Galeșul de Argeș este una dintre cele mai frumoase așezări subcarpatine de pe plaiurile Basarabilor întemeietori de țară. Situat la 24 km nord-est de Curtea de Argeș și la 55 km nord de Municipiul Pitești, satul Galeș din comuna Brăduleț este relativ tânăr față de alte așezări românești. Acesta a luat ființă după 1750, prin stabilirea aici a mai multor familii de etnici români din Mărginimea Sibiului, unde există un sat cu același nume (Galeș) atestat din secolul al XIII-lea. Bătrânii povestesc că moșii lor și-au făcut întâi bordeie prin crânguri, departe de râu, de drum, pentru a se adăposti de ochii spionilor veniți de dincolo de Carpați.
Muzeul Etnografic din Galeș a fost înfiinţat în 1976 în timpul învăţătorului Florea State, cu aportul corpului didactic al școlii satului și cu sprijinul localnicilor.
Casa Muzeu a fost ridicată într-o clădire în stil argeşean, fiind concepută special cu această destinaţie pentru a rămâne ca un model de casă ţărănească din Galeşul secolelor XIX – XX. Clădirea este din bârne de lemn pe o temelie de piatră, cu sală la etaj, fiind acoperită cu șiță de brad. La primul nivel, casa este compusă din şase camere: două (bucătăria și odaia de dormit) sunt aranjate după specificul etnografic local. Celelalte încăperi prezintă exponate variate ce înfăţişează portul şi îndeletnicirile localnicilor. Dintre cele șase camere cu ferestre pe toate cele patru laturi ale casei, două sunt amenajate ca şi odăile de altădată ale satului. Una este „odaia cu corlon” – bucătăria ţărănească de odinioară – cu icoana în perete, la răsărit, cu pământ pe jos, cu masă de lemn, scaune, străchini de pământ, linguri de lemn, tronul de mălai. Elementul de bază, care și dă denumirea camerei, este corlonul sau hornul care asigura evacuarea fumului vetrei deschise pe care se gătea. Cealaltă este „odaia de dormit” sau „iatacul” pardosită cu scândură, cu icoană în perete, crucea de jurământ şi oala cu busuioc pe masă. Aici, vizitatorul descoperă patul tare de scândură pe care este așezată lada de zestre, acoperite cu frumoase ţesături colorate de lână. Atârnată de tavan găsim copăița în care mamele îsi legănau pruncii. Lada de zestre, în Galeș, conținea atât îmbrăcămintea special țesută și cusută de tânără pentru momentul cununiei, cât și plocade, macate, ștergare, laițe, perdele și batiste cusute manual. Celelalte patru camere conţin exponatele strânse din gospodăriile sătenilor oglindind atât portul, cât şi îndeletnicirile locuitorilor Galeşului. În camera mare se găsesc expuse mai multe costume bărbăteşti şi femeieşti lucrate în casă, „chilimuri” şi prosoape ţărăneşti. Exponatul central este teascul pentru untdelemn, folosit în gospodăriile din Galeș din secolul XIX până după jumătatea secolului al XX-lea. Se obținea untdelemn din sămânță de dovleac sau din miez de nucă.
Următoarea cameră este dedicată îndeletnicirilor feminine, fiind expuse unelte rudimentare specifice activităților casnice: războiul de țesut, vârtelnița, melița, precum și tipare folosite pentru imprimarea modelelor de cusut pe ii și cămăși bărbătești.
Există și camera dedicată îndeletnicirilor bărbătești. Ocupația de bază a găleșanilor fiind creșterea animalelor, oieritul, marea majoritate a exponatelor din această cameră o reprezintă obiectele legate de oierit: opinci, cojoace de lână, fluiere, ciubere și altele. Tot în această cameră sunt expuse topoare, instrumente pentru șiță și pentru împletit funii de cânepă. Găleșanii sunt recunoscuți ca buni dulgheri și șițari. Un loc aparte în această colecție îl ocupă carul cu roți de lemn, care datează din secolul al XIX-lea.
În camera de la etajul Casei Muzeu sunt expuse fotografii și diplome care atestă activitatea fructuoasă la nivel național a Formației de dansuri populare și a Corului țărănesc din Galeș.
În curtea Muzeului se află, încă din anul 1938, Monumentul Eroilor din piatră, cu vultur, închinat eroilor găleșani din Primul Război Mondial.
În prezent, Asociaţia Culturală Sătească Galeş are în grijă conservarea şi valorificarea fondului muzeal.
IMPORTANT! Muzeul Satului Galeș este deschis vizitatorilor la cerere. Pentru a vizita muzeul trebuie să vă programați sunând la numărul de telefon: 0748.188.365 sau trimițând un e-mail la adresa: muzeul@satul-gales.ro sau contact@satulgales.ro.
Poet, prozator, dramaturg si umorist roman, Tudor Musatescu s-a nascut pe 22 februarie 1903 la Campulung Muscel. Studiaza la Liceul Sf. Sava si absolva în 1924 cursurile Facultatii de Drept si Facultatii de Litere din cadrul Universitatii Bucuresti.
Tudor Musatescu incepe sa scrie inca din vremea liceului, scoate reviste proprii: Ghiocelul, Zori de ziua, Muguri, si colaboreaza la Revista copiilor si tineretului, Romania, Scena, Rampa, Cetatea literara si Adevarul literar.
Musatescu a scris versuri: Vitrinele verii (1926) si cinci volume de Scrieri (1969) aparute postum in 1978, aforisme: Fiecare cu parerea lui (1970), romane: Mica publicitate (1935), schite umoristice: Nudul lui Gogu (1928) si Ale vietii valuri (1932), dar cel mai mare succes l-a avut cu dramaturgia sa.
Debutul scriitorului a avut loc in anul 1923 cu piesa de teatru "Focurile de pe comori", piesa scrisa in limba franceza si jucata la Paris.
Au urmat: Pantarola (1928), Sosesc deseara (1931), Titanic-Vals (1932), ...Escu (1933) si Visul unei nopti de iarna (1937). Majoritatea pieselor de teatru au fost traduse in limbile franceza, engleza, germana, italiana, greaca, poloneza si ceha, avand succes si in strainatate. Comediile "Titanic-Vals" si "...Escu" au fost ecranizate.
În colaborare cu Sica Alexandrescu a scris peste zece piese de teatru, printre care: Figura de la Dorohoi, Sinaia la domiciliu, Birlic si Teoria cocosului.
Tudor Musatescu a ocupat in perioada 1930-1940 functia de inspector general al teatrelor. Infiinteaza mai multe teatre particulare: Teatrul "Tudor Musatescu" in 194 , Teatrul "C.A. Rosetti", Teatru Nostru si Teatrul Colorado.
Scriitorul a murit in Bucuresti, la 4 noiembrie 1970. (artine.ro).
• La Muzeul de Istorie din Câmpulung găsim pălăria și bastonul marelui scriitor.
Ioan Măgeanu dădea tonul în modă. Numele, atelierul și pălăriile sale fantastice au apărut în piesa de teatru „Titanic Vals” de Tudor Mușatescu. Ei doi păreau că nu se suportă, cel puțin asta credea T. Mușatescu, deoarece îi folosise numele în piesă fără să-l întrebe. Dar Măgeanu l-a primit la un pahar de țuică și orice urmă de îndoială a pălit pe loc, spune Monica Gabor în jurnaluldesambata.ro.
Măgeanu era foarte atent la detalii. Știa că pentru a cumpăra o pălărie trebuie să ți-o asortezi personalității tale, să se potrivească ocaziei respective și să îți reprezinte statutul. Când venea vorba de doamne, pălăria era continuitatea feminității, iar când venea vorba de bărbați, pălăria era ca o întărire a caracterului.
• O șapcă marca Măgeanu se află la Muzeul de Istorie din Câmpulung Muscel.
În Câmpulung Muscel există un loc unde poţi să vezi maşini pe care le ştii din poze sau de care ai auzit, probabil, din întâmplare, ne spune promotor.ro.
Se numeşte Muzeul Automobilului Românesc, iar oamenii din spatele acestei iniţiative, doi aromâni, dar și alți sufletiști, şi-au propus să adune măcar câte un exemplar al fiecărei maşini construite vreodată la noi.
Inginerul Emil Hagi, împreună cu fiul său, Alexandru Hagi sunt ctitorii acestui muzeu unde sunt organizate și evenimente ce evocă istoria și tradițiile aromâne.
În Balada chiriașului grăbit, poetul George Topârceanu scrie:
” Trec anii, trec lunile-n goană
Şi-n zbor săptămânile trec.
Rămâi sănătoasă, cucoană,
Că-mi iau geamantanul şi plec!
Eu nu ştiu limanul spre care
Pornesc cu bagajul acum,
Ce demon mă pune-n mişcare,
Ce taină mă-ndeamnă la drum.
Dar simt că m-apasă pereţii,
Eu sunt chiriaş trecător:
În scurtul popas al vieţii
Vreau multe schimbări de decor.”
Gemantanul poetului poate fi văzut la Casa Memorială din Nămăești, comuna Valea Mare – Pravăț.
Pentru amatorii de sport, mai precis de istorie a sportului, vă semnalăm că la Muzeul de Istorie din Câmpulung se află bicicleta de concurs a ciclistului Gabriel Moiceanu.
Gabriel Moiceanu (n. 12 august 1934, Câmpulung, Muscel, România) este un fost ciclist român care a participat la Jocurile Olimpice de vară din anii 1960 și 1964.
A avut, de asemenea, nenumărate participări la competiții interne și internaționale, fiind una dintre legendele sportive ale Argeșului.
O piesă de muzeu care vorbește despre vechea și buna organizare a Presei .
În Legea Presei din 1944, se spun următoarele:
Art. 1 — Pot exercita profesiunea de ziarist numai acei care au obţinut calificarea profesională ca ziarist stagiar sau definitiv din partea Colegiului Ziariştilor din România.
Colegiul Ziariştilor din România nu va putea acorda calificarea profesională de ziarist decât acelora care pe lângă capacitatea profesională nece¬sară prezintă o licenţă universitară sau un titlu academic echivalent şi diploma de pregătire şi spe¬cializare profesională într-un institut ştiinţific.
Pentru ziariştii profesionişti exercitând efectiv profesiunea de cel puţin un an la data promulgării acestei legi, se va putea acorda calificarea profesională de ziarist stagiar sau definitiv, respectându-se drepturile câştigate, prin derogare de la condiţiunea de studii mai sus prevăzută.
Nu pot obţine calificarea profesională acei care nu sunt cetăţeni români, nu au satisfăcut legea recrutării sau au suferit vreo condamnare din cele prevăzute de art. 139 codul funcţionarilor publici.
Art. 2 — Nimeni nu are voie să se intituleze ziarist dacă nu se încadrează în prezenta lege.
Art. 3 — Se consideră ziarist profesionist acel care participă la elaborarea unui ziar, în calitate de director, subdirector, şef redactor, secretar general de redacţie, secretar de redacţie, redactor, reporter şi corector sau funcţiuni efective de presă în Ministerul Propagandei Naţionale, la Soc. de Radio-difuziune şi Agenţia Rador.
X
Presa avea reglementări clare și pentru că știuse să se organizeze.
La Muzeul de Istorie Câmpulung puteți vedea un exemplar datând din 1919 al Memoriului Asociației Generale a Presei Române către Regele Ferdinand.
Ion C. Brătianu a fost o mare personalitate istorică şi politică a ţării noastre, în general, şi a Argeşului, în special.
S-a născut în Piteşti, la 2 iunie 1821. S-a remarcat ca participant activ la Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească, a militat pentru Unirea Principatelor Române şi a fost unul dintre artizanii aducerii dinastiei vest-europene în România, precum şi al obţinerii Independenţei Naţionale.
Ion C. Brătianu a îndeplinit cu cinste şi responsabilitate funcţia de prim-ministru al Regatului României.
La 4 mai 1891, s-a stins din viaţă la vila lui din Ştefăneşti, lângă Piteşti.
La 25 mai 2007, a fost dezvelită statuia care îl reprezintă pe Ion C. Brătianu, autor fiind sculptorul Lucian Irimescu. Lucrarea este din bronz, are o înălţime de 4 m, o greutate de 5 tone. Se află în Parcul 1907, din centrul Piteștiului.
Dacă doriți să aveți o imagine a ruinelor care înlocuiesc, în timp, strălucirea unui destin, puteți vizita Conacul Armand Călinescu de la Ciupa Mănciulești.
Construit în anul 1905 (altă sursă arată anul 1925) de Armand Calinescu, conacul are amprenta la sol de 130 m2.
Este amplasat la Km 86 pe autostrada Pitești-București, ieșirea Teiu-Rătești la aproximativ 1-1,5 km de autostradă.
Uneori este bine să prețuim prezentul și prin prisma trecutului.
Muzeul Curtea de Argeș a amenajat o cameră cu mobilier și obiecte din vremea comunismului. Desigur că evoluția civilizației, precum și integrarea în Europa au schimbat aceste aspecte, dar tinerii au nevoie de un remember.
Strada Negru Vodă 2, Curtea de Argeș 115300, Romania
