Evanghelie unică în lume la Mănăstirea Curtea de Argeș
Obiectiv turistic
About
Mănăstirea Curtea de Argeş este una dintre cele mai valoroase construcții de artă și arhitectură bisericească, fiind inclusă în Lista monumentelor istorice din România. A fost ctitorită în vremea lui Neagoe Basarab și restaurată între anii 1875-1886 după planurile arhitectului francez André Lecomte du Noüy.
De mai bine de 130 de ani, la Mănăstirea Curtea de Argeş se află o Evanghelie unică în lume, pictată pe pergament şi scrisă cu litere de aur chiar de către Regina Elisabeta, prima regină a României.
Mănăstirea Curtea de Argeș a fost resfinţită pe 12 octombrie 1886 printr-un ceremonial impresionant la care au participat regele Carol I şi regina Elisabeta. Pentru cinstirea acestui eveniment important, regina Elisabeta a dăruit Mănăstirii Curtea de Argeş o Evanghelie bogat decorată, scrisă şi pictată de ea însăși.
Evanghelia a fost descrisă şi publicată pentru prima dată de Grigore Tocilescu în Albumul omagial dedicat sfinţirii Mănăstirii Argeşului: "La începutul anului 1886, Regina, împinsă de un sentiment pe cât de înalt, pe atât de evlavios, începu să picteze un manuscript pe pergament, destinat bisericei episcopală din Argeş și conținând cele douăsprezece Evanghelii ce se citesc în Joia Mare, precum și Evanghelia Învierii din Sâmbata mare.”
„Acest nepreţuit odor este scris întreg de M.S. Regina Elisabeta, pe 50 de pagini mari în folio; fiecare pagină este încadrată într-un chenar lat de 15 centimetri şi alcătuit din motive diferite şi combinate după inspiraţiune proprie: când flori de munte, rânduite cu gust, când seminţe de paltin, când împletituri de arabescuri şi desemnuri luate din ornamentica românească. Fundul fiecărei pagini este deosebit colorat. Textul e scris cu aur sau cu argint, după cum convine mai bine tonului coloarei. Fiecare pagină din cele 50 fiind unice în sine prin iniţiale, prin decoraţiune şi colorare, destăinuieşte o intenţiune artistică şi o bogată imaginaţiune a regescului lor autor.” (fragment din cartea „Din viata Majestății sale Elisabeta, Regina României”, George Bengescu, București, Ed. Librariei Socec&Comp., 1906)
Într-o scrisoare trimisă prinţesei Elena Bibescu, Regina Elisabeta povestește despre cum au primit credincioşii Evanghelia realizată de ea: „Evanghelia mea a slujit la inaugurare, toată lumea a sărutat-o şi mi s-a înfiorat pielea pe mine văzând că lucrul mâinilor mele a devenit obiect de veneraţie. Regele şi cu mine ne-am dus să-l vizităm pe episcop şi l-am luat cu noi în trăsură, ca să meargă să ia Evanghelia depusă de episcop în altar. S-a aşezat în uşa bisericii şi eu întorceam paginile, explicându-le, iar bieţii oameni le sărutau, la fel şi umerii şi mâinile mele şi mă blagosloveau de o mie de ori – a fost una din cele mai frumoase zile din viaţa mea. Un soare strălucitor lumina biserica ideală, cuceritoare, atât de frumoasă, că, intrând în ea, am început să plâng. (...)”