tot din Moesia şi Tracia. Reprezentările în relief ale Cavalerului Trac îmbracă forme diferite şi numeroase.  Vizitând Vila Florica, actualul Muzeu al Brătienilor, prima imagine pe care o veți remarca este a Cavalerului Trac.  Sursa foto: https://hailaplimbare.files.wordpress.com/2018/10/cavalerul_tracic_vila_florica.jpg

Casa Memorială „Vladimir Streinu" din Teiu este un muzeu memorial înființat în casa care a aparţinut familiei Vladimir Streinu între 1902 – 1972. Casa a fost construită de Șerban și Leanca Iordache în anul 1902 și se află în centrul satului Teiu.  La 28 noiembrie 1971, la inițiativa profesorului Vasile Falcescu și cu aprobarea primului secretar al județului de la acea vreme, a avut loc constituirea Societății culturale ,,Vladimir Streinu" din Teiu, iar mai târziu, la 28 mai 1972, a avut loc inaugurarea Casei Memoriale "Vladimir Streinu". În interiorul muzeului, sunt expuse obiecte ce au aparţinut familiei scriitorului, tablouri, precum şi o bibliotecă ce cuprinde o colecție de cărţi care au aparţinut scriitorului Vladimir Streinu. În aceeaşi clădire, este amenajat şi muzeul sătesc, care prezintă o expoziție de obiecte etnografice și istorice ilustrând viața locală. [Image]Scriitorul Vladimir Streinu s-a născut la 23 mai 1902 în comuna Teiu din județul Argeș. A debutat ca poet în „Adevărul literar si artistic" (1921), iar în calitate de critic, în revista „Muguri" (Câmpulung Muscel) în 1922, cu un articol despre volumul de poezii „Pârga", de Vasile Voiculescu. A colaborat cu foarte multe alte publicații, precum „Săptămâna muncii intelectuale", „Cetatea literară", „Viața Românească", „Gândirea", „Mișcarea literară", „Universul literar". Vladimir Streinu a fost, înainte de toate, un critic de poezie, pe care a îmbrățișat-o aproape în întregimea ei, de la Eminescu și încă de mai înainte, până la cel mai tânăr contemporan. În anul 2006 a fost ales ca membru post-mortem al Academiei Române. [Image]Acces: Comuna Teiu se află în marginea sud-estică a județului Argeș, la limita cu județul Dâmbovița, pe malurile râului Mozacu. Este străbătută de șoseaua județeană DJ 508, care o leagă spre nord de Rătești și Căteasca și spre sud de Negrași. Casa Memorială „Vladimir Streinu" din Teiu se află la 9 km de autostrada Bucureşti - Piteşti, km 84. Sursa: ghidulmuzeelor.cimec.ro, https://www.facebook.com/Vladimir-Streinu-258033804328487/, wikipedia.org)

Casa Memorială Ion Mihalache din Dobrești, județul Argeș, reprezintă astăzi un ultim artefact de rememorare al marelui om politic. Viitoarea reședință a lui Mihalache lua ființă cu doar 2 ani înainte ca acesta să se nască și anume în 1880.  Proprietatea cuprinde astăzi două case, cea inițială fiind ridicată după tipicul sfârșitului de secol XIX. Casa veche a fost ridicată pe un demisol din cărămidă, peste care s-au așezate bârne de stejar, iar casa propriu-zisă a fost ridicată din bârne (vârghii). Casa de vârghii, tipică zonei, era o casă cu pereții din lemn, peste care se prindeau în cuie stinghii oblice, tencuite. Casa este deosebit de rezistentă la cutremure, fiind foarte elastică, dar și foarte călduroasă. Acoperită cu tablă, a avut la început o terasă lungă în latura dreaptă, închisă ulterior cu ferestre. Astăzi aceasta este un cerdac acoperit, oferindu-i un aspect specific și un aer distins. Al doilea imobil, ridicat în primele decenii ale secolului XX, are parterul construit din cărămidă, iar etajul din vârghii, cu pereții despărțitori din zid. Are trei încăperi la parter și patru la etaj, cu un mic balcon.  Alegerea acestei reședințe de către Ion Mihalache nu este întâmplătoare.  Aflată la doar 20 de km la nord de Topoloveni, locul de naștere al lui Mihalache, casa prezintă totodată și un specific față de care politicianul resimțea afinități puternice – tradiția. (financiarpress.ro). 

Clădirea a fost construită în anul 1735 de către tetrilogofătul Ştefanescu, ultimul proprietar fiind avocatul Gheorghe Ştefănescu, de aici şi numele vila ''Gica Ştefanescu''.  Este cea mai veche construcţie civilă din Câmpulung.  În anul 1928 a fost restaurată de arhitectul câmpulungean Dumitru Ionescu Berechet, luându-şi doctoratul în arhitectură cu această lucrare, pentru care a primit premiul Salonului Oficial. În anul 1948 clădirea este donată Academiei Române cu scopul de a deveni muzeu, iar in anul 1952 se reorganizează aici Muzeul Orăşenesc Câmpulung. Din anul 1977 devine secţia de etnografie şi artă populară.