Descoperă frumusețile din Culoarul Rucăr-Bran

Culoarul Rucăr – Bran, trecătoarea istorică ce face legatura între Muntenia și Transilvania, reprezintă una dintre cele mai importante atracții turistice din țară, remarcându-se atât prin peisaje montane fermecătoare, de un pitoresc inegalabil, cât și prin numeroase obiective culturale, istorice și religioase. Satele întâlnite pe traseu sunt locuite de oameni primitori, iar pensiunile din zonă oferă spații confortabile pentru relaxare și delicii culinare specifice locului.

Cele mai grele lupte din Primul Război Mondial s-au purtat pe Culoarul Rucăr-Bran, unde în prima linie a fost „Grupul de armate Nămăiești". În cinstea eroilor căzuți pe câmpul de luptă, a fost ridicat Mausoleul de la Mateiaș. 
Acesta adăpostește la subsol, într-o criptă neagră, osemintele a peste 400 de soldați și ofițeri aduse din cimitirele localităților învecinate sau direct de pe câmpul de luptă. 
Pe pereții laterali sunt așezate 31 de plăci de marmură pe care au fost dăltuite numele tuturor celor peste 2100 de eroi cunoscuți și căzuți în luptele pentru apărarea plaiurilor muscelene. 
Complexul memorial de la Mateiaș cuprinde și un muzeu istorico-militar, un basorelief și o cupă din piatră de Albeşti în care arde o flacără veşnică în amintirea soldaţilor care s-au jertfit.  

Biserica de lemn „Sfântul Gheorghe” a Schitului Dragoslavele a fost construită în secolul al-XVIII-lea, în jurul anului 1717, în Ardeal. În anul 1933, biserica a fost adusă la Predeal, iar după anul 1948 a fost transferată pe dealul Podișor din Dragoslavele. Lăcașul a fost sfințit la data de 21 august 1949. 
Pereții bisericii sunt realizați din bârne de lemn, întreaga construcție fiind așezată pe un soclu înalt, zidit din bolovani de piatră. Biserica de lemn a Schitului Dragoslavele se remarcă imediat prin arhitectura sa, în stil maramureșean, cu turla înaltă și țuguiată, ce servește drept clopotniță. În jurul aşezării bisericeşti se întinde un peisaj impresionant, care îmbină armonios muntele, apa, pajiştile şi casele adunate de jur împrejurul muntelui. 

Înainte să fie inventată mașina de spălat, în mediul rural era folosită o metodă inedită pentru a spăla hainele sau alte țesături, în special cele din lână. Dârsta cu pivă, cunoscută în Rucăr ca dârsta lui Nistorică, este o vâltoare acționată de forța apei pentru spălarea diverselor obiecte vestimentare. Folosește satului de 200 de ani și este printre ultimele dârste funcționale din țară. În trecut, în fiecare sat exista o astfel de vâltoare așezată pe cursul unui râu sau pârâu. În vâltoare se spălau, de regulă, țesăturile de lână, însă toate lucrurile puteau fi curățate astfel. Mecanismul este unul relativ simplu. Într-o construcție conică din lemn de forma unei căzi, care nu a fost făcută etanșă în mod intenționat, se pun hainele, covoarele, țesăturile. Apa vine cu putere printre scândurile solide și își schimbă direcția. Astfel, se formază un vârtej, agitând articolele din interior. Nu este nevoie de detergent. Pe măsură ce gravitația își face treaba, apa murdară curge între șipci. Deși este proprietate privată, dârsta lui Nistorică se poate vizita, fiind un obiectiv turistic ce nu trebuie ratat.

Sursa foto: Muntenia la pas

De o frumusețe naturală rar întalnită, Cheile Dambovicioarei se întind de-a lungul culoarului Rucăr-Bran, în zona calcaroasă a Munților Piatra Craiului. Din satul Podu Dâmboviţei, parcurgând traseul către satul Dâmbovicioara, drumul şerpuieşte printre case până ajungem la limita satului.
În față, apar primii pereţi de stâncă ce marchează intrarea în cheile Dâmbovicioarei. Aici, natura a creat de-a lungul timpului o bogăție de fenomene carstice de o frumusețe deosebită. 
Zona de chei are aspectul unui adevărat canion. Pereții drepți ai văii parcă încearcă să se împreune în anumite sectoare, depășind înălțimea de 200 de metri.

Peștera Dâmbovicioara se află în apropierea șoselei care străbate Cheile Dâmbovicioarei. Cu o lungime de peste 250 de metri, peștera are aspectul unei galerii ramificate, traseul său fiind puțin ascendent.
Peștera poate fi străbătută ușor, având plafonul mai înalt decât structura omului (aproximativ 2 metri). Este cunoscută de dinainte de 1579, când localnicii o foloseau pe post de ascunzătoare împotriva cotropitorilor. Peștera ar fi fost și locul de reculegere al unui pustnic, dar și ascunzișul unui urs, în interiorul peșterii găsindu-se resturi fosile ale ursului de peșteră (Ursus spelaeus).

Sursa: Foto Salvamont Argeș; https://www.speologie.org/

Peştera Colţul Surpat (sau Peştera Urşilor) este situată pe Valea Dâmboviţei, la 2 km distanţă de localitatea Podu Dâmboviţei. La 300 de metri după intrarea în Cheile de Sus ale Dâmboviţei, în versantul drept, porneşte o potecă amenajată, cu balustrade şi trepte ce conduc la intrarea aflată la o altitudine de 850 m. Denumirea provine de la numărul mare de resturi fosile de urs de peșteră, descoperite aici în anul 1951. În peșteră, se desprind două galerii. Cea din stânga duce spre galeria gangul Urșilor, unde au fost descoperite resturi scheletice ale ursului de cavernă (Ursus spelaeus). Este declarată Rezervaţie Naturală şi prezintă o parte din stalagmitele şi stalactitele specifice unei peşteri.

Sursa: Foto Salvamont Argeș; https://www.speologie.org/

Barajul Pecineagu se află pe cursul superior al râului Dâmbovița, într-o zonă superbă, între munții Piatra Craiului și Iezer-Păpușa. Construcția se află în exploatarea Administrației Naționale Apele Române, prin Administrația Bazinală de Apă Argeș-Vedea. Înălțimea barajului este una impresionantă, 107 metri, iar lungimea coronamentului este de 267 metri. Lacul de acumulare Pecineagu are o capacitate de acumulare de 63 de milioane metri cubi de apă, dar poate înmagazina până la 69 de milioane de metri cubi. Este utilizat pentru alimentare cu apă, producție de energie hidroelectrică și irigații.

Sursa: Apele Române Argeș-Vedea

Pe şoseaua naţională DN 73, deasupra satului Podu Dâmboviţei, privirile se opresc pe ruinele unei cetăţi – Cetatea Oratia, cunoscută ca și Cetatea Neamțului sau Cetatea Damboviței. Povestea acesteia nu este cunoscută. Unii istorici afirmă că cetatea ar fi fost construită de cavalerii teutoni și ar reprezenta acel castru întărit amintit într-un document din 1231. În alte documente, aceasta este menționată ca punct vamal între Țara Romanească și Brașov. Poziţia ei este însă cu adevărat extraordinară. Înconjurată de crestele munţilor, ea este aşezată deasupra unui lung perete de stânci, pe baza unei prăpăstii. Jos, departe, ca într-o căldare, se zăresc casele din satul Podu Dâmboviţei. Pe o latură a cetăţuiei, o adâncitură a terenului ca un şanţ, astăzi acoperit de vegetaţie, îţi sugerează că pe aici trecea vechiul drum către Transilvania şi Ţara Românească.

Sursa: Primăria Dâmbovicioara; https://primaria-dambovicioara.ro/

Autenticitatea vieții la sat
Cu peisajele și farmecul său aparte, culoarul Rucăr-Bran găzduiește unele dintre cele mai frumoase și autentice sate din România. Aceste așezări pitorești te încântă cu atmosfera lor liniștită, aerul curat și peisajele încântătoare din fiecare anotimp. Dacă te afli în această zonă, nu trebuie să ratezi ocazia de a explora cel puțin câteva sate de poveste din Dragoslavele, Rucăr și Dâmbovicioara.

Aflat la poalele munţilor Piatra Craiului, Satul Podu Dâmboviței este un colț de rai în care se păstrează și astăzi aerul pitoresc al satului de odinioară. Denumirea localității provine de la un pod din lemn construit în timpul primelor atestări documentare ale localității, care facilita circulația dinspre Brașov spre Pitești prin culoarul Rucăr-Bran. Acest pod este considerat monument istoric.
Principala ocupație a locuitorilor din această zonă este păstoritul. În fiecare toamnă are loc răvășitul oilor, moment de mare bucurie și încântare printre localnici.
În aceste locuri, se păstrează tradiții și obiceiuri vechi de sute de ani. Cântece de oierit, doine, dar și hore pot fi culese aproape de la fiecare bătrân în zeci de variante. La fel, portul popular are numeroase taine și simboluri, pe care tot cei bătrâni știu a le descifra și interpreta.

Sursa: Foto Salvamont Argeș; Primăria Dâmbovicioara; https://primaria-dambovicioara.ro/