Bisericile de lemn, mărturii ale spiritualității și istoriei Argeșului

În România, cele mai multe dintre primele lăcașuri de cult au fost ridicate din lemn. Marile catedrale, biserici, mănăstiri au o bisericuță de lemn la începutul destinului lor. Această întâietate a lemnului în arhitectura noastră sacrală se datorează atât bogăției naturale, cât și unei puternice tradiții în arta lemnarilor.

Patrimoniul județului Argeș este îmbogățit cu foarte multe biserici vechi de lemn, adevărate bijuterii arhitecturale și locuri de o inegalabilă încărcătură spirituală. Bisericile de lemn sunt moșteniri sacre ale trecutului și mărturii ale credinței și spiritualității oamenilor acestui binecuvântat pământ românesc.

Vă invităm să descoperiți bisericile de lemn din Argeș, arhitectura deosebită și poveștile lor fascinante!

· Biserica de lemn „Cuvioasa Parascheva" - Universitatea din Pitești
În municipiului Pitești regăsim Biserica de lemn „Cuvioasa Parascheva", care a fost strămutată în anul 1996 din sudul județului (comuna Stolnici). În prezent, este paraclis universitar, aflându-se în incinta Centrului Universitar Pitești, pe Strada Gheorghe Doja.

· Biserica de lemn „Sfântul Gheorghe", Bascov
Construită la mijlocul secolului al XVIII-lea, biserica este ctitoria lui Martin Buliga, negustorul piteștean de numele căruia se leagă și fostul schit Buliga, ridicat în anul 1745. Lucrările de restaurare din 1942 au scos la iveală intervenții asupra picturii realizate în 1875 de către Ilie Petrescu, tatăl lui Costin Petrescu, autorul frescei Ateneului Român. Biserica se află în comuna Bascov, în apropierea ramificaţiei drumului naţional Piteşti-Curtea de Argeş spre Râmnicu Vâlcea, la circa 300 m de centrul civic al comunei.

· Biserica de lemn "Adormirea Maicii Domnului", Glâmbocu
Biserica de lemn din Glâmbocu, comuna Bascov, poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului” și este datată din anul 1808. Se remarcă prin ușa și portalul de la intrare sculptate în relief. Frumoasa pictură interioară a fost scoasă la lumină între anii 2009-2010 în urma unor lucrări de conservare. Biserica este înscrisă pe lista monumentelor istorice.

· Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului", Voroveni
Biserica de lemn din Voroveni, comuna Davidești, poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului” și este datată din anul 1735. Se distinge prin structura veche de lemn, planul terminat asimetric, în unghi, la altar, și pisania cu datare. Lăcașul păstrează un veșmânt de zugrăveală exterioară și interioară de bună calitate și valoare artistică, păstrat în condiții bune, datat la 1846 și semnat de zugravul Voicu din Pitești. Biserica este înscrisă pe lista monumentelor istorice.

 

· Biserica de lemn din Cârstieni
Biserica de lemn din Cârstieni, comuna Călinești, poartă hramurile „Sf. Apostol Toma” și „Sf. Voievozi” și este datată din anii 1758-1759. Se distinge prin structura de bună calitate, bine păstrată, uși, ferestre, elemente decorative de interes, inscripții cu datare și iconostas pictat. Prezintă o frumoasă decorație sculpturală, inedit fiind un luminator sub chipul unei perforări în formă de cruce în peretele sudic al pronaosului, element arhaic întâlnit mai ales dincolo de munți.

· Biserica de lemn „Nașterea Precistei" - Călugărița
Biserica de lemn „Nașterea Precistei" - Călugărița se află în zona central-vestică a județului Argeș, sat Glâmbocata Deal, la 28 km de Pitești. Unele însemnări aproximează existența acestei biserici în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. În anul 1834 au loc lucrări ample de reparație. De această dată, s-au folosit bârne rotunde, procedeu pe care îl găsim și la casele din platforma Cândeștilor din apropiere. Prin urmare, îmbinarea „coadă de rândunică" a fost înlocuită de așa-numitul „la jumătate de lemn", folosirea penelor („melci") fiind constantă. Planul trilobat, exceptând absida altarului (poligonală cu cinci laturi), pare a fi o modificare ulterioară. De asemenea, pridvorul deschis a fost adăugat tot în timpul șantierului din 1834, la fel ca pictura murală. Din pictura exterioară se disting scenele „Judecata de apoi", „Raiul" și „Moartea". Biserica mai păstrează și câteva icoane mobile.

· Biserica de lemn „Intrarea în biserică" strămutată din satul Palanga, comuna Amărăşti, județul Vâlcea
Biserica se află în nordul județului Argeș, în municipiul Curtea de Argeș. A fost ridicată din temelie în anul 1847 de către obştea satului Palanga din comuna Amărăşti, judeţul Vâlcea. Planul este dreptunghiular alungit, cu absida altarului decroşată poligonal şi pridvor deschis pe latura vestică. Pronaosul este separat de naos printr-un perete de lemn, accesul în acoladă superioară fiind încadrat de icoanele reprezentând pe „Maica Domnului cu Pruncul" şi pe „Iisus Deisis" pictate de „popa Ioan zugrav" şi „Ioan zugrav Dozescu" în anul 1847, potrivit inscripţiei din registrul inferior al acestora.

· Biserica de lemn „Înălţarea Domnului", Telești
Biserica se află în cartierul Telești al orașului Costești, la aproximativ 21 km de  Pitești. Poartă hramul „Înălțarea Domnului” și se distinge prin structura de bună calitate, bine păstrată, cu plan arhaic și atipic, un număr foarte redus de ferestre, cu deschideri originale, elemente decorative de interes la consolele de sub boltă, inscripții cu datări și iconostas pictat.

· Biserica de lemn „Cuvioasa Parascheva", Zorile
Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva" Zorile se află în cartierul Zorile din orașul Costești, fiind înscrisă în lista monumentelor istorice de arhitectură de interes național. Biserica se individualizează prin forma dreptunghiulară cu absida decroșată asimetric, prezentând, pe latura nordică, un spațiu suplimentar pentru proscomidie. A fost înălțată pe un soclu masiv realizat din cărămizi care, prin dispunere alternată, oferă remarcabile efecte decorative. Între o scandură masivă din stejar, pe care sunt reprezentați, în medalion circular, într-o pictură de factură populară, 13 evangheliști și apostoli, și „fruntariul" altarului, au fost fixate icoane detașabile, dintre care nu s-a mai păstrat în condiții satisfăcătoare de conservare decât cea imaginând „Schimbarea la față a lui Hristos".

· Biserica de lemn „Sf. Nicolae" satul Lipia  
Biserica lemn din Lipia a avut hramul inițial „Sfântul Nicolae”. Biserica mai are și alte două hramuri relativ recente: „Cuvioasa Parascheva” și după 1940 – „Sf. Dumitru”. Biserica poate fi identificată cu biserica „Sf. Nicolae” menționată de catagrafia Episcopiei Argeșului din anul 1824, care se afla pe moșia Alecului Ungurelu, aceasta fiind construită de săteni. Anul edificării bisericii de lemn se leagă de prezența lespezii de mormânt a Jupâniței Neacșa, din ianuarie 7141 (1633), ca și de crucea de pomenire a lui Pătru, cruce de mormânt, aflată tot în pronaos. Biserica a fost construită din bârne de stejar cu grosimea de 12 cm, încheiate în coadă de rândunică și înnădite într-un stâlp vertical din zona peretelui dintre pronaos și naos. Acoperișul are învelitoare de șindrilă. Are plan dreptunghiular și se compune din altar, naos și pronaos, peste care se înalță un turn cu rol de clopotniță. Altarul este cu plan poligonal cu cinci laturi. Biserica se află în zona centrală a județului Argeș, pe valea râului Cotmeana, la 22 km de Pitești.

· Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului", Catane
Biserica-monument istoric din comuna Lunca Corbului, satul Cătane, așezământ ce poartă hramul Adormirii Maicii Domnului, are o vechime de aproximativ 350-400 de ani. Biserica este construită din bârne de lemn, acoperită cu șiță și împrejmuită cu zid de cărămidă, pictat, având formă de corabie. A fost construită la începutul secolului al XIX-lea. Așezată pe un soclu din cărămidă, cu chenar în zimți, are un plan dreptunghiular, cu absida altarului decroșată, poligonală cu cinci laturi. Pictura cu care a fost împodobită tencuiala exterioară a suferit pierderi pe suprafețe mari  în urma cutremurului din 1977. Emblematică rămâne imaginea lui „Ducipal", calul lui Alexandru Macedon, de pe peretele de Nord. La interior, frumoasele compoziții florale dintre ușile altarului încântă și azi.

· Biserica de lemn „Cuvioasa Parascheva", Stolnici
Biserica a fost ridicată în secolul al XIX-lea, la marginea de Vest a satului. Planul este dreptunghiular, cu altarul decroșat, poligonal, cu cinci laturi. Pronaosul supralărgit reprezintă o influență din planul care era folosit la bisericile de zid. A suferit mai multe reparații, una dintre ele consemnată în 1874 când, probabil, i-a fost adăugat pronaosul. De asemenea, se pare că tot atunci a avut loc tencuirea pereților exteriori. Conform tradiției, biserica ar fi fost construită mult mai devreme decât a fost datată de specialiști, în vremea lui Mihai Viteazul, de către un cioban bogat din sat, ajutat de un hatman pe nume Corbul, de la care ar decurge numele așezării Corbești.

· Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului", Bărbălani - Cuca
Biserica de lemn din Bărbălani, comuna Cuca, poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Prin trăsăturile ei caracteristice se înscrie în seria de biserici de lemn ctitorite pe domeniul Mănăstirii Cotmenei, la începutul secolului XIX, precum bisericile de lemn din Valea Cucii, Cârcești, Drăguțești și Morărești-Piscu Calului. Se distinge prin structura de bună calitate, bine păstrată, portal, funie mediană și elemente decorative de interes la pridvor, perete în tindă și iconostas pictat. Împreună cu cimitirul din jur, biserica se încadrează într-un ansamblu valoros, așezată într-un peisaj pitoresc. Biserica este înscrisă pe lista monumentelor istorice.

· Biserica de lemn „Sf. Voievozi", Cârcești
Prima mențiune documentară  a comunei Cuca este 1 septembrie 1545 (hrisov emis de cancelaria voievodului Mircea Ciobanu). Satul Cârceşti apare consemnat în cronicile timpului ca fiind un sat de moşneni. Biserica este amintită în 1808, alături de cea din Bărbălani, ca fiind ridicată de obște, în frunte cu popa Florea. De asemenea, lăcașul apare într-un manuscris din 1825. Planul bisericii se înscrie într-un dreptunghi alungit, continuat la absida altarului printr-un decroş poligonal cu cinci laturi. Biserica prezintă un pridvor deschis, care are cosoroabe adânc sculptate, cu chenare ornate. Scena biblică „Răstignirea Domnului”, moleniile, frizele cu medalioanele proorocilor şi profeţilor, icoanele prăznicar, uşile împărăteşti, poalele icoanelor cu motive florale decorează interiorul bisericii de lemn. Intrarea în curtea bisericii se face printr-un foișor deschis utilizat drept clopotniţă, ce este susţinut pe stâlpi înalţi de lemn.

· Biserica de lemn „Intrarea în Biserică", Valea Cucii
Biserica de lemn din Valea Cucii, comuna Cuca, poartă hramul "Intrarea în Biserică" și datează din anul 1806. Mai este cunoscută și sub denumirea de „biserica de la Gruiul Înalt". Este datată la „văleatul 7314" (1805-1806), ctitorul principal fiind Ionu Săteanul, așa cum atestă pomelnicul din lemn de la proscomidiar, alături de alți mulți contribuitori. Câteva dintre intervențiile și reparațiile suferite în decursul timpului au rămas însemnate în bârne, precum „1846 martie 16", 1906, 1936 sau 1980 (anul efectuării unor lucrări de schimbare a șiței). Asemenea celorlalte biserici-monument din comuna Cuca, și aceasta de la Valea Cucii are planul dreptunghiular, cu absida, decroșată, poligonală.

· Biserica de lemn "Sf. Treime" Piscu Calului
Biserica de lemn din Morărești-Piscu Calului poartă hramul „Sf. Treime” și datează din anul 1832. Prin trăsăturile ei caracteristice se înscrie în seria de biserici de lemn ctitorite pe domeniul Mănăstirii Cotmenei, la cumpăna secolelor XVIII și XIX, precum bisericile de lemn din Bărbălani, Valea Cucii, Cârcești, Drăguțești. Se distinge prin structura de bună calitate, bine păstrată, portal, funie mediană și elemente decorative de interes la pridvor, sub streșini și boltă, inscripții cu datări și iconostas pictat. Biserica deține și un bogat patrimoniu pictat de către zugravi precum Dimitrie, Dumitru din Schei, Panteleimon, Constantin. Împreună cu turnul-clopotniță de la intrare și cimitirul din jur, biserica se încadrează într-un ansamblu valoros, amplasat în mijlocul comunității. Biserica este înscrisă pe lista monumentelor istorice.

· Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului", Cotmenița
La începutul secolului al XIX-lea, în comuna Băbana existau mai multe biserici din lemn. Cea care s-a păstrat, așezată pe un dâmb, foarte aproape de apa Cotmeniței, datează de la începutul secolului al XIX-lea. Soclul este din cărămidă, la fel ca pardoseala interioară. Se remarcă iscusința realizării îmbinărilor „în coadă de rândunică", precum și folosirea cuielor mari din lemn. Biserica a fost restaurată de curând.

· Biserica de lemn „Sf. Voievozi" din Ioanicești-Găbrieni
Biserica de lemn din Ioanicești-Găbrieni se află în cătunul Găbrieni din localitatea Ioanicești, comuna Poienarii de Argeș, și poartă hramul „Cuvioasa Parascheva”. În izvoarele scrise a fost datată din anii 1742-1743, însă naosul și altarul sugerează o vechime mult mai mare. Structura de lemn este bine conservată. În interior se distinge iconostasul de bună calitate și valoare artistică, datat la 1849 și semnat de zugravul Ghiță. Se disting elementele sculptate decorativ la intrare și la stâlpii pridvorului. Biserica formează împreună cu troița de la 1911 din fața bisericii și cimitirul din jur un ansamblu valoros, așezat într-un cadru natural pitoresc.

· Biserica „Sf. Ioan Botezătorul", Bărbălătești
Biserica de lemn din Bărbălătești, localizată în satul Bărbălătești, comuna Valea Iașului, a fost construită în anul 1801. Hramul bisericii este "Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul". Situată în extremitatea estică a comunei Valea Iașului, pe drumul național DN 73C, ce leagă municipiile Curtea de Argeș - Câmpulung Muscel, Parohia Bărbălătești este componentă a Protopopiatului Curtea de Argeș din cadrul Eparhiei Argeșului și Muscelului. Biserica este monument istoric, construită în formă de corabie, compusă din altar, naos, pronaos și pridvor, fiind acoperită cu șiță. Anuarul din 1909 fixează anul 1860 ca an al edificării acestei biserici. Cu toate acestea, dimensiunile și elementele arhitectonice ne conduc către o datare mai timpurie cu cel puțin cu un secol.

· Biserica de lemn „Sf. Nicolae", Robaia
Biserica de lemn din Robaia, comuna Mușătești, poartă hramurile „Sf. Nicolae”, „Sf. Gheorghe” și „Sf. Împărați Constantin și Elena” și este datată din anul 1808. Se remarcă prin funia mediană sculptată în relief sub tencuiala exterioară. Conform tradiției locale, biserica de lemn din Robaia a fost adusă pe butuci de lemn din satul Prosia. Așezată pe un soclu masiv, din bolovani de râu, biserica are planul dreptunghiular, cu altarul retras, poligonal, pereții fiind încinși cu un brâu puternic, sculptat „în frânghie". Spațiul  interior prezintă bolți cilindrice, retrase prin bârne, pe console. Programul iconografic transmite ideea apropierii de vatra monahală a Robăii, prin chipurile cuvioșilor și ale schimnicilor. Pictura, în diversele ei etape de realizare, poate fi atribuită zugravilor Nae zugravu, respectiv Niță Poșoi din Bărbălătești.

· Biserica de lemn „Sf. Voievozi", Valea Faurului
Biserica de lemn din Valea Faurului, comuna Mușătești, a fost construită în anul 1727. Hramul bisericii este "Sfinții Voievozi". Din catagrafia începutului de veac XIX, aflăm că biserica a fost făcută pe moșia căminarului Rasti de către Petru Mușătescu. Același ctitor este atestat, pe frumosul clopot, cu chipurile sfinților de hram, Mihail și Gavril. Din patrimoniul de icoane, cea mai mare valoare artistică o au cele aflate în pronaos: Soborul Arhanghelilor (icoana hramului); Maria Platitera, cu Arhanghelii de o parte și alta a tronului; Sfântul Nicolae, cu Iisus și Maria; Deisis, cu Maria și Ioan, alături tronului. În fruntea acestora vom așeza însă panoul circular cu Maria Platitera și Arhanghelii, cu frumusețea originară bine conservată.

· Biserica de lemn „Naşterea Maicii Domnului", Gănești
Biserica se află în satul Gănești, comuna Pietroșani, în aceeași curte cu biserica de zid construită între 1998-2003. Are plan dreptunghiular alungit, cu absida altarului de aceeași lățime cu naosul, poligonală (trei laturi), pridvor pe vest și turlă octogonală. De remarcat este pictura din absida altarului și naos care, datorită caracteristicilor stilistice, poate fi considerată ca aparținând perioadei de construcție a bisericii sau perioadei imediat următoare, până la mijlocul secolului XIX. Pictura din 1930 din pronaos, aparținând lui Gheorghe Zafiescu, se evidențiază datorită unor scene precum scenele din Geneză, care, prin desen, mișcare, peisaj, depășesc stereotipia restului picturii.

· Biserica de lemn „Înălţarea Domnului" din Jupânești
Biserica de lemn din Jupânești poartă hramul „Înălțarea Domnului” și a fost ridicată în satul cu același nume în anul 1742. Aceasta este una dintre cele mai bine cunoscute biserici de lemn din Muntenia, îndeosebi pentru sculptura puternic profilată în jurul intrărilor și ferestrelor, precum și a brâului median și a consolelor cu capete de cai. Din amintirea sătenilor, biserica actuală ar fi fost construită în locul altei biserici de lemn, în care a slujit și Popa Vladu, pomenit într-un hrisov din 1636 dat de Matei Basarab satului Jupânești. Bisericuța a fost demontată numai după ce a fost terminată actuala biserică, iar lemnăria a fost scoasă și folosită, după cum se spune, la intrarea noii biserici. Dintre ctitori, Necula Eneotu, zis Grecu, a fost un negustor bogat din Tămășești. El a strâns avere în Jupânești cu care a finanțat construcția. Unele dintre icoane sunt datate din 1822, 1826 și 1828, sugerând o înzestrare mai semnificativă a lăcașului în acea perioadă cu un rând nou de odoare. Biserica este construită în întregime din bârne de stejar late, care ajung, în unele cazuri, la 45-50 de cm și la o grosime de maximum 14 cm, fiind îmbinate, ca majoritatea caselor țărănești, în coadă de rândunică.

· Biserica „Intrarea Maicii Domnului în biserică", Schitul Ciocanu – Bughea de Jos 
La câţiva kilometri în vestul Câmpulungului Muscel, afiliată comunei Bughea de Jos, se află Mănăstirea Ciocanu. Mănăstirea are două biserici: una mică, din lemn, cu pictură neobizantină la exterior şi autentic românească la interior, cu hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” şi cea nouă, mai mare, cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”.

Deși fără temei documentar, se pare că biserica veche a schitului, la fel ca întreg ansamblul monahal, datează de prin veacul al XVI-lea. Straturile groase de tencuială de la exterior ascund azi structura din bârne și de paiantă, proporțiile foarte mici fiind singurul element care trădează o construcție ușoară. Planul acesteia este acela de navă dreptunghiulară specific bisericilor de lemn. Biserica a suferit la un moment dat o amplificare a părții vestice, care a dus la o recompartimentare prin adăugarea unui nou pronaos și prin includerea celui vechi în naos. Icoanele păstrate aici poartă semnătura unor iconari precum Alexie zugravul și Ghermano Ierodiaconul.

Sursa: Ruta bisericilor de lemn din județul Argeș; Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului; Bisericile de lemn din județul Argeș - Monumente de Arhitectură (Grigore Constantinescu); wikipedia.org;
https://bisericidelemn-muntenia.ro/; https://www.crestinortodox.ro/.
Fotografii: Amza Eugen.