Biserica Izvoarelor de Leac este mai debragă un complex de izvoare, troițe și mici capele ortodoxe, întins pe dealul numit "Valea Radului", în apropierea localității Vâlcele Crâmpotani, comuna Merișani, județul Argeș. Transmise pe cale orală, din generație în generație, sub formă de tradiții locale, legendele despre acest loc sunt multe. Cele șapte izvoare tămăduitoare dintre copaci sunt împrăștiate în jurul bisericii închinate Sfinților Calinic de la Cernica și Nectarie Taumaturgul. Pe o rază de un kilometru, de jur-împrejurul bisericuțelor, se păstrează regula tăcerii. Apele de la "Izvoarele de Leac" sunt tămăduitoare încă din vechime, aici găsindu-și alinarea domnitori precum Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș și Mihnea Turcitul. Alături de aceștia, nenumărați pelerini s-au oprit la aceste ape, în drumul lor de la Mănăstirea Cotmeana spre Mănăstirea Tutana și spre Mănăstirea Curtea de Argeș.
O legendă locală amintește de povestea Elisabetei Bădescu care, la vârsta de numai zece ani, și-a pierdut vederea. Astfel, după mult post și rugăciune, spălându-se cu apa din aceste izvoare, femeia și-a recăpătat vederea. O altă minune asemanatoare s-a petrecut cu un băiat mut care, fiind trimis de tatăl său să îi aducă apă de la unul dintre aceste izvoare, a început pe loc să vorbească.
Minunile săvârșite prin apa acestor "izvoare de leac" sunt multe, aceasta tămăduind multe boli. La baza tuturor vindecărilor stă însă rugăciunea celor care se închină cu evlavie lui Dumnezeu și sfinților Săi.
Potrivit obiceiului locului, credincioșii care vin să ia apă de la aceste izvoare păstrează tăcerea pe toată durata drumului de la biserică la izvoare și înapoi. În tot acest timp, fiecare se roagă urmând îndemnul Mântuitorului: "Toate câte cereți, rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea." (Marcul 1, 24).
Biserica Izvoarelor de Leac se află pe drumul național ce leagă localitățile Pitești și Curtea de Argeș, la aproximativ șase kilometri de localitatea Vâlcele. Sursa: www.izvoareledeleac.ro; https://www.crestinortodox.ro/; https://sapteizvoare.ro/
La începutul secolului al XIX-lea, în comuna Băbana existau mai multe biserici din lemn. Cea care s-a păstrat, așezată pe un dâmb, foarte aproape de apa Cotmeniței, datează de la începutul secolului al XIX-lea. Soclul este din cărămidă, la fel ca pardoseala interioară.
Se remarcă iscusința realizării îmbinărilor „în coadă de rândunică", precum și folosirea cuielor mari din lemn. Biserica a fost restaurată de curând.
Biserica de lemn din Morărești-Piscu Calului poartă hramul „Sf. Treime” și datează din anul 1832. Prin trăsăturile ei caracteristice se înscrie în seria de biserici de lemn ctitorite pe domeniul Mănăstirii Cotmenei, la cumpăna secolelor XVIII și XIX, precum bisericile de lemn din Bărbălani, Valea Cucii, Cârcești, Drăguțești.
Se distinge prin structura de bună calitate, bine păstrată, portal, funie mediană și elemente decorative de interes la pridvor, sub streșini și boltă, inscripții cu datări și iconostas pictat. Biserica deține și un bogat patrimoniu pictat de către zugravi precum Dimitrie, Dumitru din Schei, Panteleimon, Constantin. Împreună cu turnul-clopotniță de la intrare și cimitirul din jur, biserica se încadrează într-un ansamblu valoros, amplasat în mijlocul comunității. Biserica este înscrisă pe lista monumentelor istorice.
Biserica de lemn din Valea Cucii, comuna Cuca, poartă hramul "Intrarea în Biserică" și datează din anul 1806. Mai este cunoscută și sub denumirea de „biserica de la Gruiul Înalt". Este datată la „văleatul 7314" (1805-1806), ctitorul principal fiind Ionu Săteanul, așa cum atestă pomelnicul din lemn de la proscomidiar, alături de alți mulți contribuitori.
Câteva dintre intervențiile și reparațiile suferite în decursul timpului au rămas însemnate în bârne, precum „1846 martie 16", 1906, 1936 sau 1980 (anul efectuării unor lucrări de schimbare a șiței).
Asemenea celorlalte biserici-monument din comuna Cuca, și aceasta de la Valea Cucii are planul dreptunghiular, cu absida, decroșată, poligonală.
Prima mențiune documentară a comunei Cuca este 1 septembrie 1545 (hrisov emis de cancelaria voievodului Mircea Ciobanu). Satul Cârceşti apare consemnat în cronicile timpului ca fiind un sat de moşneni.
Biserica este amintită în 1808, alături de cea din Bărbălani, ca fiind ridicată de obște, în frunte cu popa Florea. De asemenea, lăcașul apare într-un manuscris din 1825. Planul bisericii se înscrie într-un dreptunghi alungit, continuat la absida altarului printr-un decroş poligonal cu cinci laturi.
Biserica prezintă un pridvor deschis, care are cosoroabe adânc sculptate, cu chenare ornate. Scena biblică „Răstignirea Domnului”, moleniile, frizele cu medalioanele proorocilor şi profeţilor, icoanele prăznicar, uşile împărăteşti, poalele icoanelor cu motive florale decorează interiorul bisericii de lemn. Intrarea în curtea bisericii se face printr-un foișor deschis utilizat drept clopotniţă, ce este susţinut pe stâlpi înalţi de lemn.
Biserica de lemn din Bărbălani, comuna Cuca, poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Prin trăsăturile ei caracteristice se înscrie în seria de biserici de lemn ctitorite pe domeniul Mănăstirii Cotmenei, la începutul secolului XIX, precum bisericile de lemn din Valea Cucii, Cârcești, Drăguțești și Morărești-Piscu Calului.
Se distinge prin structura de bună calitate, bine păstrată, portal, funie mediană și elemente decorative de interes la pridvor, perete în tindă și iconostas pictat. Împreună cu cimitirul din jur, biserica se încadrează într-un ansamblu valoros, așezată într-un peisaj pitoresc.
Biserica este înscrisă pe lista monumentelor istorice.
Biserica-monument istoric din comuna Lunca Corbului, satul Cătane, așezământ ce poartă hramul Adormirii Maicii Domnului, are o vechime de aproximativ 350-400 de ani.
Biserica este construită din bârne de lemn, acoperită cu șiță și împrejmuită cu zid de cărămidă, pictat, având formă de corabie. A fost construită la începutul secolului al XIX-lea. Așezată pe un soclu din cărămidă, cu chenar în zimți, are un plan dreptunghiular, cu absida altarului decroșată, poligonală cu cinci laturi. Pictura cu care a fost împodobită tencuiala exterioară a suferit pierderi pe suprafețe mari în urma cutremurului din 1977. Emblematică rămâne imaginea lui „Ducipal", calul lui Alexandru Macedon, de pe peretele de Nord.
La interior, frumoasele compoziții florale dintre ușile altarului încântă și azi.
Biserica lemn din Lipia a avut hramul inițial „Sfântul Nicolae”. Biserica mai are și alte două hramuri relativ recente: „Cuvioasa Parascheva” și după 1940 – „Sf. Dumitru”. Biserica poate fi identificată cu biserica „Sf. Nicolae” menționată de catagrafia Episcopiei Argeșului din anul 1824, care se afla pe moșia Alecului Ungurelu, aceasta fiind construită de săteni.
Anul edificării bisericii de lemn se leagă de prezența lespezii de mormânt a Jupâniței Neacșa, din ianuarie 7141 (1633), ca și de crucea de pomenire a lui Pătru, cruce de mormânt, aflată tot în pronaos. Biserica a fost construită din bârne de stejar cu grosimea de 12 cm, încheiate în coadă de rândunică și înnădite într-un stâlp vertical din zona peretelui dintre pronaos și naos.
Acoperișul are învelitoare de șindrilă. Are plan dreptunghiular și se compune din altar, naos și pronaos, peste care se înalță un turn cu rol de clopotniță. Altarul este cu plan poligonal cu cinci laturi. Biserica se află în zona centrală a județului Argeș, pe valea râului Cotmeana, la 22 km de Pitești.
Biserica se află în cartierul Telești al orașului Costești, la aproximativ 21 km de Pitești. Poartă hramul „Înălțarea Domnului” și se distinge prin structura de bună calitate, bine păstrată, cu plan arhaic și atipic, un număr foarte redus de ferestre, cu deschideri originale, elemente decorative de interes la consolele de sub boltă, inscripții cu datări și iconostas pictat.
Biserica de lemn „Intrarea în biserică" a fost strămutată din satul Palanga, comuna Amărăşti, județul Vâlcea.
Biserica se află în nordul județului Argeș, în municipiul Curtea de Argeș. A fost ridicată din temelie în anul 1847 de către obştea satului Palanga din comuna Amărăşti, judeţul Vâlcea. Planul este dreptunghiular alungit, cu absida altarului decroşată poligonal şi pridvor deschis pe latura vestică.
Pronaosul este separat de naos printr-un perete de lemn, accesul în acoladă superioară fiind încadrat de icoanele reprezentând pe „Maica Domnului cu Pruncul" şi pe „Iisus Deisis" pictate de „popa Ioan zugrav" şi „Ioan zugrav Dozescu" în anul 1847, potrivit inscripţiei din registrul inferior al acestora.
Credit foto cover: https://bisericidelemn-muntenia.ro
