Mănăstirea Glavacioc

Mănăstirea Glavacioc se află în comuna Ștefan cel Mare și este una dintre cele mai vechi ctitorii ortodoxe din România. Prima atestare documentară  a mănăstirii este din anul 1441, din vremea domnitorului muntean  Vlad Dracul. Invazia otomană din anul 1462 a distrus-o, astfel că nepotul lui Mircea cel Bătrân, Vlad al IV-lea Călugărul, a rectitorit mănăstirea distrusă, ridicând o biserică de zid şi înzestrând-o cu moşii.

Mănăstirea adăpostește o Icoană Făcătoare de Minuni înfățișând-o pe Maica Domnului cu Pruncul Iisus. Despre această icoană se spune că a fost găsită în urmă cu mai bine de 600 de ani de un cioban, într-un lemn de corn, pe locul unde este ridicată mănăstirea. Deși a luat-o acasă, a doua zi dimineața icoana dispăruse, ulterior găsind-o în locul unde o descoperise cu o zi înainte. Vestea despre icoana Maicii Domnului s-a răspândit destul de repede, astfel că într-o bună zi în aceste locuri au ajuns oamenii domnitorului, care au luat icoana și au dus-o la Curtea de Argeș, însă și de acolo a dispărut, ulterior fiind găsită în același loc unde apăruse prima dată. Aflând despre toate aceste minuni, domnitorul a poruncit ca în locul unde a fost găsită icoana să fie construită o mănăstire.

Mănăstirea Glavacioc are în apropiere și un izvor care curge de sub altarul bisericii. Se spune că apa acestui izvor ar avea proprietăți tămăduitoare.

Biserica este în formă de cruce, cu ziduri groase din cărămidă, cu o singură turlă, pe naos. Clădirile chiliilor înconjoară biserica, ele având rol și de ziduri împrejmuitoare.

Pe lângă hramul principal închinat praznicului Bunei Vestiri, în anul 2017, cu ocazia cinstirii domnitorului Sfânt Ștefan cel Mare, Chiriahul Eparhiei Argeșului și Muscelului a hotărât să pună mănăstirii al doilea hram în cinstea marelui voievod moldovean.

Sursa: Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului; https://www.crestinortodox.ro/