Cula este un tip de construcție semifortificată, răspândita în întregul spațiu balcanic, cu precădere în Serbia și în Albania. Unii cercetători cred că originea culelor este în Afganistan și Iran.

În România, culele se întâlnesc numai în regiunea de dealuri a Olteniei. Totuși, câteva exemplare se găsesc și în Muntenia, în județul Argeș. Altădată, aria de răspândire a culelor se întindea și asupra zonelor de câmpie adiacente, până către București, însă, culele din regiunea de șes, mai puțin numeroase de la început, au dispărut mai repede decât celelalte. Etimologic termenul provine din cuvântul în limba turcă ”kule” care înseamnă turn. Culele sunt construcții specifice secolelor XVIII și XIX şi erau locuințele boierilor, construite în vederea apărării avutului și vieții membrilor familiilor acestora împotriva invaziilor întreprinse de către cetele de jefuitori otomani, veniți din sudul Dunării.